Caldura vine, Caldura poate sa nu mai plece daca esti certificat!

-Bobby, Bobby, lasă cititul, mă strigă Georgiana, surioara mea. Hai în sufragerie că avem treabă. Vin primii clienti. Trebuie sa vindem repede apartamentul. Parintii s-au mutat la Rucar, nu mai au timp de toata hartogaria, hai sa rezolvam sa plecam si noi maine spre Capitala. Stii ca luni incepem munca.

-Ce treabă. Lasă-mă să termin Legendele Olimpului. Vrea să fiu primul care termină cartea asta la 40 de ani :)))

-Hai măi frăţioare. Hai că e pregătită şi Alexandra. Hai să facem repetiţii pentru sărbătoarea de iarnă surpriză pentru părinţi cu nepotii tai:p. Dacă tot ne-au adus bradul aseară, haide să-l împodobim ca să îi surprindem şi să ne gândim cum facem. Hai, stiu ca-ti faci griji si tu. Dar sa-ti spun un secret. Apropo, am rezolvat si am reusit sa obtin un certificat energetic, avizat si autorizat.

Aşa era Georgiana. Darnică, mereu cu gândul la părinţi, ascultătoare. Ca şi Alexandra de altfel. Şi odată ce am început să creştem ne-am gândit ca în fiecare Crăciun să le facem câte o serbare. Din păcate, după ce am plecat pe la facultăţi tradiţia s_a pierdut aşa cum se pierd multe lucruri în timp.

Ideea este că AM FOST NAPADIT DE AMINTIRI. Parca era anul 1993 când eu eram în clasa a-III-a, Georgiana clasa a-II-a şi Alexandra cred că avea în jur de şase ani. Pe atunci apartamentul nu era izolat termic pe afara cu polistiren si nu stiau ai mei ce inseamna audit energetic.

Prima serbarte.Cum a fost organizată serbarea? În primul rând cu multe colinde şi mici surprize dulci pentru părinţi. Momentul ăsta îmi aduce aminte de alt moment frumos când eu şi Georgiana, micuţi fiind şi curioşi din fire, am vrut să îl prindem pe Moş Nicolae. Ne-am făcut că dormim şi când am auzit rumoare pe lângă cizmuliţele noastre ne-am dus repede. Părinţii erau acolo şi râdeau şi ne-au spus că moşul s-a speriat când i-a văzut pe ei şi că le-a lăsat mesaj pentru noi în cizmuliţe.

Eu m-am repezit către perechea mea de cizmuliţe ca şi surioara mea de altfel şi am găsit învelite în zeci de hârtii nişte…chestii. Când le-am desfăcut am constatat cu stupoare că în loc de dulciuri în cizmuliţe aveam un cartof şi o ceapă roşie şi surioara mea avea un cartof roşu şi o ceapă albă. Părinţii râdeau în continuare de noi. Până la urmă au scos punguliţele cu dulciuri şi de atunci nu am mai încercat să îl prind pe Moş Nicolae pentru că ştiam că părinţii mei se ocupă de partea cu darul:)

Altă dată, tot din grabă, savuram la masă o mâncare delicioasă făcută de mama şi aveam chef să beau un pepsi la sticlă mică de 0,25. Aveam 5 sticle de suc cumpărate de tatat puse în debara dar pentru că era întuneric, undeva în spatele lor era o sticlă de pepsi plină cu lei. Sticla asta era plină ochi iar celelalte erau puţin mai goale.

Lacom cum sunt nu m-am uitat să văd că ,,sticla de pepsi,, avea un capac obişnuit pe care l-am desfăcut uşor şi pentru că la semi_întuneric sticla părea plină cu pepsi am dus-o la gură ca să beau numai că nu mi-a plăcut gustul sucului uleios. Părinţii când m-au văzut că mă strâmbam au râs cu hohote alături de surori.

Cum mai trece timpul? Cine stia pe atunci ca astazi voi aplica principiile de termodinamică din liceu pentru a primi aviz pentru apartamentul pe care vreau sa-l vand.

Cine se gandea ca va exista un domeniu de interes numit termografie in constructii ?