Ce te faci cand protanacul nu e chiar asa prostanac? Aceasta este o intrebare la care ar trebui sa reflecte cei inregimentati sub culoarea rosie a unui partid de centru-stanga ce pare a se afla in pragul autodistrugerii.

Dupa alegerile din 6 decembrie 2009 si trezirea lui Mircea Geoana din betia unei victorii nedigerate inca, majoritatea comentatorilor politici au considerat ca zilele sale in fruntea PSD-ului ar fi numarate. Lui Mircea Geoana i s-a pus eticheta de prostanac si cu asta multi psd-iti au crezut ca problema este transata, iar Mircea Geoana isi va face curand bagajele.

Din pacate cred ca prostanacul i-a surprins pe inteligentii aroganti din PSD si a stiut sa-si joace cu abilitate toate cartile de care dispunea. A venit cu idei noi in ceea ce priveste organizarea Congresului din 20 februarie, idei profund nestatutare, dar care au mers exact acolo unde orgoliul baronilor este cel mai sensibil: puterea.

Geoana a stiut ca are doi oameni de incredere: Liviu Dragnea si Marian Vanghelie. Prin noile schimbari propuse de Geoana, atributile secretarului general ar urma sa creasca, mangaindu-l cu aceasta pe Liviu Dragnea care, initial s-a gudurat la picioarele lui Geoana simtind ca pare a fi un loc caldicel.

Dar lucrurile s-au precipitat. Adrian Nastase, vazand ca PSD-ul devine din ce in ce mai mult un partid nedemocratic, si-a retras candidatura, mentionand pe blogul sau si motivele aferente.
-    data Congresului Extraordinar a fost astfel stabilită  încât să nu poată avea loc o dezbatere autentică în interiorul partidului;
-    organizatorii Congresului sunt deopotrivă şi candidaţi (arbitri şi jucători în acelaşi timp);
-    normele de reprezentare a organizaţiilor judeţene nu sunt representative;
-    Eliminarea din rândul delegaţilor a membrilor PSD consideraţi a fi „incontrolabili”.

Dar comicaria nu se opreste aici. Marean zis a lu Vanghelie l-a bagăt în p…a pe Geoană cu tot cu urechile lui aşa că…iata-ne ajunsi si la finele acestei mici povestioare cu aer rosu si iz de mucegai.

Pana la urma, prostanacul tot prostanac ramane si s-a vazut nevoit sa plece iarasi la petit prin tara, acum cand Congresul bate la usa. Geoana ii peteste pe toti, dar mireasa cea mai dorita ar fi Cristian Diaconescu, acesta ezitand totusi sa-i acorde mana unui Mircea Geoana care si la Congres este foarte posibil sa se culce presedinte si sa se trezeasca cu geamantanele afara.

Citeste aici postul complet pe DAN PATRASCU.eu

Eu n-am avut nicio pretenție de la Emil Boc atunci când a fost desemnat prim ministru de către cei 30%. Nici de la PDL, nici de la PSD, nici de la alianța lor înduioșătoare. Guvernul trebuia să existe, în fruntea lui trebuia să fie cineva. Probabil că mulți dintre ei ar fi mai potriviți prin alte locuri, ba la Fornetti, ba într-un penitenciar, dar nu poți să te opui dorinței electoratului: oamenii aceștia au fost aleși să ne reprezinte. Inclusiv pe noi, cei care n-am votat sau n-am fi votat.

N-a trecut un an de la alegeri și Emil Boc a devenit una dintre cele mai plictisitoare imagini de pe micul ecran (dar și de pe monitor), ba chiar se bate cu puricii în care-o bagi pe dânsa când semnalul e prost. A-i urmări cuvântările e mai chinuitor decât să-ți târăști ouăle pe cărbuni încinși, zici că n-are nimic mai bun de făcut decât să ne tortureze cu aparițiile sale. Mintea mea s-a opus cu încăpățânare să-l priceapă pe Boc de fiecare dată când acesta a avut ocazia să se cațere la microfon, indiferent de ce-a avut de zis.

Marele merit al prim ministrului este că reușește să fie unul dintre cei mai talentați mâncători de rahat ai actualului Guvern, ba chiar aș forța nota încercând să-l bag undeva pe podiumul politicii postdecembriste. Îți vine să-l împuști, dar ți se taie atunci când îl ai in față. Emil Boc este omul perfect pe timp de criză pentru mizeria de țară în care trăim: e incompetent, dar nu arată asta în mod direct, reușește să pară cel mai responsabil om de pe planetă, are o voință reformistă cum n-ai mai văzut, vorbește de măsuri peste măsuri, decizii peste decizii, ce să mai continuăm, omul știe meserie. Ba chiar am văzut o ușoară atitudine dezarmată a presei și a opiniei publice la adresa lui, dar s-ar putea să mă înșel. Boc pare fie inatacabil, fie că are o soluție pentru orice.

Până în noiembrie avem destule de tocat, so stay tuned.

(preluat de pe alex-moca.net)

Am tot citit în ultimele ore tot felul posturi pe tema asta şi am crezut că este o făcătură electorală făcută de adversarii politici ai respectivului candidat, dar nu mică mi-a fost mirarea cand am gasit pozele astea pe site-ul de campanie al unui “distins PSD-ist”. Nu ii dau numele pentru ca oricum e un anonim, iar daca vreti detalii puteti intra aici, dar pozele m-au lăsat mască, nu pentru că nu am mai văzut cocalari şi piţipoance pe site-uri de cocalari si printese, ci pentru că nu mă asteptam ca în cadrul unei campanii responsabile, in cadrul unei campanii pentru alegerile europarlamentare, candidaţii se vor preta la penibilităţi de genul asta…Dar imi revin repete din uimire. Am uitat că trăiesc în România, ţara unde Vanghelie e primar, iar Nuţi, alias Udrea e ministru…Vai de steaua noastra!

By: Bogdan DARADAN