Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Culoare in suflet
Culoare goale cu urme de pasi si de ruj uscat imi strabat golul intrinsec precum sinele de tren,
se adancesc si raman imprimate pana cand golul se umple de flori si culoare,
nuante de alb si rosu, ocru, galben, violet ca si cand samanta Curcubeului se lasa spalata de Soare.
Las privirile sa le descopere pe fiecare in parte, dar le vor interpreta diferit, chiar neutru
Pentru ca imi e teama sa simt mai mult decat pot intelege si imi e teama sa ma las simtita mai mult decat pot permite, din teama…
Daca as putea sa umplu culoarele de culoare,
Daca as putea sa-mi aduc aminte de mine, cea de atunci cand TIMPUL il culegeam de pe buze de trandafir si-l gaseam agatat de stele,
Pentru ca atunci asa gandeam – metaforic, neancorata in monotonia zilelor pline de praf, alergare si graba,
Dar sunt zile cand mi se face un dor inexplicabil de Alter Ego-ul meu imuabil, de Fericirea mea necaptiva in culoare delimitate sec,
Si respir! Respir adanc guri intregi de aer murdar de capitala aglomerata, dar stiu ca in curand o sa respir aer curat,
Pentru ca am invatat sa ma respir pe mine si sa invat sa am culoarele mele fara limite doar sensuri cu sens spre Infinit.
Alexandra&Bogdan
[yasr_visitor_votes size=”large”]
