Rezumat:
Ioana Cacoveanu este studentă la Drept în cadrul Universităţii Româno-Americane, membră în cadrul organizaţei studenţeşti CS-URA, redactor revista Performance, scriitoare şi jurnalist în pregătire în cadrul Şcolii de Televiziune ,,Tudor Vornicu”, iar povestea tocmai acum începe…
REPORTER: Ştiu că de ceva vreme ai ales să studiezi la Şcoala de Televiziune Tudor Vornicu. De ce ai făcut acest pas?
IOANA: Mereu am fost atrasă de acest mediu, de televiziune, de radio şi de jurnalism. Am vrut iniţial să urmez cursurile Facultăţii de Jurnalism, însă în ultimul moment m-am reorientat spre Drept, crezând că o eventuală carieră ca avocat sau procuror îmi va oferi siguranţa unui loc de muncă respectat şi cu perspective. De-a lungul anilor am intrat des în contact cu mai multe persoane publice care m-au impresionat prin viaţa pe care o duc şi prin felul lor de a fi şi am avut de asemenea ocazia să intru în culisele unei televiziuni de prestigiu din România.
Nu pot descrie în cuvinte ce senzaţie de împlinire am avut în acele momente, când vedeam toată echipa de producţie în plină acţiune, agitaţia şi emoţia specifică înaintea intrării în direct sau înaintea începerii filmării unei emisiuni. Mi-am dat seama că îmi doresc enorm de mult să lucrez în acest domeniu, cu oameni atât de pasionaţi de munca lor încât nu le pasă că vin la muncă la 8 dimineaţa şi pleacă târziu după miezul nopţii. Am considerat că acele zile pe platouri şi entuziasmul incredibil pe care l-am simţit au fost un semn că poate aceasta este de fapt vocaţia mea.
Ştiam că aş fi regretat peste ani dacă nu aş încercat măcar să pătrund în acest mediu. În plus, nu pot să uit când mergeam prin studiourile unor televiziuni si veneau zeci de buchete de flori pentru vreo prezentatoare de emisiuni tv sau vreo reporterita si am stiut de atunci ca vreau acest stil de viata, sa fiu apreciata de public si sa primesc flori ca o diva 🙂
Si nu m-am rezumat doar sa visez. M-am interesat imediat ce studii pot face şi am aflat de această Şcoală de Televiziune şi Film. Am văzut ce profesori competenţi predau la şcoală, oameni care în momentul de faţă sunt adevăraţi reprezentanţi ai televiziunii de calitate din ţară, am citit programa cursurilor, mi-am luat inima în dinţi şi am aplicat. Iar acum, după primele proiecte făcute la Şcoală, pot spune fără nicio reţinere: de abia aştept următoarele cursuri şi în viitorul apropiat să lucrez în domeniu!
REPORTER: Știu că ai avut parte de o surpriză pe perioada în care ai fost elevă la Școala de Televiziune?
IOANA: DA, într-adevăr. Era ziua mea și colegii mei mi-au luat un buchet cu 20 de trandafiri roșii de lux de la floria. A fost cel mai fabulos buchet de flori pe care l-am privit vreodată în viața mea. M-am simțit ca o divă, ca o prințesă. Vorbesc de trandafiri roșii și catifelați, un roșu carmin intens, precum energia din sufletul și inima mea.
REPORTER: Radio, presă scrisă online şi TV. Ce alegi şi de ce?
IOANA: Toate au avantaje si dezavantaje: într-o televiziune eşti tot timpul sub presiune, mereu analizat de către telespectatori şi trebuie să fii dispus să-ţi asumi rolul de persoană publică, cu bune şi cu rele. La radio, trebuie să ai o carismă extraordinară, o voce memorabilă şi capacitatea să transmiţi ascultătorilor tot ceea ce se pierde – limbajul non-verbal, gestică şi mimică – doar prin intermediul unor cuvinte.
Iar în ceea ce priveşte presa scrisă online, consider că este un mediu ce se dezvoltă continuu şi îţi oferă libertatea de a aborda o mulţime de subiecte pentru care trebuie să te documentezi temeinic. Sunt convinsă că ,,setea de cunoaştere” mi-ar fi satisfăcută pe deplin, aş putea să-mi pun în practică talentul la scris şi mi-aş face astfel cunoscută opinia, fără să fiu atât de expusă ca în celelalte două cazuri.
Într-un fel, mi-aş dori să le pot practica pe toate. Să prezint matinalul de dimineaţă la o televiziune de ştiri, apoi să fug într-o redacţie unde să scriu un editorial sau să redactez câteva articole, iar mai pe seară să creez un playlist pentru un post de radio sau să moderez o emisiune pentru o oră sau două.
Pentru a face toate aceste lucruri probabil că ziua ar trebui să fie de 48 de ore şi nu de 24, aşa că sunt conştientă că va trebui la un moment dat să-mi stabilesc priorităţile. Să spunem că, deocamdată, o carieră în televiziune mă atrage puţin mai mult decât celelalte.
REPORTER: Ai un mentor, o vedetă de televiziune autohtonă sau de peste oceane pe care o ai ca model în viitoarea ta carieră?
IOANA: Până acum, recunosc că nu aveam niciun model şi nici nu prea am crezut în această noţiune de ,,mentor”. Admiram într-adevăr anumite prezentatoare de ştiri de la televizor sau moderatori de emisiuni pentru naturaleţea, inteligenţa lor şi pentru modul în care reuşeau să analizeze evenimentele importante care aveau loc pe de-a lungul zilei, însă nu mai mult de atât.
Acum, cunoscând profesorii care vin la Şcoală, persoane foarte respectate în domeniul lor de activitate, sunt sigură că îmi voi găsi un mentor. Trebuie să recunosc totuşi că mereu mi-a plăcut Melania Medeleanu şi că de fiecare dată când apărea pe post, nu mai reuşeam să schimb canalul.
REPORTER: Ştiu că îţi place să scrii. Dintre poezie şi proză ce alegi şi de ce?
IOANA: Scriu de aproape 8 ani, iar primul meu contact cu scrisul s-a materializat într-un roman de aventuri de 500 de pagini. Mai multe persoane mi-au spus că am început din prima cu ce era mai greu şi că ar trebui să încerc să scriu proză scurtă, deoarece este mai uşor să fii publicat în România cu ea decât cu un roman, din poziţia unui scriitor debutant.
Aşadar, m-am apucat de proză scurtă, mai exact am scris drame psihologice, iar cu una dintre ele am şi câştigat premiul I pe Bucureşti în anul 2007, în cadrul concursului ,,Tinere Condeie” organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Am încercat să scriu poezii, însă mi-am dat seama că nu am sensibilitatea necesară să-mi exprim trăirile prin versuri. Proza mă defineşte mai bine şi îmi place să creez intrigi complicate, personaje a căror viaţă să impresioneze şi să emoţioneze. Mereu am vrut să aştern pe hârtie poveşti care să nu fie uitate uşor.
REPORTER: Un mesaj pentru elevii de liceu. Ce le-ai spune ca să îi convingi să vină la universitatea Româno-Americană?
IOANA: Încep prin a le spune că o universitate privată le oferă condiţii pe care una de stat nu le va oferi niciodată, iar Româno-Americană este cea mai cunoscută şi apreciată dintre toate universităţile de acest gen. Avem profesori buni, implicaţi şi dispuşi să rămână după cursuri numai pentru a fi siguri că materia a fost înţeleasă de toţi studenţii. Viaţa studenţească este extraordinară, în special datorită Clubului Studenţilor care organizează evenimente unice, cursuri de antreprenoriat şi de dezvoltare personală şi profesională, toate menite să pregătească studenţii pentru ,,viaţa de după facultate”. Ai posibilitatea să înveţi în străinătate prin intermediul burselor şi să aplici la internship-uri prin intermediul universităţii, ocazii pe care rareori le găseşti la universităţile de stat. Şi, desigur, să nu uităm de petrecerile noastre vestite!
Aşadar, pe liceenii care doresc să aibă o viaţă de student activă şi plină de peripeţii, îi invit să treacă peste prejudecata de a învăţa ,,la privat” şi să ofere Universitaţii Româno-Americane o şansă.
