Rezumat:
Analgezic gand, amar vesmant
Pe tine te pierd, pe tine te cuprind,
Ma simt certat de lume si mi-e frig
N-am pus caciulitze pe nimic, pe litere, pe ganduri si idei…
Ma infrupt animalic din imaginea ei…
Ratacesc furtiv prin cotloanele stinghere ale goeletei mele
iar ea, ca o nava fantoma
isi sfarama parti din bordaj de stanci seci si goale…
Imi caut destinatia, imi reneg tarmul…
Astept sa ma inec in valuri,
Dar nici vantul nu mai adie, NEMERNICUL…
Totul e o ceata anosta, un funest mormant de nave…
doar talmudistul ratacit in varf de catarg
mai cauta in stele, incet, greoi si dogmatic…
Nimic nu se aseaza, nici valurile nu mai curg…
Analgezic gand, amar vesmant…
Cu gandul la IREALIA:)
Analgezic gand, amar vesmant
Cuvinte, spaime aruncate-n vant
Diactriticele lipsa ma fac sa plang
Analgezic gand, amar vesmant… :))
Bogdane, mi-ai adus un zâmbet, cu toată tristețea mesajului. Regret că te apasă un sentiment greu, dar am încredere că o scoți tu la liman!
Îți porți literele fără căciulițe în plină iarnă, pot face meningită, boală grea! Ideile ți le îmbraci bine, nu se pot plânge. 🙂
Dacă așa ți se așază gândurile când ești certat, mă abonez, lumea zice că mă pricep. 😉
emotionanta continuare…:)) facem un obicei din leapsa asta lirica:) @dor
iti multumesc de gandurile frumoase…Da, in adancul meu ma apasa multe…@Irealia
risipei să trimiţi aceste gânduri,
când fum de sub căciuli se mai ridică,
sub pleoapa ninsă, lacrimii să-i spui
că nu e gheaţă s-o înghită.
şi-n şlefuirea-ţi de cuvânt, eu ştiu
o inimă, o inimă îţi bate
nu-i pune astăzi pelerină-n vânt
ci doar un zâmbet ca un clopot nou
de-argint ce râde stins,
de muze-ademenind cuvântul,
de ochi care sărută vântul.
ba da:))) @Rodica