Rezumat:
Cand voi invata ca Timpul are nevoie de cuvinte iar cuvintele au nevoie de Timp?
Cand voi invata sa fac inima sa nu mai alerge de nebuna si sa stea si ea,
firesc si normal asa cum imi stau gandurile in sinapse?
Cand voi invata sa tratez indiferenta ca pe un tratament ci nu ca pe o povara?
Cand voi invata sa am rabdare cu mine !?!
NU vreau, nimic, NU cer nimic,
dar de ce imi e atat de teama de suferinta incat atac ca sa apar ce!?
Oricum cetatea e ratacita si o reconstruiesc in pasi de melc,
Am mai suferit de atatea ori pentru inimi albastre,
de ce ma apar printr-un atac intruziv, pentru ce?
Pe cat de creativ si spontan sunt cand trebuie sa fiu,
pe atat de vulcanic sunt in idei si cuvinte
cand as putea sa ascund totul sub tacere…
Cand voi invata ca nu trebuie sa imi pese
si sa privesc lucrurile speciale ca fiind firesti si normale?
Am gresit din nou, dar, am descoperit din nou, ceva
Am in continuare sufletul intact si se zbate, respira si simte la fel de adanc, de tulburator, de puternic,
trebuie doar eliberat din propriul lui exil…
Pe curand gand rebel si umil…
