Rezumat:
Eeeee dragii mei studenti de la FJSC. Odata am fost si eu elev. Elev de clasa primara. Aveam cred in jur de 7 anisori si tare greu ma mai descurcam cu matematica. Am invatat adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, ma asculta mama, bunica, ma trezeau noaptea ( nu glumesc) sa ma intrebe lucruri gen: cat fac 7X7, 6X9, 8X6 si eram obligat sa raspund. A fost tortura!
De multe ori aveam cosmaruri cu cifre, cu alei pline de numere pline de spini care intrau in mine si treceau prin straturile de carne vie. Suna precum in romanele lui Franz Kafka sau ca-n filmele lui Andrei Tarkovski. Groaznice amintiri…
Noroc ca am crescut si au inceput sa apara tot felul de device-uri ajutoare precum ceasul cu un calculator incorporat, calculatoarele de buzunar si tot felul de alte device-uri ale acelor vremuri. Mai mult decat atat, azi, daca ma bate gandul sa-mi fac un PFA sau un SRL nu e nevoie sa ma omor cu contabilitatea primara sau secundara pentru ca pot apela oricand la lista mea de site-uri unde gasesc exact ce-mi trebuie daca scriu „firma contabilitate” in bara de cautare GOOGLE.
Dar sa-mi continui povestea!
Mai tarziu, ajuns in liceu am incercat sa ma feresc de matematica dar n-am reusit. Parca ma urmareau blestemele copilariei sau Universul avea un plan sadic sa ma chinuie in continuare. Parintii au vrut neaparat sa ma duc la profil mate-fizica ca sa ajung inginer. Decizia n-a fost rea, dar eu in continuare uram matematica. Ca o paranteza, pentru mine sunt niste eroi oamenii care se ocupa azi de rubrica „contabilitate firme” in cazul unor corporati multinationale. Sa fii infestat de cifre, oceane de cifre, pentru mine e un adevarat mister.
Am inchis paranteza temporala. Unde ramasesem? Gata stiu. Povesteam de liceu. La colegiul Dinicu-Golescu, profil MATE-FIZICA, am avut cea mai misto viata de adolescent. Am avut cei mai tari colegi, cele mai cool petreceri, cei mai de gasca profesori. Din clasa a-IX-a pana in clasa a-XII-a am stiut sa combin distractia cu scoala si am invatat doar ce am vrut eu la ce am vrut eu, adica am spus pas la ce era cu cifre. Pe scurt, matematica tot nu s-a lipit de mine.
Nu pot sa uit orele chinuitoare cu integrale, functii, matrici, ecuatii de gradul II, III cu doua cu trei cu n necunoscute, siruri, geometrie, trigonometrie, algebra, cosmaruri frate.
La teze copiam pe rupte, iar cand era sa iau note incercam sa trisez cu ajutorul colegilor, telefonului cu acel mini calculator desi stiu ca am avut momente cand mai luam si cate o nota de 2, de 3…”Bunicul avea o vorba – Daca n-ai luat toate notele in liceu inseamna ca l-ai facut degeaba si le-am luat, de la doi in sus :)”
Au fost ore cand in loc sa merg la matematica ma duceam cu anumiti colegi in curtea liceului si jucam tenis de masa pe mese de ciment. Ce viata de liceu smechera am avut. Dar anii au trecut, m-am marit, am devenit major si am intrat in contact cu…cifrele. Si astazi, dupa atatia ani, inca imi mai da batai de cap matematica iar azi, mai mult ca oricand am nevoie de ajutor si l-am gasit.
Azi daca am nevoie de calcule, bilanturi contabile, rapoarte de profit apelezi la ei si in cel mai scurt timp imi aplica un calculator cu campul „tarif contabilitate” si am totul la vedere, toate costurile, toate detaliile. Concret, eu pot sa-mi vad in continuare de viata mea boema de blogger/scriitor iar de cosmarurile cu cifre se ocupa ei si se ocupa bine, PE bune! Ii recomand cu multa caldura!
