Rezumat:
Constantin Andreea Alexandra are 14 ani şi învaţă la scoala “Emil Racoviţă” nr. 93. Nacută în zodia peştelui, Andreea este o persoană complexă, întelegătoare şi prietenoasă. Cu aproximativ un an în urma, prietenii au început să îi spună Jolie datorită asemănării ei cu Angelina Jolie. Are două mari pasiuni: modellingul şi street dance-ul. Cum se împacă cele două, ne va spune chiar ea.
Reporter: În majoritatea cazurilor, atunci când un copil la o vârstă fragedă se apucă de o anumită activitate, părinţii au o oarecare implicare în alegerea acesteia. Este şi cazul tău?
Andreea: Da,bineînţeles. Atunci când m-am decis că vreau să urmez o carieră în modeling cât şi în street dance, părinţii mei au fost primi care au aflat şi nu s-au opus nici o secundă, ba chiar m-au sprijinit şi susţinut în tot ceea ce am făcut, dar mi-au zis că într-o carieră de success trebuie să faci compromisuri şi că v-a trebui să ştiu unde să mă opresc sau ce să ocolesc.
Reporter: Când ai început să faci modelling? Dar street dance?
Andreea: Modelling am început să fac cu un an în urmă, iar street dance în urmă cu jumătate de an.
Reporter: Ştiu că ai colaborat cu Best Models. Cum a fost această colaborare şi ce beneficii ţi-a adus?
Andreea: Colaborarea cu Best Models a fost una bună pentru că managerii agenţiei m-au plăcut de la început, chiar în cele 3 luni de cursuri devenisem preferata lor. Au fost şi beneficii chiar în timpul cursurilor au venit 2 fotografii la sala Dalles acolo unde se desfăşurau cursurile şi m-au văzut. De atunci am tot lucrat împreună pentru diferite sedinţe foto şi chiar mi-au spus că oricând doresc un nou shooting sunt disponibili. Pe lângă beneficile profesionale mi-am făcut şi câştigat prieteni.
Reporter: Pentru a fi model ai nevoie de eleganţă şi gingăşie în aceelaşi timp. Pe de altă parte la street trebuie să fi oarecum opusul. Spune-mi cum reuşeşti să le faci pe amândouă, fiind în aceelaşi timp şi bună?
Andreea: Nu oarecum opusul, ci chiar opusul. Mereu am fost foarte feminină şi aici intră tot. Dar pe langă eleganţă sunt momente când vrei să fi doar în lumea ta, să nu-ţi pese de nimic, să fi tu însuti, să fi pur şi simplu relaxată, iar street dance-ul asta oferă. Cum zicea şi coregraful meu: “Street dance-ul provine din stradă dar vine din inimă!”
Reporter: Dacă nu ar fi fost street dance, ai fi ales alt dans?
Andreea: Cu siguranţă nu. De mică m-au fascinat mişcările lor libere, fără teamă că o să greşeşti, deşi când e vorba de un show trebuie să fi impecabil, dar atunci când repeţi şi exersezi trebuie să fi doar un fular.
Reporter: Te-ai gândit să faci o carieră din modelling sau street dance?
Andreea: Da, întotdeaua când mă apuc de ceva nu o fac pentru o perioadă, mai ales dacă îmi place ceea ce fac. Nu las nimic neterminat, însă viaţa de model cât şi de dansatoare vor fi pentru mine un job secundar pe care îl voi face cu plăcere şi daruire de fiecare dată.
Reporter: Ce alte pasiuni mai ai?
Andreea: Aşteptăm întrebarea asta. Păi îmi place să scriu, să aşez pe o foaie de hârtie o parte din sentimentele şi trăirile mele. Scriu când sunt fericită, compunând citate despre ceea ce eu simt, încercând să îi fac pe ceilalţi să înţeleagă şi să vadă lucrurile bune din viaţă şi scriu când sunt tristă, însă învăţându-i o altă lecţie: să se ferească de partea urâtă a lucrurilor.
Reporter: Dacă vei continua cu modelling-ul, până unde ai vrea să ajungi?
Andreea: Cu siguranţă voi continua, şi aici o sa folosesc un citat compus de mine: “Ţinteşte spre lună, chiar dacă nu vei strălucii, măcar vei fi printre stele.“ O să ajung până acolo unde nu trebuie să pun la bătaie integritatea mea.
Reporter: Ai un designer preferat pentru care ţi-ai dori să prezinţi?
Andreea: Un designer preferat nu am,dar dacă ar trebuii să aleg unul din România acela ar fi Cătălin Botezatu şi da, mi-aş dori să prezint pentru el,pentru că pe lângă statura de designer este şi un om minunat.
Reporter: Daca ai avea posibilitatea de a o lua de la inceput ai schimba ceva?
Andreea: Nu aş schimba nimic, pentru că la momentul respectiv când am luat o decizie eu am crezut că e cea mai bună şi dacă am greşit vreodată, aceea greşeală m-a ajutat în viitor. Deci un “nu” categoric.
Ana-Maria Radoveneanu
