Rezumat:
Te arde uscat,E ranced si gol,
Te apasa frenetic pe creier si tample…
Nu are flacara, nu are izvor,
dar te topeste in unsoare nearsa…
E tremur in valuri,
E slut de pucioasa,
E abis incins inghetat in lava,
E albastru nestins,
E vuiet aprins,
Te prinde si te leaga in genunea pustiu de fierbinte…
Nu arde materii, nu arde cu fum,
dar carnea iti fumega in palme,
Nu poti gusta apa,
E fiarta pana-n rarunchi
Si numai nisipul te mai iarta…
Canicula e demon,
iar tu un sclav anost,ce cauta umbra cum Universul isi cauta loc,
Nu poti scapa de focul neviu
decat in maruntaiele stravechi ale taranei…
Doar TIMPUL va ramane din tine…
si nici acela VIU…
Randuri Anti-canicula
Imi place. Imaginile vizuale sunt deliciul poeziei. Chiar mi s-a facut mai cald in timp ce o citeam!
Sper ca te-ai racorit pana acum:)