Rezumat:
TU, domnişoară…
Un tunet nu aduce furtuna, cum nici,
al tau zambet sur nu-i vesnic,
Anii tineretii-s harnici
cresti, respiri, inveti si totu-i pasnic,
Dar ce te faci tu, frumusete rara,
cand zile batranesti incep s-apara?
Fiecare pas devine-un chin,
si-n incepi sa te visezi orbeste arlechin.
Sunt dume vechi ce spun si-acum
Tu, batran, cu chip nebun,
In oglinda sa te privesti nicicum,
caci nu mai infloresti ca un capsun.
Tu domnisoara, la umbra iubirii tale ma-nclin,
pentru cei ce-aspira cu patima la tine, voi fi ciulin.
Caci gelozia-i un fragment din mine,
pura dragoste si-ardoare pentru tine.
Asa ca nu-i da timpului ragaz
si raspunde chemarii mele exasperate,
Sterge-ti rusinea de pe obraz,
si neaga placerile vinovate, poate, nemeritate.
Acum ca nu mai plangi,
da-mi raspunsul, si te rog, sa nu m-alungi.
Refuzul tau ma va vedea plecat,
probabil, niciodata vindecat.
Decizia ta-i dovada sufletului femeiesc
Din coasta mea creata
Si-s blestemat sa te iubesc,
De rau si bine, vesnic acuzata.
”””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””’
Sculptam Istorie
Strange puternic in palma biletele de vacanta
Uita, priveste, respira, pune totul in balanta,
Zambeste, calatoreste, un schimb de ambianta,
Combina, uimeste, saruta, creaza o alianta.
Esti asa cum ti-a fost soptit sa fi,
Cauta si strange cunoastere clipind
Demnitate, ordon a nu jertfi,
Ce cu ochii ai vazut eu cu bratele cuprind.
Si cand stii ca ai vazut de-ajuns,
Vei pasii pe un taram ascuns,
Creatia, dorinta cufundata-n neajuns,
Sfarsesti cu ingamfare, de coarnele ei impuns.
Dar sacrificiul e un fragment patat,
Patat cu ale tale reusite rasunand in neant,
Tu capriciul afirmarii ai ospatat
Si ti-ai scris numele-n stele, fiu de adamant.
Vom sculpta istorie, atat cat simturile-s inca vii…
Printre file patate cu cerneala te vei regasii,
De barda cuvintelor, capul ti-l vei ferii,
Vei lasa obraji brazdati de lacrimi, mii de bucurii.
Pagină creată de Cosmin Lungu
