Astăzi, la ora 12:34:56, cifrele s-au aliniat şi au format o înşiruire ciudată. Această coincidenţă se va mai întâmpla abia peste 1.000 de ani!

Astăzi, la ora 12, 34 de minute şi 56 de secunde cifrele s-au aliniat în ordine crescătoare – 1,2,3,4.5,6,7,8,9.

7 e cifra zilei, 8 -a lunii şi 9- a anului. A durat preţ de o secundă. Motiv pentru astrologi şi pentru cei care cred în numerologie să spună că cei veniţi pe lume la această oră vor avea un destin special. La fel şi cei care au luat decizii importante fix în acest moment.

Sursa: Realitatea.net

Pentru cei care nu cunosc conceptul de “buclă” spatio-temporala, oferim aici o explicatie plina de savoare si amuzament, o explicatie clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că “intră în buclă” (“looping”) sau cand aflam de la fizica de “bucla” spatio-temporala.

Directorul unei firme îi spune secretarei: – Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie…Secretara îşi sună soţul: – Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp. Soţul îşi sună amanta: – Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea… Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii: – Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală.  Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală. Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune: – Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber vom merge la munte împreună. Bunicul, (care este directorul din această istorioară) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare o sună pe secretară şi îi spune: -Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei. Secretara îşi sună soţul: – Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu…Soţul îşi sună amanta: – Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie. Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală : – Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală. Copilul îi spune bunicului: – Bunicule, săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău dar nu mai pot să-ţi ţin companie. Bunicul director îşi sună secretara : – Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine. Ca urmare, continuă pregătirile pentru plecarea la congres…

Acum aţi înţeles ce înseamnă “buclă” ?

Mi-e greu sa cred ca a murit! Mi-e greu sa cred ca lanci contemporane l-au supus. El e în noi, e nimbul de absolut statuar. E rod al libertatii, al rebeliunii si, de asemenea, al evolutiei.Don Quijote e-n fiecare dintre noi, la fel cum “Lumina e-n ochii tai si în paharul tau cu apa”(Arghezi).

Eroul lui Cervantes este unul cu o personalitate duala, fisurata, un erou tragic care lupta spre a pastra relicve ale lumii de demult. Realitatea întrepatrunde nalucirea, creând un spatiu de tranzitie între ceea ce se poate numi generic normalitate si nebunie.

Niciun cuvânt articulat nu poate cuprinde universul lui Don Quijote din viziunea lui Puric. Adresându-se unei lumi preponderant infirma spirituat, Puric transpune eroul – nebunul ratacitor al lui Cervantes – într-un alt cadru, marcat puternic de societate si ramificatiile ei: un cavaler crestin.

“Eu folosesc tacerea pentru a spune tot. Tacerea este un limbaj cu o gramatica aparte, nu este mutenie”, spunea Dan Puric. Puric resusciteaza oamenii modelati de o industrie a falsitatii, o falsitate sonora, trâmbitata-n lung si-n lat. Se adreseaza unei societati ce a fost crucificata, ce a murit sub tortura, dar a si blasfemiat.

În câti dintre noi nu s-a manifestat dorinta mistuitoare de a tine piept lumii? Nu am fost atunci asemeni celui ce voia sa reînvie tagma cavaleriei ratacitorilor, singura în stare sa tina piept “stambatatilor”? Un spectacol extraordinar: conceptul de Don Quijote al lui Dan Puric a frânt orice granite si a ajuns sa faca parte din noi, ne e indispensabil, desi ne exteriorizam drept Sancho Pantza.

Autor: Diana BONE