In asteptarea editiei din 2012 a evenimentului Dance Camp Romania (D.C.R.) priviti asta!

NOTA:

230 de participanti din 22 de orase au invatat ce inseamna pasiunea pentru dans si adevarata cultura Hip Hop. Au dansat peste 135 de ore la workshopuri organizate cu cei 25 de coregrafi din Romania, Belgia, Statele Unite si Olanda si cel putin tot atat de multe ore la batte-urile si jam-urile organizate in fiecare seara.

Institutul Cultural Roman, prin Directia Romani din Afara Tarii, in parteneriat cu Platforma civica Actiunea 2012 organizeaza o serie de evenimente menite sa marcheze Ziua Limbii Romane pe ambele maluri ale Prutului.

Miercuri, 31 august 2011, incepand cu ora 18.00, trupe si artisti consacrati vor concerta, pro bono, in Parcul Coltea din Piata Universitatii (Bucuresti). Invitati: Grigore Lese, IRIS, Maria Raducanu, Alexandrina Hristov, El Negro, Trei Parale, Subcarpati, Nimeni Altu’, Morometzii, Butch&Keri, Bitza si Norzeatic.

Sub acelasi generic, se vor derula caravane ale cartilor care vor fi oferite bibliotecilor scolare si liceale din localitati ale Republicii Moldova: Aluatu (raionul Taraclia), Cojusna (raionul Straseni), Magdacesti (raionul Criuleni), Cioresti (raionul Nisporeni) si Gotesti (raionul Cantemir). Vor fi donate peste 600 de titluri din colectia Biblioteca pentru Toti, oferite de Jurnalul National.

Incepand cu 31 august 1989, data la care a fost legiferata revenirea la scrierea in grafie latina, in Basarabia se sarbatoreste anual Ziua Limbii Romane, ca sarbatoare nationala, printr-o serie de evenimente culturale (concerte, expozitii de fotografii, conferinte etc.). La Bucuresti, in 2006 si 2007, cu acelasi prilej, a fost organizat „Concertul Limbii Romane“. Anul acesta, 166 de parlamentari din Romania au depus la Senat un proiect de lege in care solicita proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii Romane, care ar urma sa fie marcata de catre autoritatile publice din Romania si de catre reprezentantele diplomatice din strainatate prin organizarea unor programe si manifestari cultural-educative si artistice cu caracter evocator sau stiintific, consacrate limbii romane.

Am fost recent invitat in cadrul proiectului ARC 2011 si in cadrul Scolii de Vara de la Sulina s-a discutat destul de aprins despre manualele de Istorie ale Romanilor si situatia lor din Basarabia. Vlad Durnea s-a exprimat cu privire la acest subiect, senatorul Viorel Badea si Eugen Tomac au adus argumente in aceasta directie, iar Dan Dungaciu a acordat un interviu publicatiei online basarabeni.ro, intr-o completare a afirmatiilor presedintelui Traian Basescu care a condamnat gestul AIE de la Chisinau cu privire la manualele de istorie.

Prin urmare, eu propun spre dezbatere Structura Manualului de Istorie a Romanilor de Pretutindeni. Ce vreau prin acest demers!? Vreau sa se vada ca noi, asa cum spunea Natalia Ciobanu si Bogdan Gavrila, suntem elitele de acum, suntem elitele din 2020. Nu putem sa vrem sa devenim oameni politici daca nu incepem de azi sa ne construim ca politicieni. Nu putem sa devenim lideri de opinie daca nu ne exprimam acum. Nu putem sa avem credibilitate in societate daca nu ne castigam de azi credibilitatea indiferent ca vom deveni oameni politici, activisti in ONG-uri, profesori, doctori, ingineri sau jurnalisti. Prin urmare, vreau ca fiecare dintre voi sa vina cu o propunere de structura de Manual de Istorie care sa se adreseze atat romanilor din teritoriile actuale ale Romaniei, cat si romanilor din Diaspora din regiuni precum Basarabia, Bucovina, Timoc si altele. Nu putem sa lasam lucrurile doar in mana autoritatilor. Cineva se plangea la Scoala de Vara ca degeaba depune eforturi Statul Roman de a oferi Manuale de Istorie a Romanilor tinerilor din Basarabia cand nu sunt profesori care sa predea. Eu va intreb? Ati avut nevoie de profesori sa descoperiti primul sarut? Ati avut nevoie de profesori sa invatati sa iubiti, sa va indragostiti? Ati avut nevoie de profesori ca sa va traiti tineretea cand dansati pe plaja? Prin urmare, asa cum ati invatat singuri de la viata cum sa va traiti viata, de ce sa nu invatati singuri sa va cunoasteti propria istorie, propria identitate. Mai mult decat atat. Avem facebook, avem skype, avem twitter. De ce nu am cauta sa invatam de la jurnalisti, de la istorici, de la oameni politici care sunt deschisi spre web 2.0? Asa cum folosim facebook ca sa urcam fotografii cu noi, haideti sa folosim facebook-ul pentru a REVOLUTIONA cu adevarat comunicarea. Sa dezbatem si sa cream primul Manual de Istorie a Romanilor de Pretutindeni. Fiecare din voi, roman din diaspora oriunde ar fi ea, cunoaste mai bine decat restul istoria propriului loc…Astept un semn de la voi pentru ca istoria ne-a invatat ca in fiecare zi putem scrie ISTORIE…

Stiu ca poate parea acest demers utopic si pur idealist…Dar tot utopica a fost si ideea ca omul poate sa zboare pana a aparut Traian Vuia…Tot utopica a fost si prezenta OMULUI pe Luna, pana cand nu s-a nascut Conrad Haas pentru ca trebuie stiut ca Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Racheta spaţiala cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy”) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550‑1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr‑un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…informatii complete aici Prin urmare, daca romanii de atunci au putut putem si noi!

P.S.: Un  cantec cat o istorie…

Sincer, eu, ca roman, vreau ce vrea si Filat. Pe bune! Vreau sa schimbe “Istoria Romanilor” in Istorie, DAR…inainte de a face acest lucru, vreau ca domnia sa, ales de poporul basarabean sa duca Republica Moldova in U.E., sa se duca binisor la Starea Civila si sa isi schimbe buletinul iar in locul numelui domniei sale sa treaca simplu…OM. Prenume: OM…Nume: Barbat. 

Mai mult decat atat, Banca Nationala a Republicii Moldova, sa devina banca, Prutul sa devina rau, Chisinau sa devina CAPITALA, Eminescu sa devina poet si Grigore Vieru…cetatean. 

Nu pot sa cred ca un om care ar trebuie sa reprezinte Alianta pentru Integrare Europeana, care ar trebui sa duca demersuri pentru intarirea identitatii nationale, vine cu o asemenea prostie. Istoria Romanilor nu e o materie ca Fizica. Fizica se studiaza universal. Legile ei sunt universal valabile fie ca suntem in China sau Ecuador.

Dar istoria nu e o materie este cartea de IDENTITATE a unui popor…Ii aduc aminte lui Filat vorbele unui domnitor dintr-o istorie…

“”Moldova nu e a ta, nici a copiiilor tai, nici a urmasilor copiiilor tai, Moldova este a urmasilor, urmasilor, urmasilor din veacul ce a apus si din veacul ce va sa vina“…

Prin urmare, eu, simplu cetatean din Romania, te rog sa iti revizuiesti atitudinea sau daca nu, du-te si fi OM intr-o tara fara Istorie, pentru ca Republica Moldova nu e o tara este o bucata rupta din ROMANIA, iar numele ei este BASARABIA, fie ca vrei sa intelegi sau NU!

P.S.: Si daca Vlad Filat a uitat istoria, il invit sa citeasca aceste randuri…Jurnal de calatorie de la Chisinau, am plecat de acasa, acasa…

Presa, ca paznic al libertatii de exprimare, este un “individ” ezoteric si concret in acelasi timp. Mirajul libertatii ne cucereste pe toti, dar putini sunt cei ce inteleg cu adevarat conceptul de libertate. Republica Moldova a inceput sa simta gustul libertatii odata cu alungarea pestei rosii de la guvernare. Stiri si semnale de bine pot fi recitite zilnic pe portalul diaspora.businesslive.ro. Daca primii tineri basarabeni vorbeau despre libertatea lor pe twitter, pe facebook, azi tinerii  basarabeni sunt studenti si masteranzi la universitati din Republica Moldova, Romania sau alte state. Printre sutele de studenti la Jurnalism se numara si Daniela Hadei, o adolescenta care a cochetat cu radioul, televiziunea si presa scrisa ori de cate ori a avut sansa. Daniela Hadei s-a născut la 9 noiembrie 1990 sub semnul zodiacal al Scorpionului. Studentă în anul 2 la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova, Daniela se defineste ca fiind o persoană ambițioasă, dinamică, creativă și care știe ce vrea de la viață. Detestă minciuna, ipocrizia și oamenii pesimiști.

Reporter: Stiu ca ai fost in acest an unul dintre tinerii basarabeni care a fost in zona Sulina. Cum a fost experienta din acest an fata de anul trecut?

Daniela: Anul trecut am participat la scoala de vara , și am avut ocazia să petrec cele 2 saptămîni în compania tinerilor români de pretutindeni. Am vizitat România în lung și-n lat  alături de membrii Departamentului pentru românii de Pretutindeni după care am ajuns la Sulina unde am avut parte de o experinață de neuitat. Eram pentru prima dată într-o zonă aît de liniștită și înconjurată de ape. În fiecare zi aflam cîte ceva nou, util și interesant. Anul acesta însă, am fost la odihna in cadrul taberei ARC 2011, împreună cu tineri moldoveni, colegi de facultate și echipa Casei Limbii Române din Chișinău. Am rămas plăcut surprinsă cînd i-am revăzut pe organizatorii care au fost și vara trecută în tabără, deja mă simțeam ca într-o famile, eram acasă, căci cunoșteam fiacare colțișor din Sulina. Atît vara trecută, cît și vara aceasta petrecute la Sulina au fost cele mai frumoase momente din viața mea.Sper să mai merg acolo.

Reporter: Ce simti cand esti in Romania? Ce inseamna Romania pentru tine?

Daniela: Atunci cînd sunt în România, mă simt ca acasă. Deși ne desparte doar un hotar , România este țara mea.

Reporter: Ai ales sa fii studenta la Jurnalism in Republica Moldova. De ce ai ales aceasta facultate?

Daniela: Am ales sa fiu studenta la jurnalism pentru că mereu mi-am dorit acest lucru. De mic copil alergam cu reportofonul în mînă și îmi plăcea să fiu prezentatoare la diferite concursuri. Jurnalismul a fost visul meu și nu am ezitat să îl realizez.

Reporter: Ce planuri ai pentru urmatoarele luni?

Daniela: În cîteva săptămîni urmează să încep anul de studii. Este ultimul an de facultate în care trebuie să lucrez la teza de licență. Nu pot face previziuni, însă cred că în următoarele luni, urmează să colaborez cu o instituție media.

Reporter: Ce iti doresti cel mai mult?

Daniela: Îmi doresc foarte mult să domine pacea în lume și înțelegerea între popoare. Fiecare dintre noi să facem ce iubim și să iubim ceea ce facem.

Reporter: Un mesaj pentru cititorii presainblugi?

Daniela: Cine nu are vise, nu poate ajunge la ele. Tinerilor le doresc mult succes în ceea ce fac și ambiție pentru a realiza mult mai mult decât cred ei că pot. Profitați de fiecare clipă și nu uitați că viitorul depinde de noi.

Laura Iris Mattes este o tanara atipica prin personalitate si prin modul in care priveste lumea. Desi s-a lovit in Romania de multe “ziduri” de indiferenta si idei preconcepute, Laura a decis sa ramana aici pentru ca s-a atasat foarte mult de proiectul TpT. Absolventa a Universitatii Berkeley din California – unde a studiat psihologia si stiinte juridice, Laura a decis sa devina in Romania coordonator programe de educaţie sexuala şi prevenire a violentei sexuale. Dar sa lasam povestea sa curga de la sine…

REPORTER: Stiu ca recent ai inceput sa tatonezi online-ul din Romania. Poveste putin despre aceasta experienta?

Iris: Da, am inceput acum cateva luni blog-ul meu comunitar “Dinocolo de Soapte” Am realizat ca exista numeroase probleme sociale de care ne ocupam numai dupa ce ele apar. De exemplu, violenta sexuala sau violenta in cuplu. Cu toate ca avem adaposturi, consilieri si avocati, care sunt utili, simpla abordare a acestei probleme in acest mod, nu conduce implicit si la rezolvarea lor. Trebuie sa gasim o solutie de a preveni aceste probleme prin educatie, campanii de informare si alte tehnici de prevenire. Am creat “Dincolo de Soapte” pentru a incuraja tinerii sa comunice in mod deschis despre subiecte pe care de obicei le discuta numai in intimitate. Cred in puterea generatiei mele de a schimba aceasta stare de fapt. Cu toate ca oamenii recunosc ca este necesar un astfel de dialog, este in continuare dificil, in ai incuraja sa povesteasca despre experientele si opinile lor. In opinia mea, cred ca nu dorim sa investim energie si efort pentru o anumita cauza, deoarece nu avem incredere ca putem schimba ceva. Doresc sa schimb aceasta atitudine.

Reporter: De ce ai ales fundatia Tineri pentru Tineri?

Iris: Tineri pentru Tineri a fost una dintre primele organizaţii pe care le-am contactat cand am ajuns in Romania. Am citit despre organizatia Tineri pentru Tineri online din SUA şi mi s-a parut ca sunt un ONG remarcabil, dedicat si care lucreaza mereu pentru a crea un impact. Sunt interesata de organizatia lor pentru ca atrage tineri de la şcoala generală pana la absolvenţi de facultate. Desi cu toti avem varste diferite, cu totii dorim sa lucram împreună pentru a schimba viitorul generaţia noastre.  Tineri pentru tineri imi aduce aminte foarte bine de ONG-uri la care am lucrat in SUA si ma simt bine acolo.

Reporter: Am aflat ca ai fost in India. Cum ti s-a parut aceasta tara?

Iris: Intr-adevar, am petrecut mult timp in India in aceasta iarna unde am avut o experienta de neuitat. India nu se poate compara cu nici o alta tara unde am mai calatorit. Simplu fapt de a merge pe strada este o aventura in sine. Se pot vedea vaci care umbla pe strada laolalta cu oamenii, femei imbracate in “sarees” colorat mergand pe langa gunoaie si deseuri, barbati asezati pe jos care vand de toate incepand de la mici gustari pana la piese auto. In multe privinte consider ca Romania si India se deosebesc foarte mult, dar ambele tari fac eforturi importante pentru a dovedi si altora ca pot avea rezultate. India este una din tarile cu cele mai performante economii, si toate lumea urmareste cu interes aceasta competie cu China pentru suprematia economica in est.

Reporter: De ce ai renuntat la Visul American pentru Romania?

Iris: M-am nascut in Romania dar parintii mei s-au mutat in America cand aveam doi ani. Am locuit acolo pana in prezent, dar mi-a placut tot timpul in Romania. Cand eram mica venam in vizita la bunica mea in Bucuresti si petreceam vara aici. Acum un an am aplicat pentru o bursa, numita Fulbright, care finanteaza un proiect in strainatate. As fii putut sa aleg orice alta tara din lume, dar am ales Romania pentru mai multe motive. Unul din aceasta find faptul ca in Romania exista o lipsa de educatie sexuala si planificare familiara comprehensiva si inca nu a ajuns sa fie un domeniu in care s se invasteasca prea multi bani.

Reporter: Ce planuri ai pentru 2011?

Iris: Nu am planuri concrete pentru anul 2011, dar as dori sa vad ca blog-ul “Dincolo de Soapte” are suces, sa calatoresc prin Romania, sa invat sa gatesc mancare traditionala si sa cunosc cat mai multi oameni interesanti.

Interviu realizat de Bogdan Daradan

Am ramas placut surprins cand am aflat ca Agentia Nationala Antidrog alaturi de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Fundatia internationala Mentor si Asociatia Internationala a Politistilor au derulat intr-o serie de scoli din Romania proiectul – NECENZURAT.

Proiectul NECENZURAT s-a desfasurat in paralel in 5 state ca: Romania, Lituania, Croatia, Kirghistan si Federatia Rusa. Finantarea acestui proiect a fost asigurata de catre Fundatia Internationala Mentor condusa de Majestatea Sa Regina Silvia a Suediei.

In Romania proiectul a avut beneficiari directi peste 1200 de copii si 52 de profesori diriginti din cadrul unor clase de VI-a din orase precum Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj si Constanta.

In cadrul acestui proiect se va realiza si un studiu referitor la eficienta programului din cele cinci tari, studiu ce va fi realizat de specialisti din cadrul Institutului Piemonte din cadrul Universitatii din Torino.

Toate bune si frumoase dar eu va invit sa reflectati asupra acestor randuri – Sa ne DROGAM cu LIBERTATE

In acest articol anticipam prostia guvernantilor de a accepta consumul de etnobotanice. Mai mult decat atat, desi spun ei ca au facut o lista cu substantele interzise, la noile SPICY SHOP-uri aparute ca ciupercile din neant, veti gasi droguri de genul: Huang jin, ExiBun etc etc. (numele sunt inventate pentru ca nu stiu denumirea exacta a produselor dar mi-au povestit consumatori ca sunt ambalate in chestii chinezesti pentru a nu fi interzise)…

Eu felicit initiativa de mai sus, dar ce folos sa le vorbesti unor copii despre droguri cand la o statie de autobuz au acces la Spicy Shop. Mai mult decat atat. In tarile din Occident fumatul in locurile publice este interzis. La noi avem daca vrea proprietarul spatiu de nefumatori si spatiu de fumatori, iar barurile sunt pline de elevi.

In acest context, oare cat de veridic este un astfel de program. Eu stiu o vorba: Inainte de a-i spune unui copil sa nu se arunce in prapastie, cel putin construieste un gard si apoi poarta o discutie despre inutilitatea drogurilor, despre alternative. Daca esti parinte si esti fumator cum vrei ca al tau copil sa nu fumeze!?

Oricum bafta tuturor celor implicati in proiectul NECENZURAT…

PS: O piesa de reflectie despre povestea unui pusti de 15 ani care se drogheaza…POVESTE REALA!

Cei de la Utv fac in locatiile unde sunt invitati la baluri concursuri cu premii surpriza pentru fanii karaoke…Singura problema este timpul foarte scurt asa ca au loc doar rezumate de karaoke…Prin urmare si eu am apucat sa cant cateva franturi din Rihanna – Umbrela si Linkin Park dar recunosc ca m-am distrat dupa cum se poate vedea si din materialul urmator!:)

Roxana-Mihaela Sescioreanu, are 26 de ani si s-a nascut la 2 august 1984, lucru care o face sa-si spuna Leoiaca “tanara iubirea” parafrazandu-l pe Nichita Stanescu. Este licentiata in Economie Agroalimentara – ASE, si are la activ un master in Marketing si comunicare in afaceri – ASE.  De ce se afla Roxana aici!? Pentru ca e o luptatoare si merita sa ascultati povestea ei…

Reporter: Care e povestea ta “carieristica”?

Roxana: Inceput de cariera studentesc, prin anul 3 de facultate, cand am zis ca trebuie sa pun si eu osul la treaba daca vreau bani mai multi si cand am realizat eu ca nu stiam sa fac nimic  am ales sa incep cu inceputul si am facut parte din echipa Customer Care a unui mare lant de magazine de articole sportive. Dupa absolvirea facultatii, imediat m-am angajat intr-un renumit cabinet de avocatura (consultanta juridica). Imi amintesc ca nici nu terminasem cu licenta cand mergeam la ei la interviuri. Eram fascinata la gandul de birou de avocatura, vedeam bani multi din toata treaba asta, copil naiv ce sa-i faci. Te intrebi ce legatura era intre ASE si drept. Niciuna, eu eram doar secretara acolo, sau ma rog, in termeni pomposi, Legal Assistant. Si asa am tot fost aprope 1 an de zile timp in care am invatat o groaza de lucruri utile pentru viitor. Apoi s-a ivit ocazia sa ii tin locul colegei mele din departamentul de marketing pe perioada in care ea era in concediu de maternitate si mi s-a parut ocazia ideala, mai ales ca eu in paralel cu munca urmam si cursurile de master in domeniul marketingului. A fost o perioada grea pentru mine, eram mica, sau asa mi se parea, eram lipsita de experienta, dar per ansamblu m-am descurcat si am performat. Ii voi fi profund recunoscatoare colegei mele din departamentul de marketing, o persoana foarte organizata, bataioasa, de la care am invatat multe atat pe partea de job cat si de viata. In prezent sunt asistent marketing la o fundatie care sprijina IMM-urile, antreprenorii, start-up-urile si inainte de asta am mai petrecut vreo 2 luni si in mediul imobiliar. Cred ca am reusit pana acum pentru ca sunt o persoana organizata, punctuala, comunicativa, flexibila, imi place sa lucrez cu oamenii si sunt deschisa mereu spre nou.

Reporter: Cum se vede criza de la “geamul” tau ca sa zic asa?

Roxana: Sa zicem ca am simtit pana in maduva oaselor efectele crizei. Cand imi era lumea mai draga am ramas fara job. Angajatorii evident au invocat motivul “criza”. Nu mai conta ca muncisem peste program luni intregi, nu mai conta ca am avut atatea week-end-uri compromise. Ce puteam face, decat sa imi caut altceva si sa merg mai departe. Nu aveam alta alternativa decat sa ma RIDIC. Recunosc ca aceea perioada m-a schimbat destul de mult, m-a maturizat, oarecum m-a trezit la realitate. Imi era teama, eram in plina criza in ceea ce priveste piata locurilor de munca. Si totusi nu am stat pe tusa decat vreo 2 saptamani, cei drept am acceptat un salariu mult mai mic, dar era ceva decat deloc. Acela a fost asa zisul meu job de criza. Acum am un job mult mai bine platit, care imi aduce numeroase satisfactii profesionale. Deci pot spune ca in acest moment criza nu prea ma afecteaza. Sunt o norocoasa, trebuie sa recunosc.

Reporter: Unde te vezi peste 7 ani?

Roxana: Ma simt ca la un interviu de angajare. Desi acolo cliseul este cu 5 ani. O sa fiu foarte sincera si o sa afirm ca nu imi fixez repere asa de indepartate. Viata este plina de surprize, cert este ca mi-ar placea sa lucrez tot in acest domeniu – Markenting, PR, organizare evenimente.

Reporter: Daca ar fi sa ai un post de conducere intr-un minister care ar fi acel portofoliu si de ce?

Roxana: Nu ma simt foarte atrasa de ideea unui post de conducere intr-un minister, pentru ca nu ma simt foarte atrasa de politica. Insa cu siguranta mi-as indrepta atentia spre Ministerul Dezvoltarii Generale si Turismului. De ce acest minister??? Pentru ca eu sunt o fire mai deschisa, pentru ca Romania are cu ce, pentru ca Romania ar trebui promovata pentru toate frumusetile ei si toate frumusetile ei ar trebui conservate si protejate.

Bogdan Daradan

Prin peregrinarile mele blogosferice am gasit si acest text al presedintelui PNL – Crin Antonescu…L-am citit de doua ori ca sa ma conving ca intr-adevar Romania in prezent desi colorata intens in portocaliu are un viitor negru…Nu va mai retin cu observatii personale…Va invit sa reflectati si voi!

România arată ca un stat în derivă. Un stat acefal, neguvernat şi fără direcţie. Cum altfel am putea descrie un stat în care preşedintele mai întâi ne propune sacrificarea pensionarilor, apoi se ascunde în tăcere în Palatul său, din care iese doar pentru a se răsti la sinistraţii cărora apele le-au luat casele; un preşedinte care se comportă ca un dictator în raport cu instituţiile şi atunci când vine vorba de puterea personală, dar nu are niciun proiect în raport cu societatea. Cum altfel am putea descrie un stat în care guvernanţii n-au nici un plan, decât propria supravieţuire politică; în care măsuri cu grave consecinţe economice şi sociale, precum creşterea TVA, sunt luate la nimereală, peste noapte; un stat în care administraţia centrală nu mai este de mult în slujba interesului public, ci a unei clientele, care trebuie hrănită, pentru că a cotizat greu în campania electorală.