Rezumat:
Si timpul trece negresit, nu-l poti opri o clipa-n loc,
Dar, cand iubesti, el, se toceste precum nisipul,
Dispare subit si-n locul lui raman clipe care nu mai mor deloc…
Timpul se masoara in secunde goale si minute inerte,
cand il astepti sa treaca, cand il lasi sa treaca prin tine,
dar, cand intalnesti clipa care se imparte la doi,
puterea lui se topeste nefiresc de repede…
In muzica ca-n teatru, in proza sau in poezie,
daca autorul si-a desenat gandurile cu lacrimi si sudori de sange,
nici macar Timpul nu le mai sterge.
Azi, opere precum Hamlet al lui Shakespeare sau Coloana lui Brancusi,
apar aievea si semete peste arcuri de timp,
pentru ca totul e un vis relativ.
Ne-am intalnit absolut intamplator si subit, intr-un loc uitat de timp,
uitat de karma, uitat de destin,
Eu, trecator accidental pe meleaguri strabune demult rupte de vreme,
pamant imbibat de sange, sudoare si kilometri de sarma ghimpata,
tu, vis aievea, ca-n povestile cu Ilene Cosanzene,
cu parul parguit in Soare precum spicele de grau,
ascundeai in al lor tremur doi ochi verzi ca pietrele de rau…
Ne-am vorbit mai mult prin ganduri si necuvinte,
tu de emotie, eu, pierdut intre spatiu si timp,
am colindat cladiri mai batrane ca destinul si ne-am sorbit din priviri…
Trecut-au anii ca visele pierdute si ratacite intre ganduri,
fiecare cu viata lui, cu somnul lui din realitate,
tacuti, pierduti printre personaje, cuvinte si fapte,
din cand in cand ne regasim ca himerele universului…
Ce dovada mai trainica ca Timpul ii doar lucru pe care-l poti sterge uneori
cu forta unui gand, cu dorinta unui gest, cand, la sute de ani
de la a lor scriere, carti mai vechi decat veacul,
iti zac acum pe masa iar tu le lecturezi razand.
Nu ne-am uitat, nu ne-am pierdut, poate am mai calatorit fiecare intre ale lui,
dar cand lasi sufletul sa respire la fiecare bataie de inima,
nici Destinul nu mai poate sa spuna „NU”.
Eu vreau, TU !?
Post scriptum:
Aceste versuri sunt ilustrate cu pagini din carti de o valoare inestimabila, carti publicate la Paris, Londra, Berlin sau alte centre culturale din lume in urma cu cel putin o suta de ani, carti care s-au aflat in incinta Bibliotecii Romaniei de la Cernauti din perioada 1918 – 1940.
Aceste fotografii le-am primit de la cineva drag tocmai de la Cernauti. Multumesc pentru lectia de istorie si despre timp! 🙂
Autor versuri: Bogdan Daradan
Fotografie: Valentina Popovici
