Rezumat:
Nu pot sa nu gandesc la diminetile
in care ma trezeam surazand.
Nu pot sa-mi sterg din minte,
imaginea chipului tau trist,ranit si abatut.
Mainile reci ating piatra funerara,
a timpului ce a trecut prea repede.
Orchestra serii acompaniaza pamantul,
din cele 4 colturi ale Raiului,
din cele 4 colturi ale Iadului.
Stiu ca am sa te dezamagesc,la fel si eu,
ca si celalate umbre din viata ta.
Iti voi reaminti de fiecare data cand ma vei privi,
de suferita si singuratate.
Credinta imi va fi restaurata in inima,
cand aud rugile din spatele meu.
Oare imi pot ierta nelegiuirile?
amandoi am fost candva scelerati.
Instictul domina ratiunea ,de unde candva,
se nasteau monstri cu inimi impietrite.
Acum privesc in urma mea,tacuta,
la zidul de otel din jurul meu,
la marea de acid ce inconjoara fiinta mea.
De ce sa te primesc in viata mea,cand tu ….om….
stiu deja ce pumnal ascunzi in palmele tale?
Tu umbra ce fugi de mine,dar zambesti din intuneric,
ce imi cauti inima spre a o rani din nou….
Atunci cand mainile-mi tremura,
si toata fiinta mea se cutremura,
tu umbra perfida,stai si priveste-ma.
Tu suflet….petala de trandafir…
oare cate orori mai poti indura in tacere?
Nimeni nu stie atatea cate sti tu…petala catifelata,
nimeni nu aude cate auzi tu …
Nimeni nu simte ploaia de pietre ce se abate asupra ta…
Dar tu suflet spune-mi…lacasul tau e cald ?
daca eu inghet , tu ingheti ?
daca amarul vietii eu il beau,tu il bei cu mine ?
Tu bulgare alb de zapada….cate mai poti oare indura …
Caracatita vietii,cu bratele ei loveste in firea umana
ca marea furioasa in stanci,
dar tu taci…salasuiesti in corpul meu…
Nu imi vorbesti cand te doare prea rau,cand te inneci.
tu nu vorbesti niciodata….
Daca tu suflet,daca ai avea ochi…cred ca ai plange …
daca ai avea glas…cred ca ai urla….
daca ai avea picioare…ai fugi cat mai departe.
Dar esti prizonier pe aceasta viata,
intr-o carcasa ce imbatraneste in acelasi timp cu tine.
De ar fi in puterea mea sa te eliberez…as face-o fara regret,
macar tu sa fi liber…caci eu…..
Cand sting lumina…eu privesc spre cer…
dar tu petala de zbati singura….
Cum sa te eliberez,cand nu pot ajuta nici pe mine macar ?…
La lumina lampii iesi din umbra si ma pui sa scriu cuvinte,
ce poate nici eu nu le inteleg.
Acum despre ce mai vrei sa vorbesti …canta in mintea mea,
iar eu voi scrie neincetat spre oroarea intunericului.
Tu suflet prizonier…
autor: DORA KOSLOV
