Rezumat:
Ultima zi de festival a adus si trofeele pe care le asteptam cu totii. Surprinzator sau nu, am reusit sa intuiesc castigatorii pentru ca, asa cum era de asteptat, a castigat filmul care a avut abordarea originala atunci cand vorbim de filme horror footage. Acest aspect l-am punctat si eu in recenzia pe care am scris-o recent.
Concret, trofeul Dracula – a mers la „Jeruzalem” (Israel), premiul fiind înmânat chiar regizorilor, fraţii Doron şi Yoav Paz. Am avut si doua mentiuni speciale, iar una a ajuns chiar la cineva din Romania. Probabil am avut un feeling sau ceva de genul pentru ca inainte de gala i-am luat un interviu in stil footage lui Adrian Tofei. Interviul se poate urmari aici!
Totodata, juriul a mai acordat două menţiuni speciale: pentru coloană sonoră – filmului „Liza, the Fox-Fairy” (Ungaria) şi pentru cel mai dureros efort cinematografic – peliculei „Un film pentru Anne”/„Be My Cat: A Film for Anne” (România).
Trofeul Vlădutz pentru scurtmetraje româneşti a mers la productia În ataş realizat de Mircea Bobina. Intamplarea a facut ca in timpul Galei sa fiu vecin cu el si l-am surprins zambind si fericit cu trofeul. Dupa care, alaturi de ceilalti colegi de festival, Angela, Razvan si Alexandra am mai facut cateva fotografii.
„Vacanţă la ţară”, si el tot scurtmetraj a primit o menţiune specială a juriului, pentru scenariu. În ultimul rând, trofeul Little Dracula (pentru scurtmetraje internaţionale) a plecat în Spania, la „Yayos”.
➡ BONUS, vizionare THE WITCH, proiectie adusa de Ro Image
Filmul este un film arhaic in cel mai complex mod. E incarcat de atata semiotica incat m-a dus cu gandul la romanul Baltagul. Vorbeste despre blesteme, demoni, oameni transformati in capre, iepuri negri, tapi cu copita despicata, diavolul cu diferitele sale alegorii, vrajitorii, luna plina totul e dens si consistent. Imaginea si cadrele sunt minutios asezate pe pelicula dar toata pelicula are un mare minus. Chiar daca vorbim de un film a carei actiune sa petrece probabil undeva la final de secol XVI inceput de secol XVII, totul e prea lent.
Povestea e simpla. Un fermier este izolat de comunitate pentru ca era habotnic si refuza sa-si boteze copiii la nastere pentru ca el interpreta biblia in altfel. Este surghiunit sa traiasca in salbaticie, la marginea unei paduri alaturi de sotie si de cei cinci copii. Doua fete, una in pragul pubertatii, in jur de 14-15 ani, cealalta in jur de 10 ani, si trei frati – 12 ani, 10 ani si unul de abia nascut.
Copil cel mic dispare (motivele le descoperiti in cinema) si incep problemele. Religie, rugaciuni, penitenta, pedepse, blesteme, pacate, toate amestecate extrem de fin daca ne gandim la poveste. Dar problema ramane. Totul e mult prea rand. Nu sunt scene statice, tot timpul se misca cineva in cadru de la animale la copii, dar totul se misca incet de la replicile personajelor la firul epic. Iar finalul, finalul face toti banii pentru un horror!
Pe curand, pe orice rand! Mai urmeaza un film si plec!
