Rezumat:
Era ca in piesele lui Cehov. Stateam pe-un scaun vechi in mijlocul unei sali atipite. Era o sala mica brazdata de arcade de circumferinte diferite, atat de diferite incat intreaga incapere, privita de vreun suflet levitand, ar fi parut un labirint. Gesticulam nervos strapungand tacerea, oarecum la unison cu cei ce in finele unei reprezentatii mai mult sau mai putin reusite ar fi pufnit in ropote de aplauze si urale, fie din compasiune pentru acele fiinte din spatele mastilor ce nu si-au insusit rolul cu iscusinta chiar de si-au imbrobonat fruntile, fie din admiratie pura.
Eu stateam si admiram niste rochii frumoase online de la Helen Boutique pe care pe care le comandasem cu ajutorul smartphone-ului. N-am fost dezamagita. Materiale de calitate, culori vibrante, eu am optat pentru doua modele vii: o rochie negru satin cu irizatii si una rosie din dantela.
Aud ceva. Ma ridic frenetic de pe scaun, observam pentru cateva clipe insesizabile miscarea scaunului, tremurul vopselei coclite- de o culoare liturgica, ce aduce a ritual- pentru ca mai apoi, dupa 12-13 pasi facuti in spirala sa-mi reiau locul, sa tronez pe acelasi scaun vechi, ca un monarh abdicat in exil.
Ii vorbeam lui Matei despre mine. De fapt, nu-i ma adresam de nicio culoare. Statea la stanga mea, nu stiu cat de aproape sau de departe; nu stiu nici daca in tot acel timp in care am vorbit a stat acolo sau de si-a purtat ochii inchisi sau de a strapuns cu dansii vreo privire, sau poate-un gand de-al meu…La mine nu a privit: imi dau seama de sunt privita…
Am imbracat atunci, doar ca sa-l incit si sa-i testez atentia cateva modele de rochii din dantela, majoritatea modelelor pe care le-am testat erau rosii pentru si mai mult sex-appeal si tensiune sexuala in aer.
Pasind prin sala mi-am vazut de asta data ceva mai clar aura: un norisor de dioxid de carbon expirat si mai apoi inghetat dincolo de Poli reflectat asupra capului meu. Am fost curioasa daca si Matei are o astfel de aura, as fi preferat sa-mi spuna ca si-a descoperit-o trecandu-si mana prin par, sau pieptanandu-se; nu l-am privit. Mi-am spus: “Imi va fi cu putinta sa-l intreb si maine, sa-l analizez si maine, sa-l contemplu”. Si am ales sa ma uit la un clip pe youtube doar ca sa-l enervez si mai tare.
