YouthBloggers2015 – Lovit de idei, batut cu emotii, legat de sentimente, NU o sa va uit NICIODATA!

Am avut un week-end violent, cel mai violent week-end din ultimii 30 de ani. Ma asteptam sa ma intalnesc cu niste straini, sa ma plictisesc in discutii insipide, sa mimez ca stiu engleza, dar in schimb am fost LOVIT sistematic cu idei, am fost maltratat cu emotii, am fost legat de sute de sentimente si asa am descoperit ca si cuvintele urate si negre din discursul tipic HATE SPEECH se transforma, se metamorfozeaza in NO HATE SPEECH si toate cuvintele se topesc precum o pasta.

Am fost la Tusnad. Pana sa ajung aici credeam ca portughezii vorbesc portugheza, ca polonezii vorbesc poloneza, ca grecii vorbesc greaca. Dar NU! Voi ati vorbit in limbajul universal al iubirii si ati demonstrat ca nimic nu e imposibil. Am demonstrat impreuna ca Einstein avea dreptate. Alaturi de voi timpul e mai mult decat relativ. TIMPUL nu EXISTA. S-a topit precum se topeste sarea de mare in Ocean, precum se topesc grauntele de nisip in vant, precum se usuca lacrimile pe obrajii unui copil care rade catre Soare. Cineva spunea ca poti raci daca stai in ploaie. Prostii! Nici n-am stiut ca cerul plange si ca eram udat din cap pana in picioare. Acum cand ma uit la poze vad ca a plouat cu galeata, cu stropi de cristal.

Pana la voi stiam ca oamenii pot zbura cu ajutorul unor combustibili precum kerosen, energia eoliana, solara, electrica, dar voi mi-ati aratat ca cea mai puternica energie e energia oamenilor, sa zbori decolat de zambete, sa te inalti impins de zeci de maini si nume… A fost sublim!

Dar sa incep cu inceputul…

E joi, 26 martie. Recunosc ca inainte cu o seara n-am putut dormi. Nu stiu de ce. Poate pentru ca aveam mustrari de constiinta ca mergeam intr-un loc unde se vorbea despre cum sa nu urasti si eu stiu ca in viata mea, chiar daca n-am urat niciodata pe nimeni, am facut rau prin emotiile mele negative, prin cuvintele mele, prin gesturile mele, prin indiferenta mea, stiam cat de imperfect eram, eram OM.

Dar mi-am calcat pe inima, mi-am facut bagajele si am inceput sa lucrez la tot felul de proiecte, sa ma uit la seriale, la filme ca sa treaca timpul si sa vina dimineata si dimineata a venit.

Am ajuns in locul unde trebuia sa fiu la o ora un pic mai devreme. Si atunci a fost momentul cand totul a inceput sa se dea peste cap, sa inteleg ca NU sunt singur si ca vor fi.

Am primit telefon de la Daniela Bojinca, alias Piscotzel, si m-am intalnit cu ea, Ianolia si Rares Manolache in gara. Aveam bagajele dupa mine, dar dupa o runda de negocieri la telefon le-am asteptat cu ciocolata si biscuiti inveliti in ciocolata. A aparut si Madalin Blidaru si Petruta, alias PROFA de Engleza si incepeam sa prindem contur. A aparut si Vera Ularu si Andrei si rand pe rand incepeam sa ne numaram.

In autobuz, la plecare erau usoare bisericute. Strainii ( portughezii, italienii, polonezii, grecii) in spate noi, romanii in fata. Ei vorbeau in engleza noi mai mult in romana. Cand ne-am intors eram toti OAMENI, nici nu mai conta ce vorbeam, ei stiau cuvinte in romana, noi in engleza, dar era irelevant pentru ca ne-am imbratisat cu totii. NU il voi uita NICIODATA pe Lukretius, pe Kostas, pe Dinka, pe Oriana, pe Vlad, pe Razvan, pe ANDREEA PAUNESCU, pe Ana M, pe Rita, pe NIMENI.

Am ajuns in Brasov de unde am preluat-o pe Ralucic cea cu trei bloguri, si apoi spre Tusnad. Pe drum am jucat cu Petruta si Daniela un joc de improvizatie plin de creativitate si Daniela a castigat. pentru ca e un articol despre NO HATE SPEECH, a castigat pe merit! Jocul presupune sa spui alfabetul si sa alegi doua litere random. Cu prima faci verbe cu a doua substantive. In cazul nostru ne-am jucat cu i si d. Cel mai tare moment – IDOLATRIZEZ DESTINUL! 🙂

La Tusnad am fost cazati la Ozone. Despre hotelul Ozone ? WOW! In primul rand sunt mituri si clisee rau voitoare. Eu m-am simtit in Romania si in judetul Harghita si in judetul Covasna. La hotel ni se vorbea in limba romana, pe strada se vorbea limba romana. La hotel am avut parte de caldura si intelegere si tot personalul parca era pus la dispozitia noastra. In camere prosoape pentru fiecare membru in parte, mana, picior, cap, corp, foarte curat plus halat pentru mers la jacuzzi, piscina si sauna.

Sauna uscata sau umeda, jacuzzi spatios si piscina de 1,70 luminata si cu masaj. Totul de vis! Si cand te gandesti ca pretul unei camere variaza intre 35-40 de euro cu toate facilitatile incluse! Nici nu zici ca esti in Romania!

 HOTEL OZONE – OAZA TA DE AER, LINISTE SI RELAXARE!

Ne-am cazat si au inceput discutiile, proiectul, sa ne cunoastem, zic! Ne-am intalnit cu PIE, un hater in toata puterea cuvantului, l-am cunoscut pe Vlad, facilitatorul nostru, a fost momentul cand toate barierele culturale au inceput sa cada precum piesele de domino.

Apoi, spre seara, am plecat sa cautam ursul dar am facut doar selfier-uri fara urs si poze nefocalizate 😀 Ne-am jucat de-a Pacat, am vrut sa fac un selfie si ne-am plimbat ca nebunii noaptea printre morminte, cimitire si cruci :))

Noaptea s-a terminat cu putina gimnastica intre etajele 5 si 6, cu joc de creativitate, cu adevar si provocare si multa miscare. Daniela m-a indus in eroare si mi-a vorbit de o petrecere in pijamale si eu m-am gandit sa-mi iau halatul si slipul :)))

V INERI, momentul 0

Vineri a plouat toata ziua. Toata ziua cerul a plans dar nu de tristete, ci de bucurie ca sa ne testeze. Si asa pe ploaie, unii cu pelerine de operatori drumuri si poduri, altii cu umbrele, altii cu glugi, altii cu ce aveau, am plecat spre tabara VIATA unde BUBU si Leonard si multi altii ne asteptau sa ne chinuie. A fost ziua in care am inteles cat de mic si de neinsemnat sunt singur, a fost ziua in care am inteles ca TIMPUL e atat de irelevant incat pot arunca lejer orice ceas in noroi, a fost momentul in care am inteles ca viata e atat de lipsita de sens daca nu ai pe cineva care sa-i dea sens. A fost momentul cand am inteles ca nu conteaza cat de repede mergi si cat de departe poti ajunge ci, in final, conteaza cati sunt cei care te urmeaza.

Dupa o sesiune de joculete de tip energizer, a urmat un exercitiu dement. Trebuia sa mergem  zeci de metri pe o sfoara de otel ranforsata, groasa cam cat un deget in echilibru perfect. Am fost imparitit in doua echipe si ambele echipe plecau din puncte diametral opuse dar trebuia sa ne intersectam pe drum. Regulile. Pe anumite portiuni puteau sa stea in acelasi timp 4,3 sau 2 oameni, aveam intre copaci cleme de stationare si trei franghii – doua fixe si una mobila.

Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, trebuia sa avem cu noi, permanent, o portocala pe post de copil iar unul dintre noi, voluntar, trebuia legat la ochi. Nu aveam voie sa cadem de pe sfoara asezata la aproape 30 de cm de sol si daca totusi cadeam o luam de la capat cu toata echipa, ambele echipe. Parea imposibil, la toti ni s-a parut imposibil.  DE CE ? Pentru ca toti priveam exercitiul individual, prin oriz0ntul nostru limitat. E foarte usor sa-ti blochezi mintea sa spui ca e imposibil. Fiecare sa gandea – Sunt prea gras, sunt prea slab, sunt prea incepator, sfoara de otel e umeda si aluneca, sunt prea scund, sunt prea inalt. TOTI am gandit provocarea prin prisma slabiciunilor noastre, dar atunci cand am inceput sa urcam si sa cadem rand pe rand, unul cate unul am inteles.

Eu am cazut cu Vera pentru ca am crezut ca pot face asta SINGUR. Doar in momentul in care am inceput sa constientizam ca nu suntem acolo ca si Bogdan din Romania, Kostas din Grecia si Oriana din Italia, ci suntem aceleasi celule intr-un organism viu, atunci am inteles ca slabiciunile noastre pot deveni cele mai puternice puncte forte. Andrei si Lukretius au inceput jocul si incepeam sistematic sa prindem corzile, sa ne sustinem, sa miscam, sa avem grija unii de ceilalti. Incepeam sa respiram acelasi aer, sa vorbim aceeasi limba, sa traim aceeasi emotie.

La un moment dat eram atat de focusati si concentrati incat am uitat ca eram doua echipe sau ca eram oameni diferiti. Nu mai eram barbati si femei, tineri si batrani, minori si majori. straini si romani eram DOAR OAMENI, JUST PEOPLE. Daca la inceput eram focusati la echipa cealalta cu timpul am inteles ca focusul este in noi. Experienta a fost atat de bine conturata incat, repet, n-am simtit in viata mea ca 4 ore pot trece in 5 minute, si ma uitam in spatele meu si nu-mi venea sa cred ca am strabatut zeci de metri de otel ranforsat.

Si, ca totul sa fie mind blowing pana la final, am zburat si am cantat pentru prima oara in viata mea la inaltime i believe i can fly. Si nu m-a inaltat nici vantul, nici gandul, niciun alien sau vreo forta supraomeneasca. CI au fost OAMENII…

Seara s-a terminat cu dus fierbinte, lectii ratate de inot, da, recunosc, sunt varza la asta, sper sa ma iubiti asa cum sunt, jacuzzi, sauna umeda, sauna uscata si KARAOKE 😀

SAMBATA,  in loc de final

Sambata am facut un fel de fast date cu mai multe ONG-uri. Eu m-am oprit la FILIA. unde am cunoscut-o pe Simona. Am ales FILIA pentru ca am ajuns in proiectul #youthbloggers2015 datorita unei campanii anti-discriminare femei si pro-feminism.

Dar mai multe despre asta in viitoarele materiale…Am ajuns la Brasov, unde m-am oprit la ziua iubitului verisoarei mele, si acolo am facut karaoke, si am terminat week-end-ul Duminica, 29 martie, tot cu karaoke…

In loc de EPILOG

Toti, da toti, indiferent de varsta, sex, culoare, tara de provenienta, orientari sexuale, religie sunteti UNICORN-UL meu…Imi doresc o familie, caut inca acea persoana care sa ma intregeasca si sa-mi fie alaturi, vreau o familie, vreau copii, dar, pana atunci, TOTI sunteti familia mea si copiii mei sunt proiectele care vor veni alaturi de voi. Va multumesc si da, va spun din nou, NU o sa va uit NICIODATA!

DE RETINUT!

Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca a mobilizat în luna februarie 16 organizații nonguvernamentale și 194 de voluntari, care s-au implicat în “Campania No Hate Speech de la A la Z” și au organizat 16 evenimente publice prin care au susținut lupta împotriva discursului instigator la ură.

189 de voluntari coordonați de cele 16 organizații beneficiare în proiectul “Managementul Voluntarilor de la A la Z” au dedicat 1934 de ore de voluntariat pentru a realiza 16 evenimente publice de conștientizare a publicului cu privire la efectele pe care le are discursul instigator la ură. În plus, s-au creat contexte în care cei care folosesc un limbaj discriminator au putut interacționa cu persoane cu dizabilități fizice și mentale, cu rromi, cu persoane private de libertate, cu consumatori de droguri, bolnavi de HIV, cu persoane care suferă de boli incurabile în fază terminală sau persoane discriminate pe criterii de vârstă.

1583 de beneficiari direcți ai campaniei au participat ca spectatori, în cele 16 locații în care au avut loc evenimentele, la patru piese de teatru forum și teatru de improvizație. Au fost totodată cititori în două biblioteci vii, au participat la o cafenea publică, la evenimente anti bullying în școli, precum și la dezbateri și ateliere de creație colaborativă cu grupuri discriminate (persoane cu dizabilități sau persoane private de libertate). Nu în ultimul rând, au vizitat expoziții în care au fost expuse rezultatele atelierelor de creație și o expoziție Photovoice. Pe parcursul celor 21 de zile de campanie, 10 creații artistice realizate de deținute ale Peniteciarului Târgșor împreună elevi ai Liceului de Arta Carmen Sylva au fost expuse într-un centru comercial din Buzău. 21 de persoane suspuse constant discriminării (persoane cu diverse forme de dizabilitate, foști consumatori de alcool, rromi etc.) au devenit cărți în bibliotecile vii organizate în București și Sfântu Gheorghe.

Peste 190 spectatori la piesele de teatru puse în scenă la Iași, Deva, Giubega și București au căutat soluții pentru rezolvarea problemelor legate de discriminarea pe criterii entice, legate de sex sau orientarea sexuală, toate teme abordate în cele 4 piese. 72 de tineri au participat la o cafenea publică în Piatra Neamț la un atelier în Sibiu și la o proiecție de film în Cluj-Napoca, unde au dezbatut teme legate de discriminarea pe criterii de vârstă și etnie și respectiv modalități de diminuare a climatului de stigmă și discriminarea socială a persoanelor cu dizabilități, în special psihice și intelectuale.

Peste 1000 de elevi din 48 de clase de liceu din Năsăud, Satu-Mare, București și Constanța s-au implicat în Campania “No hate Speech de la A la Z” și au realizat afișe prin care au transmis mesaje de susținere a campaniei. 14 persoane cu dizabilități au colaborat cu 42 de elevi și 10 tineri din Târgu Mureș și Cluj-Napoca și au realizat creații artistice împreună. Au avut ocazia, totodată, să interacționeze direct și să se delimiteze de vechile lor prejudecăți.