REPORTER: Student Policy Forum, un eveniment de anvergura, un eveniment ambitios. Detaliati componentele acestui eveniment?

Simona: Evenimentul “Employability in Higher Education: Who Cares and Who Dares – a Student Policy Forum”, este organizat de catre British Council Romania si LEAP – Link Education And Practice – si va avea loc in Bucuresti, la Hotelul Howard-Johnson, in zilele de 23 si 24 Februarie 2012. In cadrul acestui eveniment, primul din seria Student Policy Forum, studenții, alături de consilieri în carieră, profesori, angajatori și reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, sunt invitați să participe la o serie de discuții despre actualul context economic, angajabilitate si politici educaționale în mediul universitar. Prima zi a forumului este dedicată înțelegerii și aprofundării strategiilor instituțiiilor de învățământ superior si a mediului privat din Marea Britanie în ceea ce privește dezvoltarea angajabilității, comparativ cu practicile existente în România. Cea de-a doua zi aduce discuții dinamice în cadrul unei sesiuni Employability World Cafe, precum și povești de succes menite să inspire către acţiuni concrete. Mai multe detalii, precum si agenda evenimentului – pot fi gasite la studentpolicyforum.leap.ro.

REPORTER: Stiu ca in cadrul acestui eveniment, LEAP este unul dintre organizatori. Ce stiti despre LEAP?

Simona: In cadrul acestui eveniment LEAP este co-organizator, alaturi de British Council. (Dintre parteneri, pot enumera Camera de Comert Romano-Britanica, CODECS, Intel, HRClub si Universitatea Bucuresti.) Revenind la LEAP – Link Education And Practice – ma bucur sa pot spune ca am fost implicata inca de la inceput in construirea organizatiei, alaturandu-ma unui grup de initiativa in 2007 si transformand, ca membru fondator, proiectul intr-o organizatie de sine-statatoare in 2008. LEAP este de fapt prima organizație constituită ca platformă de interacțiune între studenți, companii, instituții și ONG-uri, cu scopul de a crea o punte de legătură între oferta educațională existentă și cerințele pieței de muncă. Pentru aceasta, LEAP își propune să promoveze și să faciliteze accesul tinerilor la activități de educație non-formală (voluntariat, stagii de practică, traininguri, școli de vară etc) – activități care rafinează acele calități și aptitudini importante în dezvoltarea personală și profesională. În viziunea LEAP, pentru a avea o contribuție semnificativă la îmbunătățirea calității vieții, este necesar ca oferta educațională să fie corelată cu cerințele tot mai diverse și complexe ale societății. De aceea, LEAP se adresează atât elevilor și studenților – ca beneficiari direcți, pe care îi susține pe parcursul acestei perioade de formare, ofertanților de educație formală și non-formală – sprijinindu-i în a-și îndeplini cât mai bine rolul de formator, dar și angajatorilor, care pe termen lung vor putea beneficia de activitatea unor angajați mult mai bine pregătiți. In prezent, prin coordonarea Cristinei Stoenescu si prin entuziasmul unei echipe minunate, LEAP iși urmeaza obiectivele prin proiecte precum Ghidul de Angajabilitate, Zilele Educatiei Nonformale, ori Angajabilitatea in Centru, precum si prin alte activitati – workshop-uri, training-uri, dezbateri, conferinte.

Interviul complet pe onlinestudent.ro!

Centrul de învăţare a limbii engleze Shakespeare School lansează cea de-a 4-a ediţie a concursului naţional de creaţie în limba engleză „2012 Shakespeare School Essay Competition”, sub egida Anului European al solidaritatii intre generatii. Concursul este inclus  in Calendarul Activitatilor Educative al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti. 

Premiile oferite marilor câştigători constau în 4 tabere internaţionale de limba engleză de 2 săptămâni în Marea Britanie: la Cambridge, Oxford, Harrow House şi Clifton College, în valoare de peste 1500 lire fiecare si zeci de alte surprize: cursuri gratuite de englezã, taxe de înscriere la examene internaţionale de limba englezã, cãrţi, dictionare, camere foto si multe altele.

 Premii oferite profesorilor: primii 20 de profesori cu cei mai multi elevi inscrisi in concurs, vor primi cadou cursuri de training online si certificate de merit.

 Participarea la concurs este gratuită şi deschisă tuturor tinerilor din România pasionaţi de limba engleză şi cu real talent la scris, in vârstă de 11-19 ani.

Termenul limita de trimitere a eseului: 28 martie 2012.

 Temele propuse pentru eseuri sunt inedite si reprezinta o provocare pentru tinerii creativi. Pornind de la ideea Anului European al solidaritatii intre generatii, elevii de gimnaziu (11-14 ani) isi vor imagina cum este sa fii adult pentru o zi, iar liceeni (15-19 ani) vor avea de realizat un eseu despre conformismul si/sau nonconformismul tinerei generatii.

 “Pot zice cu mana pe inima ca Shakepeare School Essay Competition mi-a schimbat atat viitorul cat si perspectiva mea asupra lumii. Eram in clasa XI-a si sincer sa fiu, nu aveam nici macar cea mai vaga idee despre cum doream sa imi arate viitorul, nu aveam intentii si nici vise, aveam doar anumite ganduri care erau in permanenta schimbare”, declară Mircea Neicu la intoarcerea din tabara internationala de la Cambridge, oferita ca premiu la Shakespeare School Essay Competition.

Informatii complete pe site-ul onlinestudent.ro!

Irina Nicoleta Scarlat este absolventă a facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucureşti, şi a unui program de masterat în Economie Politică la BI Norwegian Business School / ESCP Europe. Încă din timpul facultăţii a început să lucreze, acumulând astfel la doar 24 de ani o experienţă de muncă impresionantă pentru o tânără de vârsta ei – Irina a lucrat timp de un an de zile în resurse umane şi 2 ani în consultanţă business şi training. Activitatea Irinei în sectorul non-guvernamental este una remarcabilă, ea fiind de-a lungul timpului intern al Fundaţiei LEADERS, Director de Resurse Umane al Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) şi ulterior Vice-Preşedinte Comunicare LSRS.

La întoarcerea acasă, Irina a pus bazele unei agenţii de comunicare, şi a înfiinţat, alături de Şerban Mogoş, Akcees Education – propria organizaţie ce îşi propune să contribuie la dezvoltarea profesională a tinerilor.

Irina pune pasiune în tot ceea ce face şi lucrează neobosit, fiind conştientă de impactul pe care îl au activităţile sale. Energia şi entuziasmul pe care le posedă, alături de plăcerea găsită în toate proiectele pe care le întreprinde au ajutat-o să reuşească în tot ceea ce şi-a propus. Iar lucrurile frumoase nu se opresc aici…

REPORTER: De ce akcees şi ce înseamnă acest proiect pentru tine?

Irina: Akcees pentru că am avut norocul de a întâlni oamenii potriviţi la momentul potrivit, oameni alături de care am reuşit să îmi transform visele în realitate. Pe scurt, experienţa mea în organizaţiile non-guvernamentale şi dorinţa de a participa la schimbare, s-au întâlnit cu pasiunea pentru antreprenoriat a lui Şerban Mogoş, Co-Fondator şi Preşedinte Akcees Education. Organizaţia a luat naştere din dorinţa noastră de a contribui la dezvoltarea profesională a tinerilor, în primul rând prin susţinerea activităţilor antreprenoriale, dar şi prin facilitarea integrării pe piaţa muncii a tinerilor studenţi şi proaspăt absolvenţi. Pentru mine Akcees înseamnă posibilitatea de a contribui la schimbare, înseamnă aducerea oportunităţilor mai aproape de tineri. Eu am avut norocul să îmi văd visele devenind realitate – prin Akcees îmi doresc să ajut alţi tineri să facă acest lucru.

REPORTER: Spre ce zonă vreţi să targetaţi proiectele voastre?

Irina: Publicul nostru ţintă sunt tinerii având vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani care îşi doresc să se dezvolte profesional. Proiectele noastre se adresează acelor persoane care doresc să îşi dezvolte propria afacere, şi au nevoie de susţinere şi consiliere, dar şi tinerilor studenţi sau proaspăt absolvenţi care vor să aibă şansa de a evolua profesional în cadrul unei companii de top.

Interviul complet pe onlinestudent.ro!

Luna februarie este Luna Iubirii. Cu ocazia Zilei Indragostiţilor Liceul Teorectic Alexandru Ioan Cuza este în sarbatoare. Anul acesta Cupidon îsi va umple gentuţa cu sageţile lui fermecate si va împartii dragoste peste tot. Consiliul Elevilor şi-a propus un proiect ce va accentua ideea de dragoste adolescentină, dar şi de îmbunataţire a relaţiilor elev-elev/elev-profesor, lucrul în echipă făcând acest scop realizabil.

Cum vom realiza acest proiect?

Dorim sa spargem monotonia aşa ca vom încerca să “colorăm” puţin liceul prin mesaje, ce vor fi existente în fiecare clasă (în bănci, sub bănci), în cancelarie sau pe holul liceului. De asemenea vom crea “Panoul pentru zambete”, unde elevii vor lăsa mesaje şi vor avea dreptul de liberă exprimare. Concursul de dans va fi pentru toata lumea! Atât cuplurile cât şi perechile formate pe loc de organizatori, vor încinge atmosfera în ringul de dans pe diverse stiluri de muzică.

Vor avea loc așa numitele “Speed Dates”, unde concurenţii vor avea ocazia să comunice şi să se cunoască mai bine, rezultatul final fiind o întâlnire. Dragostea, comunicarea, zâmbetele şi distracţia vor fi în prim plan, vor straluci si vor crea o atmosferă specială pe data de 14 februarie 2012, în Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza.

Fiţi cu ochii pe noi !!!

Articol scris Emma Denisa Andrei

În ultima perioadă am observat o dorință nestăvilită a oamenilor de a găsi exemple de bună practică: oameni care să se implice în societatea noastră, implicându-i pe oameni. Noi ne-am făcut bine temele și am găsit ceva mult mai bun de atât: tineri, elevi care se implică pentru o societate mai bună, pentru viitorul lor, pentru viitorul nostru. Am descoperit Consiliul Municipal al Elevilor București, sau mai pe scurt, CME! Această structură consultativă a M.E.C.T.S. este formată exclusiv din elevi aleși prin vot democratic de către colegii lor, care funcționează după un regulament realizat de ei si aprobat de M.E.C.T.S. și care realizează forumuri și conferințe naționale ce umăresc problemele de tineret și ajută tinerii să-și cunoască drepturile. Dintr-o organizație construită piramidal, care pleacă de la Consiliile Școlare ale Elevilor și ajunge până la Consiliul Național al Elevilor, face parte și CME, cu a cărei președintă am avut oportunitatea să mă întâlnesc. Maria Cristescu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Elena Cuza”, a fost încânttă să vorbească cu noi, iar raspunsurile in randurile ce urmeaza…

 Reporter: De când faci parte din această structură a Consiliului Municipal al Elevilor?

Cristescu Maria: Implicarea în proiecte și plăcerea de a realiza ceva bun pentru colegii mei a fost cultivată încă din școala generală, însă în 2010 a devenit totul mult mai serios, acesta fiind anul în care m-am alăturat familiei C.M.E. 

 Reporter: Ce te-a determinat să candidezi pentru funcția de președinte?

Cristescu Maria: În primul an în care am candidat pot spune ca am fost ghidată de o fantezie, prin care vedeam învățământul preuniversitar mediul perfect pentru a ne desăvârși ca persoane. Anul acesta, în timp ce îmi țineam discursul, știam că toate visele cu care intrasem în C.M.E. în anul anterior, erau mult mai aproape de a se concretiza. Mi-am dorit foarte tare să pot să îi ajut și pe cei din jurul meu să își deschidă ochii și să vadă toate oportunitățile incredibile pe care le poți avea în C.M.E. 

 Reporter: Ce nevoi ale elevilor bucureșteni ți-ai propus să vizezi în mandatul tău?

Cristescu Maria: La inceputul anului școlar, elevii din toată țara s-au strâns la Băile Herculane, unde a avut loc prima intâlnire naționala din acest an școlar. În timpul petrecut acolo Consiliul Național al Elevilor a identificat 11 nevoi, pe care dorim să le acoperim prin proiectele gândite pentru acest an școlar. La nivelul Bucureștiului pot enumera câteva de pe urma cărora am realizat proiecte ce vizează lunile care vin :  realizarea trecerii între generațiile C.M.E., promovarea proiectelor în rândul profesorilor, reducerea violenței în școli și stimularea implicării active a tineretului bucureștean.

Interviul complet realizat de Ana Maria Radoveneanu pe  onlinestudent.ro!

Cristian Strat si Mircea Pasoi, doi romani care au lasat fara cuvinte inginerii  din Silicon Valley. Doriti de Google si Microsoft, ofertati cu sume de pana la 90.000 de euro, cei doi romani au mers inainte pe drumul lor si au realizat o aplicatie de social media care a fascinat board-ul de la Twitter. In prezent, cei doi pusti minune sunt parteneri intr-unul business care se dezvolta pe zi ce trece…Povestea lor de succes in randurile ce urmeaza…

REPORTER:  Inainte de a povesti succesul vostru, povestiti putin despre voi…

Mircea Pașoi: Antreprenor, informatician și “hacker” pasionat de startup-uri, programare și algoritmi. Sunt co-fondator Summify, balaur.ro și infoarena.ro. Am făcut internship-uri la Google, Microsoft și am lucrat la startup-ul românesc UberVU. Sunt absolvent al Facultăţii de Matematică şi Informatică și am câștigat o medalie de aur și trei de medalii de argint la olimpiadele și concursurile internaționale de informatică.

Pentru sarbatoare, am scos din arhiva teatru in blugi din 2003 cu mine actor si textier!

23 martie 2009-1februarie 2012! 1000 de posturi pe site/ul presainblugi.com! Sunt multe, sunt putine, judecati voi! Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au contribuit la pastrarea acestei identitati in mica, sau mare masura, mai des sau mai rar, in vacanta sau in timpul liceului…Multumesc Andrei Cojea, caci fara tine acest site ar fi ramas doar o idee…Multumesc Alex si Vlad Mocanu, doi frati gemeni de nadejde, care acum sunt studenti in Marea Britanie…Multumesc Simina Adamescu, Daniel Luican, Gyeorg, Robert, Ana Maria Radoveneanu, Valentina Lica cu energia ei debordanta, Andrei Fiuciuc cu stilul lui acid de analitic, Diana Bone cu franturile sensibile din sufletul ei asezate in versuri si tuturor celor care ati trecut pe aici, fie si pentru o clipa, sa radeti, sa cititi, sa comentati, sa priviti…Va multumesc…Pentru toti like-rii de pe facebook, pentru toti cititorii si vizitatorii am o surpriza…Eu, “”in blugi”" in 2003, asa cum erati si voi sau asa cum sunteti inca acum in 2012….Vizionare placuta!

P.S.: Din pacate, calitatea imaginii nu este foarte buna, desi am incercat sa remontez anumite cadre sau sa randez fisierele video….CD/ul de pe care am prelucrat informatia zacea de aproape 10 ani intr-un colt uitat si arata acum ca trecut prin razboi….Nici piesa dupa Shakespeare nu am putut-o prelucra in intregime, dar sper ca pe viitor, poate la urmatoarea aniversare de 2.000 de postari sa fac rost de piesa integrala…Multumesc pentru intelegere…

Dupa cum se descrie, Mihaela este  o fată cu ochii verzi, care a plecat acum ceva timp de acasă, din Muntenia ceva mai călduroasă, spre Ardealul mai răcoros, nu pentru că i-ar plăcea frigul, ci pentru că în Cluj se ascundea visul ei. Ca atare, Mihaela studiaza de aproape trei Arheologia. In prezent, lucreaza la teza de licenta sub titulatura ,,șamanismul în Preistorie,,, iar in timpul liber scrie proză de mici dimensiuni. Pusa in fata provocarii de a scrie despre sine a raspuns – ,,E o nebunie să scrii despre tine la persoana a treia si daca am facut-o, nu pentru că mă cred importantă, cât pentru că am vrut puţin să văd cum aş fi eu pentru un necunoscut. Nu merge, trebuie să fii un necunoscut…:)” Si lucrurile nu se opresc aici….

REPORTER: Care au fost motivele care te-au determinat să alegi orașul Cluj pentru facultate?

MIHAELA: Este puțin mai complexă situația. Clujul, ca de altfel nici arheologia nu au fost prima mea alegere. Ori poate în inconștient erau, dar mi-a luat cam doi ani să îmi dau seama. După acești doi ani în care am dat admiteri (nereușite) pe la București la secția de arhivistică a Academiei de Poliție, am lucrat ca tehnoredactor la un ziar local din Pitești și am făcut două semestre de matematică-informatică, am simţit că am nevoie de o schimbare, de una radicală, dar care să presupună totodată ceva ce îmi place foarte mult. Asta a venit şi din nevoia de a ieşi dintr-o monotonie foarte accentuată, care cerea o demonstraţie cum că încă mă pot trezi şi face ceva ce îmi doresc, că o pot face bine şi că nu doar subzistenţa trebuie să ne conducă existenţa. Aşa că am ajuns la Cluj, la facultatea care întrunea toate condiţiile: se afla într-un mediu îndepărtat şi necunoscut mie, cu oameni noi, era ceea ce mi-aş fi dorit încă de prin clasa a VI-a să fac, mi-am dat seama că dacă mă ţin de treabă şi de capul oamenilor potriviţi, o pot face şi bine şi voila, după trei ani pot spune că asta vreau să îmi fie cariera.

REPORTER: Cum e viata de student la Cluj pentru cineva care vine din Muntenia sau Moldova? Ai avut probleme de adaptare la stil de viata, ritm sau limbaj?

MIHAELA: Asta este o întrebare foarte bună, cu toate că nu ştiu dacă se poate generaliza răspunsul ei. Pot spune doar cum mi s-a părut mie la început aici. Pentru mine a fost oarecum plăcut, cunoscând şi Bucureştiul, să ajung într-un oraş care este substanţial mai liniştit şi, aş putea adăuga, mai mic. Din acest punct de vedere, aş putea spune că mă integrez peisajului, având o fire mai liniştită la rândul meu, mai puţin lunea şi când plouă; atunci se pare că isteria este ca în orice alt oraş. Altfel, totul este foarte colorat, în sensul că oamenii sunt de peste tot, prea puţin clujeni, dacă mă întrebi pe mine; într-adevăr primează cei din vestul ţării, dar sunt destui şi din est şi sud, precum şi din alte ţări, veniţi în special să studieze medicina. Cu limbajul celor din zonă nu mă voi acomoda, îmi pare rău, dar refuz să vorbesc aşa. Poate sunt puţin prea radicală, dar impactul a fost destul de mare la început , când aproape nu pricepeam ce mi se comunica, şi cred că atunci am hotărât că voi prelua cât se poate de puţin. Nici nu vreau să pară că în zona din care provin toată lumea foloseşte limba română corespunzător ori că eu m-aş exprima întotdeauna perfect, dar încerc pe cât posibil să nu folosesc “papuci” pentru toată încălţămintea:)

REPORTER: Ce ti-ai propus sa faci dupa ce dai lucrarea de licenta?

MIHAELA: Pfff, planuri aş avea destule. Posibilităţile sunt reduse, din păcate. Desigur, ideea este să continuu să fac ceea ce am început, dar mi-aş dori să o fac într-un alt centru. Sunt şi am fost de multe ori dezamăgită de sistemul nostru unversitar, mai ales că introducerea programului Bologna s-a făcut doar formal şi nu sistematic. Mai este problema ce priveşte strict domeniul pe care îl studiez şi anume Arheologia, pentru că deşi există o tradiţie în acest sens, ea poate că se regăseşte prea mult la nivel de curriculă, ori vorbim despre un domeniu care a tot evoluat şi continuă să o facă nu doar prin tehnica utilizată, cât şi prin metodologia abordată. De aceea, ţinta mea este să cunosc şi o altă perspectivă, care ar presupune o bursă de studiu, dacă voi reuşi să o obţin, chiar şi de un semestru, la Berlin. Centrul ales ţine de faptul că am decis încă din primul an să mă documentez mai mult cu privire la epocile Preistoriei, iar Berlinul este recunoscut pentru atenţia acordată acesteia, dovadă fiind şi cele două biblioteci dedicate numai acestei arii temporale.

Interviul complet pe onlinestudent.ro

Nu e un post cinematografic. Nici macar un post despre efectele 3D ale smartphone-ului LG Optimus 3D.  Este mai curand un dialog din trei perspective diferite cu mine insumi: Dimensiunea- EU intrinsec ,,inside me”, Dimensiunea- EU extrinsec ,,think outside the box” si Dimensiunea-EU  rational ,,gandeste la rece”". Pe scurt, voi vorbi cu eu/ul meu introvertit, eu/ul extrovertit si alter/ego/ul impartial.

Iarna asta a fost si este o iarna de foc pe toate planurile: politic, economic, social si cultural. Agitatie mai ceva decat intr-un pahar Berzelius pe scena politicii romanesti, economia la nivel national si mondial se imparte intr-o dihotomie de genul ,,adevar”" intern si ,,marketing&PR”, drumuri blocate, scoli inchise, sate fara curent si actori care ne parasesc in momente catalogate de noi, cliseistic, sub titulatura – ,,prea devreme”".

Nu mai stau sa lipesc link/uri pentru fiecare idee enuntata mai sus pentru ca sunt convins ca n-am spus lucruri necunoscute cand televiziunile s-au decorat in ultimele saptamani in culori freudiene – galben si rosu cu litere negre, respective litere albe.

Ceea ce vreau sa aduc in lumina este altceva…Starea de alterare la care ajungem deseori din perspectiva relatiilor interumane la nivel de colegialitate. Si aici urmeaza dialogul, oarecum imaginar…

EU vs. EU intrinsec

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

EU intrinsec: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane. La un moment dat,  cineva isteric te isterizeaza si pe tine si clachezi. Eu am clacat, am tipat si mai tare, am perturbat echilibrul in colectiv desi nu eu am fost declansatorul in scandal. Mai mult, sunt mustrat ca si cand toata vina o port eu cand totul a plecat dintr-o lacuna de comunicare pentru ca unul dintre parteneri avea probleme de echilibru psihologic.  Contextual, inteleg. Vremea de afara, temperamentul sunt factori care influenteaza o situatie sau alta dar sa ajung sa imi fierb creierii in mine pentru ca unii nu inteleg comunicarea asta chiar ma depaseste.

EU vs. Eu extrinsec (,,think outside the box”)

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

Eu: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane. La un moment dat, in agitatie, se formeaza un puseu de tensiune psihologica si tensiunea se sparge.  Totusi, privind totul din alta perspectiva cred ca puteam sa controlez mai bine situatia. Cel mai inteligent participant dintr-un transfer de date orale trebuie sa cedeze si sa-l lase pe celalalt sa fiarba in suc propriu. Asa trebuia sa fi facut asa cum am facut-o de atatea ori cu succes pentru ca excelenta nu vine din forta cu care vrei sa distrugi ceva ci din rabdarea cu care te inarmezi atunci cand toti ceilalti din jurul tau sunt setati pe low inteligence si full angry, iar furia stim cu totii ca nu este apanajul inteligentei cognitive si nici macar apanajul inteligentei emotionale.

EU vs. Eu  rational (,,gandeste la rece”")

EU: Ce intelegi prin alterarea relatiilor interumane la nivel de colegialitate?

Eu: Sa iti dau un exemplu. O zi de munca dintr-o saptamana de munca intr-un cadru in care se invart zeci de persoane.  Doi colegi intra intr-o disputa. Ambii au partea lor de vina in proportii care n-au relevanta. Cine recunoaste cine nu tine de puterea fiecarui caracter pentru ca demnitatea tine in capacitatea noastra de a identifica si de a ne asuma propriile greseli. Energia cognitiva scade in intensitate cu cat dorinta ta de tipa creste, prin urmare echilibrul trebuie gasit in fiecare din noi.

P.S.: Voi in care dintre cele trei tipuri de dialog va regasiti mai des?????