Incepand cu anul rosu 1947, rosu atat pentru romanii carpato-danubieni, cat si pentru cei ponto-nistreni, Basarabia dimpreuna cu Transnistria si Gagauzia, au fost si au ramas ale rusilor. Rusia a avut un cuvant greu de spus indiferent ca detinea sau nu actele aferente luarii de decizii majore in aceste teritorii, care astazi formeaza Republica Moldova, independenta cum se declara.

Desi a incetat sa se afiseze in postura de papusar, in cazul de fata papusa fiind statul moldovean, e cat se poate de evident ca ea nu si-a neglijat cu nimic rolul, fapt pe care il dovedesc, sau reintaresc, evenimentele recente de la Chisinau.

Cine esueaza a vedea ca Rusia, prin serviciile ei secrete cu manevrele specifice si metodele diplomatice dure deja brevetate vorbeste prin gura lui Voronin, nu e cu nimic mai rasarit decat cineva care isi imagineaza ca un aligator daca invata sa ciripeasca este dintr-o data vrabiuta si are de gand sa se comporte ca atare. Cu parere de rau, e exact acelasi animal, acelasi pradator, care nu poate renunta la gabaritul si apetitul care il caracterizeaza, in favoarea grauntelor si pufuletilor. Asta pentru a detrona scepticismul utopic vizavi de puterea reala a Rusiei si a lui Putin, prin asta intelegand implicit puterea de influenta asupra Moldovei. Daca Putin nu recunoaste ca el face legea in Moldova nu inseamna ca nu e adevarat. Altfel de ce ar inchide ochii ONU si UE si SUA si toti vajnicii sprijinitori ai salvgardarii democratiei la incalcarile flagrante ale drepturilor omului de care politia secreta moldoveana se face vinovata?

Pentru ca, in prima faza, Moldova nu le e de folos, si, in a doua, ar infuria puterea ce nu mai departe de iarna anului prezent a lasat jumatate de Europa fara gaz si care e in stare de mult mai mult muschi, pe care nu are nicio jena sa-l foloseasca.

By: Gyeorg