Rezumat:
Thriller. Actiune. Pierce Brosnan. Vineri seara. Suna bine si arata BINE 🙂 FreemanEntertaiment stie reteta filmelor BUNE de actiune si nu greseste cu acest titlu. DELOC!
Cam asta mi-a trecut prin minte inainte sa vad acest film. Intotdeuna mi s-a parut ca un thriller, un actor misto si un loc bun in sala (detest sa stau in primele/ultimele randuri) sunt reteta perfecta pentru o seara reusita la cinema.
Inainte sa inceapa filmul, in timp ce imi savuram floricelele (pe care le-am terminat inainte sa inceapa filmul, as usual), imi atrage atentia un nene tare descumpanit, care avea un fix : “De ce e de noiembrie? Adica, de ce nu e de octombrie daca apare acum? Sau macar aparea in noiembrie”…
Explicatia pentru numele filmului, care mi s-a parut destul de faina, a venit inspre final: “spionul de noiembrie” pentru ca nu ramanea nimic in urma lui – aici pe mine ma face sa cred ca e o metafora ceva cu natura, PENTRU ca natura in noiembrie pune capat cam intregii flore, or something like that 🙂
Sigur, altii se gandesc la altceva. Dar in asta consta frumusetea. Iar de aici se leaga primul lucru pe care l-am apreciat la acest film : actiunile s-au legat cap la cap, nimic nu a fost la intamplare. Asta ne-a scutit de acel exces de zel tipic, menit sa explice anumite scene sau replici picate ca din plop.
Dincolo de simpatia mea pentru Pierce Brosnan, mi s-a parut alegerea lui un mare plus pentru succesul acestui film. Cine putea sa joace mai bine un agent decat “agentul 007″ al anilor 90? Un alt plus ar fi ancorarea filmului in realitate, atat prin reflectarea situatiei geopolitice dintre America – Rusia, cat si prin dialogurile personajelor.
Filmul se mandreste si cu prezenta unor secvente erotice si umoristice, care presara putin piper, ca sare avea cu siguranta deja. Mi-a placut faptul ca personajele erau bine conturate, intr-atat incat pana si mutrele actorilor erau exact ce trebuie. Pe alocuri, au fost scene relativ dure, dar care dupa mine, sporesc gradul de implicare al nostru in ce se intampla acolo. Parca te zguduie un pic.
Totusi, privind lucrurile fair, filmul are pe alocuri si clisee. Cel mai elocvent este felul in care incepe idila intre doi dintre actori- vecini unul cu altul, el agent care nu prea are voie sa se implice in relatii, ea cu o mata care ii face lui vizite…and so on- pacat de exemplu ca mie imi plac cainii, apreciam mai mult cliseul asa. Partea buna e ca nu se limiteaza la aceste clisee, distantandu-se in momentele cheie de ele. Asa se face ca eu nu m-am plictisit 🙂
Cand s-a terminat filmul, am auzit cateva cucoane care spuneau nu a fost cine stie ce, ca se asteptau la ceva mai aparte, mai special, mai profund. Honestly now…filmul este un thriller. Nu o drama pshilogica. Nu are ca scop sa transmita o idee eminamente patrunzatoare, ci pur si simplu sa spuna o poveste, care sa ne tina in priza, sa ne distraga din monotonia zilelor obisnuite, etc. Adica pentru ce am si venit. Asadar, in ceea ce ma priveste, filmul chiar isi face treaba. 🙂
