Rezumat:
Cred ca stiti povestea cu porcusorul de aur, iar daca nu o stiti va fac un rezumat. Era un mos care avea o baba si nu aveau copii, si gasesc ei într-o zi un porc, care era un porc fermecat care facea poduri de aur, iar noaptea se transforma in print si isi lasa pielea deoparte. De ce vorbim de groihaitor pe aici? Nu pentru ca un cotet de omnivor e facut din caramizi si nici pentru ca vreau sa sustin vegetarianismul, ci pentru ca simt ca avem nevoie si noi de pielea porcului de aur. E adevarat. Avem si noi destui de multi porci prin Parlament, lucru confirmat in acorduri muzicale si de Chirila de la Vama, dar noi avem nevoie de un porc de aur care sa faca autostrazi si sa transforme drumurile nationale de tara in sosele imparatesti. Caramida de azi mi-a picat in mana, atunci cand m-am lovit de o stire din presa cum ca undeva, in inima Transilvaniei, se zbat niste conationali obanieni sa faca domne’ un drum, si nu le iese ioc. Ori nu au calcat in ce trebuie, ori le-a fugit porcul. Hai ca pe astia din Romanica ii înteleg ca aici e cu vorba munca, da’ acolo la ei peste ocean, unde s-a ridicat Empire State Building si Casa Alba, am crezut ca aia chiar au ferme de porcine aurifere care fac autostrazi asa, peste noapte. Nu stiu ce sa mai zic nici de fantezia asexuata a doctorului de Bucuresti care visa noaptea pavele zburatoare, iar ziua autobenzi suspendate. Daca spre Soare nu merge sa faci treaba, ca a plecat dictatorul care ne inspira sa luam Soarele prin incercuire cand e noapte, ce se intampla de nu merge sa faci drum prin inima padurii!? Oare toti porci de aur sa fi plecat cu gainile in Rusia, sau poate avem multi Dorei care sapa santu si astupa, iar al treilea lipseste sa puna betonul!? Nu stiu ce pot sa mai cred despre tara asta, dar cred ca Transportul din Romania are nevoie de o caramida zdravana în capatana, sau cel putin in ouale de aur! E musai sa lovim ceva, undeva, pe cineva cu aceasta caramida, ca altfel incepe la toti sa ne miroasa a porc.
Autor: Bogdan DARADAN
Caricatura: Silviu TOLU
