Rezumat:
Si a fost Revedere 2013! 10 ani de cand eu, un bot de huma de pe plaiuri muscelene am iesit ca un pui zburatacit de pe bancile Colegiului National Dinicu Golescu. Multumesc pentru asta profesorilor care m-au suportat timp de patru ani, multumesc colegilor mei ,,geniali de Eminenti,, de la IX-XII E, multumesc tuturor acelora care, desi poate n-am apucat timp de patru ani sa schimbam nici macar un salut, astazi, dupa 10 ani, am schimbat mai mult decat un cuvant – Ne-am schimbat pe noi cu noi, ne-am adunat ca sa povestim urmasilor nostri pe care ii avem sau care urmeaza sa vina dupa planurile de scurta, medie si lunga durata:) ale fiecaruia…Cuvinte ar fi multe, poate prea multe…Iar lista de multumiri ca la Oscar s-ar intinde pe sute de biti…
Si totusi, cateva nume trebuie sa le trec in aceste randuri virtuale…In primul rand, toata stima si respectul pentru Cristina Stefanescu, care, ca un mic Atlas ambitios, s-a luptat cu toate generatiile si credeti-ma ca nu a fost usor, chiar daca eu am stat pe margine si urmaream update-urile de pe grupul de facebook REVEDERE 2013…Urmeaza fotograful Alin, un magician al cadrelor, un om ce a stiut cand sa declanseze butonul magic pentru a surprinde tot ceea ce a fost mai frumos din fiecare moment…
Sunt fotografii unde timpul e suspendat in netimp, iar varsta noastra din prezent, se topeste subit si parca ma uit la tablouri cu elevi de liceu…Sa nu uit deSandy, sefa clasei, care a incercat sa ne adune pe toti la pieptul ei sportiv, dar, din pacate, doar jumatate din colectiv s-a lipit chemarii:)…Urmeaza colegii de generatie, pe numele lor mic – Liviu, Vali, Alex, Grecu, Jenny, Cristi, Dragos, Andreea, Andrei, Doru, Nicu si multi, multi, altii…Tin sa-l numesc printre randuri si pe Gabi, prietenul meu din gradinita, primara, generala, liceu, facultate+ prezent:)
Ma uit si acum la pozele lor, la tenurile lor, uscate, grase, normale si nu vad decat arome si asocieri gen: ten uscat – caise, ten normal – zmeura, ten mixt/ gras – afine. Am aceste ganduri pentru ca ele vin natural cand ma gandesc la anii de liceu, la copilaria mea, la adolescenta mea si e firesc sa fac asocieri naturale la lucruri naturale.
Ce am facut in patru ani de liceu? Asta sunt sigur ca unii dintre voi ar vrea sa vada ce imi mai aduc aminte…Nu o sa intru in statistici jurnalistice…
Voi incerca sa aliniez in cuvinte simple franturi de amintiri, amintiri care deja acum incep sa capete valoare din ce in ce mai mare…
Imi aduc aminte prima zi din clasa a-IX-a, cand eram ratacit in spatiu ca un atom brownian, cand m-am asezat in ultima banca si am inceput sa ma joc cu parul Alexandrei…Ma plictisea o ora dar nu mai stiu exact despre ce materie era….Imi aduc aminte apoi de primul doi la matematica pe care mi l-a daruit regretatul pedagog Toteanu, imi mai aduc aminte de singurul 11 din carnet oferit de catre profesorul de istorie Bulea pentru ca am raspuns la o intrebare capcana despre razboiul de 100 de ani:), imi aduc aminte de teze, de experimentele din laboratorul de fizica pe care le faceam alaturi de profesorul Vasile Sarbu, dirigintele nostru, imi aduc aminte de olimpiadele de la romana, fizica, geografie si mai tarziu filozofie, imi aduc aminte de excursia de la Miercurea – Ciuc alaturi de lotul de volei din Dinicu Golescu, de mesele de tenis din beton si mozaic de langa zidul gaurit al bisericii Negru Voda, de bataile cu zapada si petarde pe coridoare, de bataile cu apa de la fantana din curtea scolii, de meciurile de biliard, de ,,pauzele,, prelungite din ,,Umbrele,, si ,,Grote,, dar nu in ultimul rand imi aduc aminte de Balul Cuplul Anului, de concertul VOLTAJ, de REVISTA PRO – OPTICA si de piesa de teatru VISUL UNEI NOPTI DE VARA…Si totul miroase a fructe, a afine, caise sau zmeura pentru ca amintirile se contureaza natural, precum tratamentele farmec inspirate de la natura!
scris pentru Spring SuperBlog 2015
