Rezumat:
Cristina Mogîldea este studentă în anul II la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicării, Universitatea din Bucuresti. Fostă olimpică natională si internatională, poetă si initiatoare de proiecte pentru tineri, laureată a zeci de concursuri în domeniul istoriei, literaturii, limbilor străine, creatiei literare, activismului civic, pasionată de stiinte politice, dependentă de artă si tot ce presupune gândire alternativă, si lista continua cu alte zeci de elemente demne de lauda… Dar sa o descoperim impreuna…
BOGDAN: Cristina, înainte de toate vreau să te felicit pentru activitătile desfăsurate până în prezent si vreau să stii că mă simt onorat că îti sunt profesor…Să începem cu începutul, cum ai ajuns in SUA?
Cristina: Multumesc. Nu cred că este începutul, desi a fost o experientă definitorie pentru mine, care a conditionat modul în care percep si analizez multe lucruri. Am obtinut o bursă de studii, acordată de Guvernul SUA, în cadrul programului international Future Leaders Exchange, în urma unui proces de selectie riguros, care a durat câteva luni.
BOGDAN: Daca tot vorbim de experienta americană, visul american, ce ti-a plăcut si ce nu ti-a plăcut în America?
CRISTINA: M-a impresionat în mod deosebit simtul comunitar al oamenilor, o anumită constientizare a statutului de cetătean, imperativă oricărei democratii functionale. Diversitatea (si ea, paradoxal, diversă), care transpare prin forme diferite si care îti oferă comfortul de fi asa cum îti doresti. Adaug, fără rezerve, libertatea de expresie, obiectivitatea, orasele ametitoare si oamenii de toate nationalitătile, cu povesti unice. Mai putin îmbietoare distantele, care au mereu pretul lor, fată de oamenii dragi.
BOGDAN: Vorbim de proiecte care au implicat un know-how in zona educationala. Cum sunt tinerii americani fată de tinerii români?
Cristina: Sunt tineri, iar această certitudine apropie mai mult decât desparte. Au, totusi, o etică mult mai pronuntată în ceea ce tine de responsabilitate si corectitudine în mediile academice. Sunt extrem de activi si se implică în multe activităti extracurriculare, militează pentru cauzele în care cred, protestează. Se simt parte componentă a unui sistem, dar nu au rezerve în a-si pune întrebări vis-à-vis de functionalitatea lui. Cred că este o atitudine cultivată în timp, tributară educatiei, dar nu numai.
BOGDAN: Si dacă tot vorbim de SUA, banuiesc că stii de programele WORK and TRAVEL. Te-a tentat sau te tentează un astfel de program?
Cristina: Nu mă tentează, însă admit că ar putea fi o experientă benefică pentru alti tineri. Este o problemă de optiune.
BOGDAN: Să trecem la Europa. Cum ai ajuns în Slovenia?
Cristina: Slovenia a însemnat prima mea experientă în domeniul dezbaterilor si stiintelor politice într-un mediu
international. Nu intrasem încă la liceu, iar zilele petrecute alături de tineri din diverse tări europene, pasionati de procesele decizionale ale UE, mi-au oferit o bază solidă în materie de argumentare si o altfel de perspectivă asupra mecanismelor de functionare ale administratiei europene. Am constientizat atunci cât de importantă este dexteritatea vorbirii, alinierea logică a ideilor, precizia si, implicit, cât de usor poate fi taxată absenta lor.
BOGDAN: Să ne întoarcem la tine si la prezent. De ce o persoană cu talentele tale si calitătile tale se află încă în România?
Cristina: Mi-ar fi plăcut să nu fie nevoie să răspund la întrebare, desi o primesc foarte des. Sunt o studentă obisnuită, nicidecum o exceptie. Or, eu încă sunt de părerea că ,,majoritatea’’ nu ar trebui să fie un termen inferior de comparatie. M-am încăpătânat să cred, la un moment dat, că performanta nu tine de criterii geografice, ci de ambitie si disciplină personală, cultivate constant si cu abnegatie.
BOGDAN: Ce planuri ai pentru urmatoarea perioadă?
CRISTINA: Îmi doresc să duc la bun sfârsit câteva dintre proiectele mele în plan literar, asupra cărora lucrez de ceva timp. De asemenea, sper să particip la concursuri si conferinte internationale. Si, bineînteles, să mă reîntorc la chitară, pe care am neglijat-o pentru o perioadă, dar care îmi e foarte dragă.
BOGDAN: Unde te vezi peste 5 ani?
Cristina: Într-un mediu care să mă provoace, în care să experimentez, văduvit de orice umbră de auto-suficientă. Vreau să contribui si să găsesc forme viabile prin care să pot realiza lucrul ăsta. Altfel, făcând lucrurile care mă pasionează, călătorind, învătând (aici statia terminus este inexistentă) si evoluând ca individ. Si in final un mesaj pentru cititorii tai – Să-si trăiască pasiunile! În blugi sau fără.
