Rezumat:
In generatia mea fetele se scoteau la suc, in parc, se ofereau flori, le sunai pe fix si te rugai sa nu raspunda unul din parintii ei…Pe atunci se cereau prietenii, NU STIAU fetele conceptul de beaty ca ceva comercial, nu cunoasteau obiceiul de a avea ondulator de par, ele aveau parul natural…dar era ceva mult mai deep si mai profund decat automatismul azi de pe facebook – add friend…
Pe atunci timpul avea rabdare cu oamenii si inca nu se stia de sf valentin…Baietii asteptau 1 martie sa cumpere martisoare si sa le ofere fetelor ca sa primeasca in schimb cate un pupic pe obraz… Iar fetele veneau la intalnire si fara sa foloseasca placi de indreptat parul chiar daca, uneori, erau teribil de haioase cu coafura lor usor ciufulita…
In acea perioada pierduta in spatiu si timp am inceput si eu sa ma formez ca barbat…
Iubeam decent, iubeam curat, iubeam frumos…dar asta credeam eu…sau ele…nu exista inca sentimentul de iubire…Doar aveam impresia pentru ca nu pot vorbi de iubire pana nu vorbesti de o relatie…si totusi…Sa spunem ca si iubirea, daca este sa o privim ca o boala, are mai multe forme…
In tinerete ea are o forma superficiala, usoara, generata de joc de hormoni, de inceputurile maturitatii noastre…
Eu, recunosc, in copilarie, ma treceau fiorii sentimentului de iubire tot pe atat de des pe cat racim…sau stranutam…Eram copil, eram imatur…Recunosc…Chiar daca am amintiri cu primele scantei de la gradinita, scoala primara, generala…Sunt constient ca nu pot vorbi de iubire…
Primele forme apar mai bine conturate, evident, in liceu…Mai exact, prima relatie de cateva LUNI atunci a fost… 🙂 Au urmat apoi unele mai lungi, altele mai scurte pe sistemul tanar si nelinistit. Am avut o viata tumultoasa in liceu, dar stiti cum se spune, ca si in boala, nu esti cu adevarat bolnava pana nu simti….DURERE…De abia atunci poti vorbi de iubire…
Si nuu…nu vorbesc de acea durere pe care o exprima de cele mai multe ori femeile dar si barbatii cand apeleaza la epilat inghinal
Aceea e o durere infima, amorfa si trecatoare… Eu vorbesc de DURERE ca si esenta intrinseca… Cea din adancul inimii… De-a lungul vietii mele am avut povesti de iubire de 5 ani, de 2 ani, de n ani, am avut relatii de 8 luni, de 6 luni, de 3 luni de n luni, am trait experiente frugale, intr-un cuvant mi-am trait viata…si am inteles urmatorul lucru…Cand am iubit cu tot din mine n-am primit nimic, cand am fost iubit cu tot din ele eu n-am oferit nimic…
Astazi, la 31 de primaveri, veri, traiesc …pur si simplu…Acum NU sunt SINGUR, ci SINGURUL….cum spunea Cioran…
