Rezumat:
Preambul…fals/preambul…
spatiu infim de infinit
mi-am asezat sufletul pe o petala de trandafir,
n-a fost doar alegerea mea, Universul mi-a soptit in atomi…
si am ramas sa ascult pana in ultimul ceas
cum eterul se topeste in vis, iar timpul arde mocnit in adanc…
Dacă aș începe să vă vorbesc despre Non/Eu,despre QWYZ, despre Boss, despre un anumit Bogdan, probabil că nu ați înțelege nimic. Bine, eu plec de la premisa că mă înțelegeți, că mă cunoașteți, că aveți idee cine sunt, cum sunt. Paradoxal și eu am impresia asta despre mine, numai că, din clasa a-X-a până acum am învățat să scriu intrinsec-extrinsec și nu invers. Ce înseamnă asta!? Înseamnă că eu nu mai pot, sau nu mai vreau să scriu construind o casă din exterior.
Eu încep să construiesc cu atomii și moleculele universale, de pe celulele mitocondriale, de pe straturile de cheratina microscopică ale acarienilor care se ascund în patul în care am dormit, din camera zugravită cu bibliotecă, sobă pe lemne, dintr-un apartament cu patru camere, dintr-un bloc cu 4 etaje construit de Ceașcă, dintr-un oraș de deal, Câmpulung-Muscel, dintr-un județ regățean, județul Argeș, dintr-o regiune bogat de frumoasă, Muntenia, dintr-o țară plină de carențe la nivel psihotic, România, dintr-o lume care se dizolvă în sine, dintr-o Galaxie lăptoasă, dintr-un Univers în continuă expansiune care, paradoxal sau nu, este format din ,,same stuff,, ca moleculele și atomii universali ca și momentul meu intrinsec de creație.
Prin urmare, dacă catharsis-ul meu este generat de vibrația unor atomi și molecule care se regăsesc și în spațiu, mi se pare firesc să încep drumul din mine, din adâncul ființei mele abstracte și carnale decât din conștientul imediat care și așa e relativ. De ce e relativ!? Pentru că percepțiile noastre despre realitate, despre ceea ce vedem, simțim, gustăm, atingem, descoperim, sunt doar semnale electrice și senzoriale către creierul nostru. Prin urmare, realitatea noastră este construită de creier.
Nu întâmplător suntem fascinați și păcăliți de filmele 3D, nu întâmplător suntem devorați de pasiuni pentru gaming, nu întâmplător suntem nebuni după ciocolată și alte substanțe psihotrope, pentru că ne place să ne drogăm creierul cu sex, dulciuri, imagini, cafea, băutură și lista poate continua personalizat pentru fiecare. Asta pentru că dacă noi nu am avea creierul normal nici percepțiile noastre nu ar fi normale. Ce înseamnă normalitatea!? E atât de relativ acest concept, pot doar să spun că orbii fac dragoste cel mai intens pentru că simțul tactil e fascinant de uzitat în momentele erotice, că animalele disting o realitate diferită de a noastră deși contextualizăm ,,the same spot,, și că pictorii pictează atât de diferit pentru că au creierele atât de diferite, pentru că impulsurile sexuale hetero sau mono sunt dictate de creier, pentru că vocile unor schizofrenici apar in creier, pentru că sociopații au lumea în creierul lor. Totul e în creier, chiar și următoarea poveste a cărei preambul l-am lungit chinuitor de mult pentru unii…
[…………………………………………………………………………………………………………………………..]
Cafeneaua Van/Gogh, locul fără punct al creativității mele. PUNCTUL ZERO. DE AICI VOI INCEPE RESCRIEREA CEREBRALA A ROMANULUI INCEPUT IN CLASA A X-A, NICIODATA TERMINAT.
[………………………………………………………………………………………………………………………..]
[………………………………………………………………………………………………………………………..]
– Am întârziat, nu-i așa, dar, ceea ce vă spun nu vă spun ca o scuză ci fac doar o remarcă, ca să fiu aici, trebuie să exist, ca să exist trebuie să rezist, ca să rezist trebuie să trăiesc, ca să trăiesc trebuie să muncesc, ca să muncesc trebuie să fiu acolo…
– E cam târziu, eu am vorbit deja despre câteva etape dar te poți apuca să scrii și să concepi un personaj în 10 minute, fu vocea blondă și matură care mi-a deschis sipetul cu comori nepalpabile. Undeva în fundal un tip simpatic, a zâmbit…
Dar în timp ce Bogdan încerca să se acomodeze cu spațiul creativ, în adâncul lui, pe o altă scenă…
[……………………………………………………………………………………………………………………………..]
– Băi, voi aștia cu neuronii lanț, veniți aici în lobul temporal. Mamă ce activitate cerebrală are tipul ăsta! Uită-te la femeile noastre cum se agită, cum se umezesc să dospească un gând. Uite, băi nu pot să cred câtă spontaneitate. Deja s-a copt ceva. Dar ce e frate asta!? Seamănă, să mor eu, să îmi trag palme seamănă cu el dar e mai întunecat la chip.
– Băi Conștientule, mai taci din gură! Nu mă pot concentra deloc! De 10 minute vorbești ca o moară stricată!, se rățoi la o chestie fumurie Sufletul creierului.
– Dar uită-te și tu cât de repede scrie! Du-te și privește prin ochi din spatele retinei. Și uită-te în spatele tău cum femelele gânditoare neuronale au dospit deja personajul.Tu nu îl vezi cum arată că seamănă cu el!?Aici deja e zăpușeală ca într-o fabrică! Deja am trimis semnal la organe, rinichi, stomac și alte din categoria low down side să intre în repaus, pentru că tot fluxul de sânge și oxigen trebuie să urce sus la tine.
– Mulțumesc Conștientule pentru tot! Mă bucur că te/ai ocupat! Dar stai, văd că Bogdan a început să citească. Foarte tare! Uite cum îl privește Q si W si Y si Z! Nici nu și-au dat seama că îl știu de pe facebook! Postează des! Îl are și în lista de prieteni! Îl înțeleg! Când e înconjurat de femei uită de bărbați!
– Suflețel de creieraș te amuzi copios văd, se auzi vocea ușor critică a Amintirii, o bătrânică cam posacă. Cine știe ce amintiri duce în spate ea și moșul Conștiința.
– Ce s-a întâmplat mătușico! Știi că eu, Sufletul creierului lui Bogdan am, teoretic tot vârsta lui mata. De ce mă cerți!?
– Poate că ai, poate că nu! Știi că vârsta și maturitatea la bărbați nu-s același lucru. În schimb eu știu exact câți ani am. Știu și când m-am născut. Bogdan avea trei ani și îl ținea mama lui în brațe și l-a dus la străbunicul lui, tatăl bunicului său, străbunic care i-a spus așa: Tili, Băiatul ăsta o să facă cât tot neamul Pâtea, neamul tău și Dărădan, neamul lui de bărbat la un loc! Amintirea asta i-a ținut în viață ambiția, voința, puterea! Moș Conștiință a apărut ceva mai târziu, pe la 5/6 ani, că mai uită baba, când era la grădiniță și a lovit un tip Marius cu niște cuburi și a mințit-o pe educatoare. Era așa plăpând Moș Conștiință, așa neajutorat! Noroc cu mine că l-am făcut bărbat!
– Dar nu înțeleg de ce m-ai mustrat!? Că doar eu am drepturi de veto și viață asupra tuturor de aici! Da băiete, așa e, dar fără mine, te-ai transforma într-o legumă, fără moș te-ai metamorfoza în ceea ce nu vei deveni, fără Conștient te-ai mutila..Deci, viața ta poate că nu e viața noastră, dar fără noi tu ai rămâne doar cu sufletul fără nimic altceva!
– Ok, ok, am înțeles!
– Vorbăreților, scuze tușică dacă am fost impertinent, dar vino aici lângă frunte, imediat deasupra ochilor să vezi ceva. Îmi sună cunoscută vocea respectivă!
– Da Conștientule ,ai remarcat bine. Ori că sunt presați de timp, ori pentru că le place să se complacă în platitudini, ori poate au creierele spălate. Nu mă înțelege greșit tușico, că știu că ai obiceiul să memorezi discuțiile mele cu Conștientul așa cum ceva vreme memorai și filmele pe care le desenam cu creativii mei Subconștient și Inconștient atunci când Bogdan mai doarme. În fine, ideea este că scriu foarte bine dar prea multe detalii seci. E ca si când aș citi o carte de acțiune și mai apare balast…Bine, gusturile nu se discută. Mai este tipa din Ardeal cred care pun pariu că vorbește ungurește după ce nume a inventat. Are o savoare dar pentru un public. Nush, mai aștept.
– Că bine le zici flăcău. Tușica te-a învățat multe. Îmi place de tine că încă te simți ca la 20 de ani…
– Și pe mine nu mă întrebi nimic!?,se ofuscă Conștientul.
– Bine, zi-le tu din puțul gândirii, se auzi ironia Sufletului (Ca să fie mai ușor de acum vom folosi BrainS pentru Sufletul Creierului, MrC de la mister C și Tușica sau BabaA de la amintire…)
– Cine ești tu!? Prezintă-te! Eu sunt MrC! Tu!?
– MrTT, adică domnul duble Tupeu. Psiholog de buzunar ce ești, fariseu intercerebral, dacă nu te-ai ocupa cu aruncat ochii din cap în realitatea și te-ai ocupa de privit în tine și pe tine ți-ai da seama cât de superficial ești.
– Prieteni, prea e tensionat aici! Dacă tot privim cum Bogdan gândește și scrie, scrie și vorbește, hai să fredonăm ceva! Nu am venit aici doar să/l tachinez pe MrC.
– OK, TT, dar ce melodie vrei să aleg!?
– Tușico, alege asta…Sunt sigur că Bogdan vrea să mai conceapă un personaj.
– Dar tu de unde știi!?
– Tușico, eu ca Tupeu am și eu crâmpeie de memorie. Știu când am intrat în scenă și cu cine, nu mai țin minte chestiuni contextuale și de fizionomie gen păr, ochi, oraș, oră și tot așa.
– Bine, bine am înțeles, dar cine cântă pentru că Talentul și creativii sunt jos cu Bogdan….Unii îi șoptesc gândurile, ceilalți îl ajută la redactare.
– Păi voi încerca eu, doar am tupeu. Voi fredona așa cum pot, cum știu, și cum îmi sună mie bine limba engleză pe care nu o țin minte ca tine BabaA
All the thinks, (tâm/tâm) that we could do…. (tâm/tâm)
You should understand that (tâm/tâm), y don,t the ungly truth, (tâm/tâm)
Girllll, it is a difference(tâm/tâm), Betweenn lie and wrong(tâm/tâm),
Y have do nothing(tâm/tâm), if you come home alone… (tâm/tâm)
Girlll, don,t need the silence, don,t need wrong advice
Cause we somethime act like children, when we have a stupid fight…but…
If you don,t know me by know, you will never,ever,ever know me…uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
If you don,t know me by know, you will never,ever,ever know me…uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
– Băieți, fete, mătușici, veniți aici! strigă Conștientul
– Voi auziți ce aud și eu! Bogdan a vorbit despre QWYZ, dar lașa nu vrea să vină pe aici. Tușico tu știi ceva!?
– Am pus-o la treabă. Pe toate femeile, fetele, pe care Bogdan le/a întâlnit le/am pus la treabă ca să nu le uite, dar pe toate, cu excepția ăsteia, le/am pus să stea în Tonomat și să cânte piesa pe care Bogdan le/a imprimat/o în minte, inimă și suflet. În rest duc o viață ok ca și in realitate.
Bogdan vorbește cu ele fără resentiment sau urmă de ceva. La unele m/a pus să le șterg numele dar să le păstrez melodiile, nu pentru că avea ceva cu ele ci pentru că nu au contat deloc în viața lui. Dar ceea ce e straniu este că pe QWYZ a încercat în mii de feluri să o uite dar i/a lăsat urme prea adânci în camerele lui de refugiu din Subconștient, din Inconștient. Creativii nu sunt deranjați că o au ca muză de inspirație dar Bogdan. Și cum nu pot să o bag în tonomat că la cât e de egoistă ar distruge toate discurile de vinil cerebral am pus-o să citească tot ce a scris Bogdan pentru ea și a distrus ca să nu uite și să își aducă aminte de acele idei…Poate va avea nevoie când va vrea să își publice cartea la 33 de ani…
– Wow! Cât de tare!
– Ce e mister C! Ce s/a întâmplat!? veni întrebare lui BrainS.
– Dragilor, Bogdan chiar a făcut senzație. Subconștientul a două creative, creative pe care Bogdan le/a ignorat dar cărora le va da atenție în timpul feed/back/ului s-a blocat pe numele lui.
[……………………………………………………………………………………………………………………………..]
ASA INCEPE CAPITOLUL O. De astazi, in masura timpului, voi rescrie ceea ce trebuia publicat demult. Primul meu Roman CONFESIUNI SPRE MINE. Inceput in clasa a-X-a, finalizat in 2007 si distrus din motive pe care nu le voi enumera acum, rescris digital pe paginile acestui site/blog si sters din motive pe care nu le voi enumera acum, acum la 32 de ani, e timpul sa caut punctul acestor randuri care zac de zeci de ani in minte si in suflet. Si maine e o zi, si maine e timp pentru o noua aventura…
