ISPITA – Dement, criminal, crud, feroce si mai mult thriller si mister decât mintea poate să înțeleagă!

ISPITA – E un film dement din doua puncte de  vedere. Scenariul e demential iar regizorul pur si simplu s-a jucat cu mintea actorilor, scenaristilor, sunetistilor si mai ales spectatorilor. Sunt momente cand si actorii par socati de ce urmeaza sa se intample, de parca sunt aruncati in scene precum victimele in custile cu lei si nici ei nu stiu cum vor reactiona colegii lor de platou.

E dement pentru că vorbeste despre cele mai demente colturi ale mintii umane, despre sociopati si pattern-urile lor, despre ideea ca nebunia, cruzimea, grotescul, infatuarea, n-au legatura cu sexul,  banii, condiția socială. Ba tind să cred că cele mai mari atrocități sunt comise de oamenii cei mai inteligenți, inteligenți dintr-o perspectivă bolnavă și meschină.

E un film criminal pentru ca vorbeste de crime aruncate in labirint, despre panze de paianjen, despre emotii criminale, obsesii criminale…

E un film crud pentru ca scoate la lumina cele mai gresite concepte despre viata, cele mai crude temperamente, cele mai eviscerale atitudini…Si are mult mister ceea ce-l face un thriller Mind Blowing. Dar sa vedem ce se ascundele in spatele acestui film.

Regizorul Erik Van Looy e usor anonim la Hollywood. Nu face filme pe bandă rulantă în schimb e destul de cunoscut în Europa. A avut curaj să vină cu un așa scenariu în fața unor actori precum Karl Urban (il cunoastem din Star Trek), James Marsden (X Men), Benjamin Byrd (Prison Break), Rachael Taylor (Grey,s Anatomy) și lista poate continua… Povestea e simpla. 5 barbati cu familii, sotii, stare financiara buna spre foarte buna, unul dezvoltator imobiliar, ceilalti afaceristi, antreprenori ( din pacate regizorul n-a avut rabdare sa-i contureze si pe ei) un psihiatru, se gandesc sa imparta un apartament pentru o viata GRESITA…Unde sa comita adulter, sa-si insele femeile, sa comita fapte abominabile…

Primul minus. Desenarea superficială a celorlalți bărbați din poveste. Vincent Stevens e cel mai coerent conturat, toti ceilalti graviteaza ca niste sateliti pe langa el. Nu prea intelegem ce fac ceilalti decat ca personajul interpretat de  James Marsden este psihiatru, n-are o casnicie prea fericita, ca personajul interpretat de Benjamin Byrd are o nevasta diabetica si are nevoie mereu de injectii de insulina, sunt franturi. Probabil regizorul s-a concentrat mai mult pe povestea in sine decat povestea fundal pentru ca povestea in sine e WTF.

SFAT! Trebuie sa fii FOARTE atent, dar FOARTE atent de la inceput, si tot nu vei intelege finalul, filmul… Vor fi zeci de momente in care vei spune, stiu ca X e vinovat ca, de fapt e Y, de fapt acum stiu, si mereu vei primi cate o palma peste ochi si trei suturi pentru ca NU vei intelege.

Filmul scoate la lumina PUTEREA terifianta a MINCIUNII colectiva si EFEMERITATEA ei. Cu cat o minciuna implica mai mult de doua persoane cu atat consecintele si implicatiile merg in directii in care nici cu mintea nu te gandesti…

Incerci sa-ti pui probleme de moralitate, femeile din public vor spune ca asta e argumentul suprem ca barbatii sunt niste porci dependenti de sex, barbatii vor fi socati si vor deveni si mai suspiciosi daca au partenere si daca n-au si mai neincrezatori, pentru ca, asa cum spunea cineva in sala, nu e vinovat doar barbatul care se culca cu femeile altora, sunt vinovate si ele, nu le viola, era un act mutual.

Cine se culca cu cine sunt elemente prea savuroase ca sa vi le stric dar va spun atat, NIMIC nu e ADEVARAT, totul e invaluit intr-o ceata perfida de minciuni… Filmul merita fiecare secunda. Este distribuit de RO IMAGE si vine in cinema pe 6 MARTIE, numai bun de facut cadou partenerei de viata un astfel de film, cine stie ce aflati dupa sau ea va afla dupa. Dincolo de film, m-a cutremurat o idee care, din pacate, tulbura si realitatea cotidiana…

La un moment dat, unul dintre personaje (nu spun care) a spus o replica – E tarfa, tarfele n-ai cum sa le violezi

Gandul asta m-a dus cu gandul la doua cazuri dramatice din realitatea cotidiana. Primul e cazul studentei de 23 de ani din Turcia, care se intorcea de la film cu prietenul ei si care a fost violata cu bestialitate, batuta crunt cu rangi de metal si lasata sa moara, iar reactia unuia dintre criminali a fost – E vina femeii. O femeie cand e violata trebuie sa stea. Daca statea scapa cu viata. De ce umbla la ora aia pe strazi. Femeia trebuie sa stea acasa. Si daca noi vom fi condamnati la moarte va fi si mai grav, pentru ca viitorii violatori cand vor mai viola femei nu le vor mai lasa in viata, le vor ucide…

Al doilea caz s-a intamplat la noi, cu o eleva de liceu, olimpica, care a fost strangulata de iubitul ei cu un colier de plastic de Dragobete pe motiv de gelozie, un elev cu probleme, cu sute de absente.

Filmul, chiar daca e un scenariu de capo al fine, scoate la lumina instinctele animalice freudiene si conceptele gresite in care ne lasam creionata societatea. Cred ca voi muri cu aceasta intrebare pe buze dar niciodata nu cred ca voi reusi sa inteleg logic, cu toate explicatiile psihologilor, cum se poate ca o eleva, o studenta, o adolescenta, o femeie sa fie atrasa de sociopati, de oameni violenti ?

Aflăm incă odată că violența în familie naște creaturi groaznice dar sunt atat de multe intrebari pe care acest film le ridica la lumina si apoi coboram privirea, iesim din sala de cinema si aflam ca realitatea e mult mai odioasa. Daca anul trecut mi-au ramas pe retina filme precum Gone Girl, Before i go to sleep, anul asta filmul ISPITA sigur va fi intr-un top TREI….Cel putin pentru mine…