In locul unde

In locul unde
cerul intalneste marea,
iar marea noaptea
si cerul marea noapte;
In locul unde
tipetele bolnavicioase
intalnesc fratii morti
iar eternul alearga
gandurile tale.
Acolo…acolo…zace marea neuitarii.

Roua suferintei

In culoarea noptii
imi ingrop tacut patimile;
in ea, suspinu-mi arunc,
si-apoi ma cufund adanc
in nepasare.
Ingerii ingheata in adevar
tipand in soapte surde;
speriat tresar caci parca,
acele soapte se-aud in mine.

By: Cezar Burtescu

Acum sau mai tarziu

Priveste-ma cu groaza;
caci sunt focarul; eu sunt lacrima;
eu aduc intunericul;
si, arunca tu prima piatra;
o flacara de ceara
alearga poteca mea pustie,
iar eu alerg printre sicrie;
Gustand,
din timpul meu crepuscul,
carunt voi fi, fara sa vreau;
si-atunci sa nu va temeti,
si sa veniti, ca, doar o clipa si va trece.

Priviri

Copacii
ne vad aripe,
ale unor pasari cazute in neantul
poetilor.
-Candele stinse,
stinse de candele stinse.-
Flacarile ne vad umbre
inscriptionate cu suflete.

As vrea sa vad oameni.

Oamenii ne vad,
ne vad…
flacari, cenusa, ruguri
se vad asternute cu rabdare inaintea lor.

Dar ei ne vad.
Si se opresc sa ne intelega imaginea tristelor ruguri din privirea tacuta
si presarata cu neliniste ; ei ne vad…ei se vad…isi privesc rugul…

By:  Cezar Burtescu

O pagina de viata
Am citit ce-a fost
acum ceva timp.
Am retrait, am plans si,
n-am putut zambii.
Prafuitele pagini,
de viata si timp,
tacute,
mi-au deschis
o poarta spre trecut.
–Sa vezi, sa simti si sa traiesti,
sa nu schimbi caci nu mai esti—
auzeam in liniste, si nu stiam de unde…
O veche privire gri
imi sopteste un poem;
al gandului poem.
As plange-acum,
de-as avea puterea,
dar lacrimile-mi sunt,
risipa de clipe.
Am trait si-am retrait.
Cunosc, si ma cunosc;
Si iata-ma ca sunt.

Umbra Constiintei
Iata-ma intre peretii de piatra
ai constiintei mele.
Totul e asa cum mi-am inchipuit,
in cuvinte grele.
Nu vad decat 3 monumente mari,
in ceata.
Pe masa sufletului meu
sta asezata calm
cafeaua existentei mele
langa fumul gandurilor.
Paduri intunecate se arata, departe;
constiinta mi-e goala si sfanta.
Gandurile ar vrea sa dispara in orizont
odata cu lumina.
Sfinti sunt ele, ganduri
In pustiu;
cerul a uitat ca mai e;
pamantul nu se stie nici el
sub palidele sunete ce rasar din culori.
Constiinta mi-e goala.
si sfanta.
In ea, totul e inchis intre
pereti de caramida
patati de sangele vietii;
iar usa-i spre sus;
dar nici el nu stie unde e;
totul-i o umbra.

Unde sunt zanele?
Unele lucruri,
le-am prins in randuri;
pe celelalte
le-am prins intre
patru rame…le-am desenat pe peretii
unui vas de lut ce plutea intre frezii…
Patru rame le-am desenat
pe-un ciob
al unui vas de lut,
ce plutea intre soapte.
Unele lucruri am sa le uit,
pe altele insa,
le voi uita fugind de mine,
iar celelalte raman…
…raman sa mistuie ce-a mai ramas
din umbra mea.

By: CEZAR BURTESCU

Cădere

Am sceptrul greu rezemat de umărul stâng

Iar trupu-mi se pleacă pe-o parte

Formând un unghi ascuţit cu pământul.

Sunt la fel ca spicul de grâu

Răpus sub serure-

Şi el şi-a susţinut cândva călăul

Cu muchii tăioase şi lucinde.

Mai greu şi mai greu:

Simt divizii de dureri ce asediază în ritmuri crescânde şira spinării.

Acum e momentul căderii:

De acum sunt marca declinului-

Davă fortificată de roiuri de zei.

By: DIANA BONE

Scrisoare dîn bulău

dă Gigi Becali

Draga mea familie, dragelor mioare,
Rog scuzaţi-mi scrisul, că e cam răcoare
Şi-mi tremură mîna… sufletul din mine…
N-am nici masă, scaun… vă scriu stând pe vine.

Mergeţi şi la Athos, faceţi rugăciune,
Zdrenţele cu Dracu, Dumnezeu cu mine.
Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji;
Om cu steaua-n frunte… şi în fruntea ligii

By:  De la lume adunate şi la lume înapoi date

Tablou – Om în câmp

Spice răpuse-n orizonturi de câmp
Diafane perdele pentru bieţi popândăi-
Pictează artistul palete,
Doar de gri şi oliv.

Fuziune de nuanţe,
Apă şi ulei, cu-o pană se întinde culoare
Şi apoi arde primul crâmpei al Creaţiei
Cât o sămanţă de mei.

Pe sticla rugoasă,
Culoarea ia forma lucrului,
Al Miezului de lume,
Al Însuşi Omului prin trup:
Construcţie asimetrică cu cap, trunchi şi membre-
Plasate corect,
Ancorate de umbre, lumini şi de-al grâului scut
Ce îmbracă pudoarea.

E-o schiţa agrară
A celui ce a fost străbunul- artist.

E evocare a clipei de dinainte de-a fi,
A creaţiei în primă zi.

-Eşti Tu, Iubite,
Înainte de a te iubi.

Diana Bone, Colegiul Sf. Iosif, Bucuresti