Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Foto credit: Crama Stirbey
Cineva spunea ca daca „oamenii si-ar spune povestile am invata sa comunicam mai usor, pentru ca atunci cand esti sincer cu tine si cu ceilalti e ca si cand stai dezbracat in fata lor si nimeni nu mai are ce sa-ti faca”…
Foto Credit: Domeniul Dragasi
Eu cred ca oamenii pot gasi sinceritatea in vin pentru ca nu exista ceva mai nobil si mai curat in fata timpului decat vinul. Daca Blaga spunea ca vesnicia s-a nascut la sat, eu cred ca sufletul omului s-a framantat printre boabe de strugure pana a devenit vin…
Foto Credit: Via Sandu
Daca lumea ar fi desenata de o legenda construita in jurul vinului, eu cred ca ea ar suna asa:
” Si, la inceput a fost vlastarul de vita-de-vie si strugurele se parguia in vie iar via soptea Timpului despre vin. Si apoi strugurele s-a copt si a venit ziua culesului si a fost prima zi. Apoi noaptea s-a lasat imbatata de parfum si si-a asezat dulceata printre picaturile proaspat desprinse din pulpa. Si a fost a doua zi.
Si ciorchinii curati si spalati de roua incet, incet au inceput sa planga cu lacrimi si mustul din ei se ridica spre ingeri. Si a fost a treia zi. Si Timpul s-a asezat cuminte in butoaie de stejar si a lasat natura sa-si inceapa opera de arta. Si a fost a patra zi. Si urmele de strugure au inceput sa se aseze, iar licoarea din ei sa prinda forma si sens. Si a fost ziua cinci. Si, in ziua a sasea, a aparut intai barbatul, apoi femeia, si impreuna au cules sangele viei surprins in zeci de nuante: verde precum sufletul tanar, auriu precum Soarele cand se topeste in mare, rose precum cele mai catifelate petale de trandafir sau rosu precum inima cireasa cea mai coapta. Si in ziua a saptea sufletele boabelor de strugure au fost stranse si lasate ofranda Timpului pentru ca, azi, EU sa fiu desfatat cu aceste licori…”
Iar povestea nici macar n-a inceput. E doar un preambul!
➡ Crama Stirbey – Un loc sfintit cu sange albastru
Foto credit: Crama Stirbey
Cand scriu aceste randuri ascult Hans Zimmer si piesa TIME, soundtrack al filmului INCEPTION. Si nimic nu e intamplator. Nu stiu cati dintre voi a vizitat pana acum o crama din Dragasani dar odata ce ajungi aici simti din plin teoria relativitatii pentru ca Timpul nu mai curge in niciun sens, se dilueaza pur si simplu si mustul din el e cea mai curata clipa. Simti TIMPUL in toata splendoarea lui si intelegi ce inseamna sensul unui an in crama.
Oriunde te uiti, oriunde privesti, locul musteste de legenda iar drumul pe care l-am parcurs alaturi de Alina Iancu de la CrameRomania.ro si ReVino.ro ( Mai multe detalii găsiți pe pagina de facebook Wines of Romania) a fost mai mult decat un drum, o calatorie, ci mai curand o poveste intr-un loc inconjurat de legende.
Prima oprire a fost la Crama Stirbey. Aici legendele tin locul istoriei iar istoria o poti culege, bob cu bob, din oricare soi de vita de vie. Istoria scrisa vorbeste despre sangele albastru al acestei zone.
Potrivit istoricilor, familia princiara Stirbey este de origina valaha si samanta ei se contureaza in jurul anilor 1400-1490. Anii s-au transformat in decenii si deceniile in secole pana cand, printul Barbu Alexandru Stirbey (1873 – 1946) a ajuns sa fie consilierul principal al regilor Carol I si Ferdinand si sa devina administrator al Domeniilor Coroanei.
Legatura dintre Stirbey si regii de sorginte prusaca nu e intamplatoare pentru ca zeci de ani mai tarziu, mai exact in 1999, tot cineva de vlastar nobiliar german va invia acest brand.
„Cand l-am descoperit in 1999, imediat mi-am dat seama de ce stramosii mei au ales acest loc: m-am indragostit la prima vedere de peisajul fermecator, de oamenii care traiesc si lucreaza acolo de generatii in traditiile lor, si de echilibrul intre natura si om. Impreuna cu barbatul meu Jakob am dat renastere domeniului Stirbey din dragoste, dar si cu dorinta de a descoperi terroir-ul fiecarei parcele de vie, si bogatia diferitelor soiuri de struguri, evoluate in acest terroir cultivat de mii de ani.” – Baroana Ileana Kripp-Costinescu.
➡ Oliver Bauer – Cerberul unor soiuri de vita-de-vie autohtone ratacite in timp
In mitologie, Cerber era un monstru care pazea lumea lui Hades. In Dragasani, Oliver Bauer este un suflet atat de cald si nobil dar atat de romanesc incat poti sa-i spui „paznic al soiurilor autohtone de vita-de-vie”.
Cand auzi un om de sorginte germana cu cata dragoste vorbeste de soiurile romanesti precum Cramposia selectionata, Tamaioasa, Novac sau Negru de Dragasani, te intrebi daca nu cumva Romania ar trebui redescoperita prin ochii unor astfel de oameni.
Am avut sansa sa gust si sa degust zeci de soiuri si sortimente, dar cel mai mult mi-a placut masterclass-ul despre vinurile Stirbey din 2010.
Am gustat Cramposie selectionata 2015 si 2o10 sec, Feteasca regala 2015 si 2010, Tamaioasa Romaneasca 2014 si 2010, Rose sec 2014 si 2010, Spumant, Novac 2010 si Negru de Dragasani 2010.
Dintre vinurile albe cel mai mult mi-a placut Tamaioasa din 2010. Cu un parfum echilibrat, o vinificatie matura dar curata, avea un buchet atat de proaspat de parca ar fi fost culeasa de cateva luni. Usor astringenta, cu o tenta de fructe, a fost balsam pentru suflet.
Vinul rosu care m-a cucerit a fost Negrul de Dragasani din 2010. Matur, aprins in pahar, cu o nuanta de cireasa inima de porumbel coapta pana la refuz, astringent si o nota de caramel, mi-a incalzit sufletul si gandurile. Daca vreti sa descoperiti si voi povestea din spatele lor va invit sa vizitati domeniul.
Trebuie precizat ca TOATE vinurile cramei Stirbey sunt configurate 100% dintr-un singur soi. Nu exista cupaje, nu exista amestecuri.
➡ Dragasi – pentru ca poezia s-a regasit intre arome de vin
Sunt momente cand esti fericit ca respiri, si privesti si asculti. Asta a fost senzatia cand am ajuns la Domeniul Dragasi. Am gasit acea liniste nefireasca, de parca toata agitatia din jurul meu s-a baricat odata cu resturile de must.
Am gustat Chardonnay Murmurul Oltului si Rose Pinot Gri Pelerin.
Ce mi-a placut la Murmurul Oltului a fost acea litera „M” care mi-a adus aminte de legendele cavalerilor templieri de sorginte franceza si de vinurile lor.
➡ Via Sandu, un vin pentru romanul din tine
VIA Sandu a fost infiintata in 2001 de catre Nicolae Sandu. Crama a fost preluata mai tarziu de Cornel Sandu fiul, in 2006. VIA Sandu e o crama de familie iar vinurile au aceasta unicitate, aroma care te duce cu gandul la petreceri cu foc de tabara si gratar, un loc de unde sa pornesti calatorii ancestrale atemporale spre povesti scaldate de vinuri obtinute din Cramposie, Feteasca Regala, Feteasca Neagra si Cabernet. Crama e impropriu spus pentru că vinurile sunt vinificate si depozitate în Slatina. Dar adevărata poveste o găsești aici, în vârf de deal, lângă o cabanuta ca-n poveștile fraților Grimm.
Asa arata un gratar campenesc la VIA SANDU.
➡ Cuvant de final
Prea multe nu ar mai fi de spus… Vreau sa-i multumesc Alinei Iancu pentru tot. Pentru ca un vin, oricat ar fi de bine invechit, oricat ar fi de sanatos soiul din care s-a nascut, daca oamenii din jurul tau n-au aceeasi calitate ca vinul pe care-l bei, ai stricat vinul pentru ca nu te vei putea bucura de nimic. Dar cand esti inconjurat de oameni alaturi de care poti sa inveti sa razi, sa simti, sa iubesti, sa traiesti si vinul poate sa-si spuna linistit, povestea…
Iar povestea mea de abia acum incepe…
[yasr_visitor_votes size=”large”]
