INTERVIU – Mariana Morari: Transforma dizabilitatea intr-o abilitate

În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au realizat un interviu cu Doamna Mariana Morari, manager Comunicare și Relații Publice în cadrul Asciației „MOTIVAȚIE” din Moldova, având ca temă integrarea şi sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi.

Care sunt, la ora actuală, principalele grupuri ţintă asupra cărora vă desfăşuraţi activităţile? Totodată, care sunt principalele activităţi pe care le realizaţi? (Prof. Mihaela Crăciunescu)

În prezent sunt angajată a Asociației MOTIVAȚIE din Moldova și lucrez pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, dar pe prim plan pentru persoane, femei și bărbați, tineri, copii și persoane de vârsta a treia, mămici și tătici, copii, frați, surori, verișori, nepoți și pur și simplu oameni, cetățeni ai Republicii Moldova și nu doar.

Organizația, conform Strategiei pentru anii 2015 – 2017 lucrează conform următoarelor programelor de asistență în angajare (în care indivizii ce necesită suport sunt ghidați pentru a se angaja, iar dacă este necesar de a intra la studii pentru o angajare ulterioară. De fapt, facem munca Agenției de Ocupare a Forței de Muncă, dar totodată îi instruim și pe ei cum trebuie să fie oferit suportul corect unei persoane cu dizabilități care vine să se angajeze.); viață independentă (începând cu 2002 și până în 2008 Asociația a desfășurat instruiri în deprinderea abilităților de viață independentă în unul din centrele sale, care se află în orașul Vadul lui Vodă. În continuare Asociația își propune să continue aceste instruiri pentru că sa observat că persoanele cu dizabilități le necesită.

Personal am trecut printr-o astfel de instruire în perioada când eram beneficiar al Asociației. Noi găteam și făceam curat, aveam responsabilități, și activități de studiere zilnice. Asta m-a învățat atunci să fiu independentă în cea ce ține de viața de zi cu zi. Aceste lucru este foarte important.); accesibilitate (Asociația are angajat un expert în domeniul accesibilității, care urmărește starea lucrurilor în țară, scrie demersuri pentru străzi aflate în reparație sau anumite clădiri. Din păcate la domeniul accesibilitate Republica Moldova stă foarte prost, din care considerent au fost organizate întruniri cu arhitecți și cu reprezentanții Inspecției de Stat în Construcții etc. Din păcate lucrurile se mișcă foarte greu).

Care sunt obstacolele pe care le întâmpinaţi în realizarea acestora? (Alexandra Kokay)

Există mai multe obstacole, printre care faptul că serviciile pe care le prestăm sunt susținute financiar din proiecte și nu au un suport financiar de la autoritățile centrale sau locale, din cauza cărui fapt suntem mereu sub riscul de a sista aceste servicii în cazul dacă nu avem un finanțator și un proiect în cadrul căruia să lucrăm. Un alt obstacol este lipsa accesibilității în întreaga țară. Astfel, persoanele cu dizabiltăți sunt practic limitate în regiunile în care locuiesc sau chiar în casele sale, neputând nici măcar să meargă la școală din cauza drumului avariat, a transportului raional inaccesibil și a clădirilor neamenajate pentru.

Din această cauză există multe persoane care nu au un atestat deoarece nu au frecventat orele, iar profesorul care trebuia să vină acasă nu s-a prezentat. Acest fapt limitează persoana și el sau ea riscă să fie dependent de părinți sau rude pe tot parcursul vieții, fără studii și deci și fără un loc de muncă. Sunt și alte obstacole printre care neinformarea societății cu referire la cine sunt persoanele cu dizabilități, că sunt mai întâi de toate persoane și multitudinea de stereotipuri ce există.

Ce înţelegeţi dumneavoastră atunci când vă gândiţi la sintagma “persoană cu dizabilităţi”? De ce au nevoie pentru a-şi realiza visurile? (Lavinia Bivolan)

Persoanele cu dizabilități, cum am scris și mai sus, sunt în primul rând persoane. De ce are nevoie o persoană pentru a-și realiza visurile? Probabil va avea nevoie de o familie care să o sau să-l susțină și să creadă în forțele acesteia, fără a o supra proteja, să-i permită persoanei să încerce, să greșească și să obțină experiență. O persoană are nevoie de comunicare calitativă sistematică. Prin fraza comunicare calitativă vorbesc despre comunicare pozitivă, care formează emoții pozitive și care dezvoltă, conține informație nouă, în limbajul copiilor când vorbim de copii, într-un limbaj accesibil persoanelor cu dizabilități intelectuale sau de auz, într-un limbaj accesibil.

Asta nu înseamnă că vor fi doar laude sau se va vorbi doar de spre lucruri care merg bine și cele negative nu se vor discuta. Nici pe departe. Critica, are și ea importanță. Însă procentul comunicării pozitive trebuie să fie mai mare decât cel negativ. Prin sistematică, vorbesc despre comunicare zilnică, de mai multe ori pe parcursul zilei.

Care au fost principalii factori care au avut o importanţă majoră în privinţa schimbării mentalităţilor şi combaterea stereotipurilor? (prof. Niculina Chiţulescu)

După părerea mea personală, printre factorii principali se numără dezvoltarea social – economică în general și diversificarea populației. Dacă urmărim situația în Republica Moldova, atunci după o perioadă de la căderea regimului comunist, oamenii au început mai des să vadă persoane cu dizabilități pe stradă, viața de zi cu zi. De obicei aceste persoane erau ținute în instituții rezidențiale, amplasate la margine de sat sau în general în acolo unde nu sunt localități. Era creată o iluzie pentru întreaga societate, care se considera “sănătoasă”.

Ca rezultat familiei în care se năștea un copil cu dizabilități i se recomanda dea copilul acolo “unde oamenii știu cum să aibă grijă de el”. Acum știm, nu există instituții capabile să înlocuiască familia. Aceste locații erau o modalitate de segregare, iar persoanele care nimereau acolo nu mai aveau șanse să iasă, ele sau ei erau lipsiți de experiența socială obișnuită pentru copil, fiind ținuți pe un teritoriu mic, îngrădit ani de zile, fără nici cea mai mică posibilitate de a se integra cumva în societate pe parcursul vieții. În continuare ei nu făceau decât să treacă dintr-o instituție în alta.

Dacă o persoană este închisă în lumea reală, asta se poate întâmpla doar deoarece este infractor. Dacă persoana cu dizabilități este închisă într-o instituție, din păcate și până acum, în unele țări asta se considere normal.

Care sunt principalele lacune şi ce ar trebui îmbunătăţi pentru a oferi respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi? (Oana Pîrlea)

Merci mult pentru întrebare. După cum am scris și mai sus, sunt mai multe lacune. După părerea mea ar trebui să începem cu accesibilitatea, deoarece fără a rezolva această problemă, celelalte nu pot fi mișcate din loc. Noi nu vom avea persoane cu dizabilități nici în grădinițe, nici în școli, nici angajate, dacă nu avem un mediu accesibil.

Nu sunt jurist, nici studii în domeniu nu am însă din cauza domeniului în care activez a trebuit să studiez legislația în domeniul dizabilității din Republica Moldova și ea mi s-a părut chiar bună. Problema nu este atât la nivel de lege, cât la nivel de implementare a ei și aici este mult de muncă. Partea bună este că noi, societatea putem face schimbarea. Noi trebuie să fim activi și să cerem autorităților respectarea legilor și să raportăm încălcarea lor.

Care sunt obiectivele Asociaţiei “Motivaţie” din Moldova pentru următoarea perioadă? Asupra cărui domeniu doriţi să vă focalizaţi atenţia? (Vladimir-Adrian Costea)

După cum am scris mai sus, există trei programe pe care se focusează organizația. Ele sunt descrise în prima întrebare. În Planul Strategia al Asociației MOTIVAȚIE din Moldova pentru anii 2015 – 2017, acestor programe li se dă o importanță mare și noi sperăm să obținem progrese considerabile în aceste domenii la nivel de întreaga țară.

Autor: Adrian-Vladimir Costea si echipa Young Spirits fo Humanity