Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Pentru început, în contextul în care la data de 9 decembrie 2015 se împlinesc 12 ani de la Ratificarea de către România a Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ce progrese a înregistrat România în privinţa luptei împotriva corupţiei?
Sigur, au existat progrese însemnate, ultimii ani au marcat un efort susţinut de limitare al corupţiei şi trebuie menţionat faptul că instituţiile statului au reuşit să îşi ducă în mare măsură obiectivele asumate la capăt, iar poziţia DNA în cadrul acestei campanii menite să limiteze gradul de corupţie în ţara noastră este foarte însemnată.
Care sunt în România cauzele corupţiei la nivelul clasei politice? S-a produs o schimbare ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană?
E greu de indicat un set de cauze privitoare la rădăcinile corupţiei. Este limpede că România pe perioada procesului de aderare a făcut eforturi importante pentru a se racorda la standardele juridice şi politice ale Uniunii. În perioada însă de după aderare, s-a constatat că aceste standarde au fost de multe ori ignorate, politicienii români considerând că efortul de modernizare al statului s-a încheiat o dată cu aderarea la Uniunea Europeană. Ultimii ani au marcat un nou tip de investigare al corupţiei la nivel politic: asistăm la condamnări de miniştri, de foşti prim-miniştri, la anchetarea unor personalităţi însemnate ai statului român, lucru care este semnul acestei disponibilităţi a instituţiilor statului de a se confrunta cu acest fenomen.
Care este rolul justiţiei şi a reformării acesteia pentru a avea o luptă eficace împotriva corupţiei în România? În ce măsură judecătorii sunt independenţi?
Eu cred că judecătorii la ora actuală fac parte dintr-un corp care beneficiază de însemnate garanţii de protecţie. CSM acţionează în această direcţie şi putem să afirmăm cu oarecare optimism că reforma justiţiei în România este un fapt care se consumă zi de zi.
După tragedia de la clubul Colectiv şi protestele care au avut loc, consideraţi că se poate forma în România o cultură în rândul populaţiei împotriva corupţiei?
Depinde de ce segment al populaţiei vorbim. Acel segment care s-a mobilizat după tragedia din clubul Colectiv este cel care a sprijinit întotdeauna curăţirea societăţii noastre. Din păcate există alte segmente în România care sunt mai puţin sensibile la aceste valori.
Care sunt pârghiile de către dispune cetăţeanul pentru a lupta el însuşi împotriva corupţiei?
Prima pârghie este să nu devină mituitor, să nu devină cel care oferă mită pentru obţinerea unor servicii care ar trebui să-i fie oferite în mod normal de către stat. A doua pârghie este aceea de a sesiza organele abilitate să acţioneze în materia despre care vorbim.
Cum se situează România, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, în raport cu fenomenul corupţiei la nivelul clasei politice?
Eu nu pot să spun decât că România este o ţară în care politicienii sunt investigaţi, politicienii sunt puşi sub acuzare şi unii politicieni sunt condamnaţi. Este un semn de normalitate.
Ce trebuie să facă pe viitor România pentru a preîntâmpina astfel de tragedii care au avut loc, respectiv pentru a reduce efectul corupţiei la nivelul clasei politice?
Statul are nevoie de societate. Societatea trebuie să fie un partener al statului în această luptă pe care o duce împotriva acestei organizări tentaculare a corupţiei. E un proces de durată şi nu putem spera la miracole. Putem spera doar la un efort susţinut.
Interviu realizat de Vladimir Adrian Costea
[yasr_visitor_votes size=”large”]
