Ana Ilie, un nume ca o vibratie, un suflet ca o energie, o pasiune pentru zen

Ana Ilie are 28 de ani și este pasionată de oameni, de tot ceea ce susține viața și ne apropie de esența noastră cea mai profundă. Ca și parcurs profesional, Ana este absolventă a facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, iar în prezent  urmeaza un master în Psihodiagnoză Cognitivă și Consiliere Psihologică unde se formeaza în Psihoterapie integrativă.

Totodata Ana este practicantă certificată Theta Healing. A explorat de-a lungul anilor orientări și practici spirituale, în timp ce a întâmpinat dificultăți și evenimente care i-au schimbat cursul vieții

,,Permanent m-am aflat într-un proces de explorare, transformare, integrare și experimentare. După ce am făcut înconjurul lumii, căutând locul în care vreau sa trăiesc și explorând bogățiile lumii, mi-am schimbat orientarea către interior și am revenit în locul natal, unde am lucrat ca asistentă a terapeuților în cadrul unei asociații care lucrează cu terapii cu ajutorul calului în suportul copiilor cu dizabilități, și ca însoțitoare pentru copii cu autism. În prezent sunt consilier de dezvoltare personală, terapeut holistic și scriitoare. Pe lângă psihologie și spiritualitate, am un spectru larg de pasiuni – muzica, dansul, călătoriile, design-ul, fotografia, natura – pe care îmi doresc să le integrez într-o formă neconvențională în ceea ce voi face pe viitor„, ne-a povestit Ana. Iar vibratiile si energiile de abia acum incep…

➡ Buna Ana. Cum si cand s-a nascut proiectul zenomental?

Proiectul Zenomental s-a născut în noiembrie anul acesta, dar se conturase în mintea mea în urmă cu peste un an, din dorința de a avea un spațiu în care să dăruiesc într-o formă plăcută, concisă și ușor de asimilat informații și conștientizări pe care le consider relevante în domeniul dezvoltării personale, al psihologiei și spiritualității, care au contribuit sau chiar au constituit puncte-cheie în formarea și dezvoltarea mea interioară profundă. De asemenea, va avea rolul de suport pentru alte materiale pe care plănuiesc să le materializez în același domeniu, precum cursuri și cărți.

➡  Intr-o lume intr-o permanenta miscare browniana, cum si cand ajung oamenii sa se convinga ca au nevoie sa fie centrati in viata lor, ca au nevoie de putin zen in rutina lor cotidiana? Altfel spus, ce fel de oameni de contacteaza si cand decid sa o faca?

Există mai multe categorii de oameni și de momente în care nevoia de centrare și de unde cerebrale de calmare și claritate devine inerentă; de obicei, natura surprinzătoare a vieții poate aduce pe oricine în punctul în care să conștientizeze că are o astfel de nevoie. Vorbesc de oameni din orice categorie socială, de vârstă, preponderent persoane la vârsta tinereții spre maturitate, iar ca momente, de obicei atunci când oamenii constată că au nevoie de suport pentru a înțelege și depăși diferite dificultăți în viața personală, atunci când experimentează tulburări în sfera emoțională, anxietate, stres, apatie, depresie; atunci când resimt mai puternic dificultăți de relaționare la locul de muncă sau în viața personală, cu partenerul de viață sau familia. De asemenea, mă contactează oameni care rezonează și cu latura mea spirituală și experimentală.

 ➡ De ce sa apeleze oamenii la tine? Care sunt atuurile tale?

Am o dorință autentică și puternică de a transmite tot ce a însemnat progres interior și transformare pentru mine, și am constatat de-a lungul timpului că i-a ajutat și pe ceilalți. Îmi amintesc de tot parcursul meu de până acum, cumpenele mele, frământările, obstacolele și nevoia de ghidaj pe care le-am resimțit, și, mai presus, tot timpul petrecut căutând fără oprire printr-o mare de informații și direcții ceea ce chiar e de folos, dincolo de reclame și ambalaje.

Am constatat că este foarte important ca oamenii să poată face distincția între promisiuni, lucruri care arată bine, informații, tehnici, terapeuți, psihologi, oameni care promit că ajută și oameni care reușesc cu adevărat să aibă o rezonanță și să trezească o determinare, sau un sentiment de inspirație și iubire în celălalt.

Am trecut eu însămi printr-un proces de transformare și o fac și acum . Am experimentat depresie, anxietate, stres, conflicte, atacuri de panică, relații disfuncționale, am identificat și vindecat anumite traume, cât și disfuncții fizice – provin dintr-un cadru familial cu dificultăți care m-a ajutat să simt determinarea să-mi depășesc condiția și să caut armonia și optimizarea relațiilor.

Datorită acestor lucruri, pot identifica cu ușurință nevoile oamenilor, intuiesc adesea mai departe decât ce se vede anumite tipare pe care aceștia le repetă mai mult sau mai puțin conștient, și am înțeles că cel mai bun terapeut al omului este el însuși, eu asumându-mi doar un rol suportiv, neintruziv, și totodată implicat în călătoria celorlalți. În ultimul rând, am renunțat la o cale aparent mult mai ușoară de a trăi pentru acest domeniu, și am descoperit că a face ceea ce fac îmi aduce adevărata bucurie și împlinire. Dincolo de orice aș putea expune formal, simt că acest drum este pură magie!

 ➡ Tu cum ai gasit calea spre sinele tau? Care au fost cele mai mari provocari?

Calea către sinele meu… este calea pe care am intrat când am decis să renunț treptat la siguranță, să dau șansa vocii interioare să-mi arate pe unde este cel mai bine pentru mine să merg, calea care m-a chemat să renunț cât mai mult la dorințele egoiste, rigiditate și să găsesc ce înseamnă să fac lucrurile cu ingredientul bucuriei și al blândeții.

Provocările cele mai mari au fost să împac vocile părților mele diferite, cu dorințele lor diferite; am petrecut perioade mari în singurătate, în multe țări, departe de familie, și chiar în medii neprietenoase. Am trecut prin câteva provocări în relațiile de cuplu și de familie care au avut un impact emoțional destabilizant și prin care am experimentat mai multe blocaje.

Am trăit deseori sentimentul de lipsă de integrare, de nedreptate, de lipsă de iubire și acceptare, de insuficiență, de nesiguranță. Am primit și recunoscut multe teste la nivelul puterii mele interioare și a credinței. Acum zâmbesc cu toate celulele mele și mă simt recunoscătoare de impactul fantastic la nivelul vieții mele al acestor experiențe, însă am avut și momente în mijlocul „furtunii“ când eram perfect conștientă de scopul lor și că voi ajunge cu capul sus la final.

➡ Am studiat contentul de pe blogul tau si e foarte profund. Cum iti gasesti subiectele si de cat timp ai nevoie ca sa scrii un material?

Mă bucură percepția ta. Mă inspiră cel mai mult experiența proprie, care vine cu bogăția trăirii interioare și cu un flux mare de creativitate, dar și a celor apropiați. Deși am primit și consultat sugestia de a scrie despre ce este în trend sau de interes și a mă inspira de la alți profesioniști, am ales să scriu în primul rând despre ce îmi dictează interiorul, cât mai specific mie, dar și în funcție de nevoile pe care le-am perceput la ceilalți și întrebările primite de la ei.

Ca timp, diferă în funcție de subiect – poate fi un articol scris în 30 de minute, dar poate fi și ceva care necesită studiu și mai multă introspecție și se lasă cu miezul nopții, întreruperi, reluări, poate chiar acea clasică scenă a scriitorului care scrie și rupe câteva pagini la rând până când simte ca a ajuns să transmită ce și-a dorit.

➡ Ce planuri ai pentru finalul acestui an?

Plănuiesc să echilibrez lucrul la proiectele mele cu timpul pentru mine și cei dragi, aștept cu bucurie să aibă loc ultimul modul de formare în psihoterapie integrativă de pe acest an, să experimentez o nouă formă de terapie, să mă bucur de sărbători alături de familie și prieteni și…plănuiesc să nu plănuiesc nimic, în zilele încă libere din calendar.

➡ Un mesaj pentru cititori

Vă mulțumesc că ați ajuns până aici și vă invit, cu ocazia aceasta, să reflectați asupra unui articol pe care încă nu l-am publicat, dar mi-a creat o mare bucurie să-l încep și să-l împărtășesc aici și acum:

„Libertatea înseamnă să te simți ușor, fluid, în posibilitatea de a fi oricum îți dorești. Libertatea înseamnă să te cunoști și să te conectezi cu tine și cu Sursa, de unde dispare tot ce e aparent, fix, închis și fără ieșire. Poți cunoaște libertatea profundă atunci când în planul fizic ești constrâns, și vezi, în final, o poartă care trece de tot ce poți sau nu poți. Poarta este ceea ce ești, o esență stelară care trece de timp, spațiu și rațiune. Ești tot ceea ce nu poți pierde, și închisoarea ta este tot la ce nu ești pregătit să renunți. Însă ai înțeles oare câtă bucurie stă ascunsă în tot ce ești dispus să lași să plece de la tine?

Când am sărit prima dată cu parașuta aerul mi-a arătat că la 4000 de metri mă susține la fel de stabil ca pământul, iar golul pe care mi-l imaginam că-l voi simți odată ce mă arunc, era pur fictiv. Când am început să învăț să fac surfing apa mi-a arătat că tot ce nu accept mă îneacă. Când înțeleg valul și energia apei sunt un fulg, iar când mă mișc separat de ele cunosc forța cu care mă opun inutil, forța care mă trage la fund.

Un val de ocean care te prinde nepregătit este suficient să te trezești din tot ceea ce nu ești. Dar toate acestea doar au completat o paletă a înțelegerii. Pentru că un vârf de munte pe care să petreci un minut, o privire atentă la stele sau la tine însuți, sau câteva minute în care să-ți ții respirația, ori să închizi ochii și să simți că-ți poți extinde corpul la zeci de metri de forma fizică te pot învăța infinit de multe…“

Vă urez sărbători și zile magice!