Roxana-Mihaela Sescioreanu, are 26 de ani si s-a nascut la 2 august 1984, lucru care o face sa-si spuna Leoiaca “tanara iubirea” parafrazandu-l pe Nichita Stanescu. Este licentiata in Economie Agroalimentara – ASE, si are la activ un master in Marketing si comunicare in afaceri – ASE.  De ce se afla Roxana aici!? Pentru ca e o luptatoare si merita sa ascultati povestea ei…

Reporter: Care e povestea ta “carieristica”?

Roxana: Inceput de cariera studentesc, prin anul 3 de facultate, cand am zis ca trebuie sa pun si eu osul la treaba daca vreau bani mai multi si cand am realizat eu ca nu stiam sa fac nimic  am ales sa incep cu inceputul si am facut parte din echipa Customer Care a unui mare lant de magazine de articole sportive. Dupa absolvirea facultatii, imediat m-am angajat intr-un renumit cabinet de avocatura (consultanta juridica). Imi amintesc ca nici nu terminasem cu licenta cand mergeam la ei la interviuri. Eram fascinata la gandul de birou de avocatura, vedeam bani multi din toata treaba asta, copil naiv ce sa-i faci. Te intrebi ce legatura era intre ASE si drept. Niciuna, eu eram doar secretara acolo, sau ma rog, in termeni pomposi, Legal Assistant. Si asa am tot fost aprope 1 an de zile timp in care am invatat o groaza de lucruri utile pentru viitor. Apoi s-a ivit ocazia sa ii tin locul colegei mele din departamentul de marketing pe perioada in care ea era in concediu de maternitate si mi s-a parut ocazia ideala, mai ales ca eu in paralel cu munca urmam si cursurile de master in domeniul marketingului. A fost o perioada grea pentru mine, eram mica, sau asa mi se parea, eram lipsita de experienta, dar per ansamblu m-am descurcat si am performat. Ii voi fi profund recunoscatoare colegei mele din departamentul de marketing, o persoana foarte organizata, bataioasa, de la care am invatat multe atat pe partea de job cat si de viata. In prezent sunt asistent marketing la o fundatie care sprijina IMM-urile, antreprenorii, start-up-urile si inainte de asta am mai petrecut vreo 2 luni si in mediul imobiliar. Cred ca am reusit pana acum pentru ca sunt o persoana organizata, punctuala, comunicativa, flexibila, imi place sa lucrez cu oamenii si sunt deschisa mereu spre nou.

Reporter: Cum se vede criza de la “geamul” tau ca sa zic asa?

Roxana: Sa zicem ca am simtit pana in maduva oaselor efectele crizei. Cand imi era lumea mai draga am ramas fara job. Angajatorii evident au invocat motivul “criza”. Nu mai conta ca muncisem peste program luni intregi, nu mai conta ca am avut atatea week-end-uri compromise. Ce puteam face, decat sa imi caut altceva si sa merg mai departe. Nu aveam alta alternativa decat sa ma RIDIC. Recunosc ca aceea perioada m-a schimbat destul de mult, m-a maturizat, oarecum m-a trezit la realitate. Imi era teama, eram in plina criza in ceea ce priveste piata locurilor de munca. Si totusi nu am stat pe tusa decat vreo 2 saptamani, cei drept am acceptat un salariu mult mai mic, dar era ceva decat deloc. Acela a fost asa zisul meu job de criza. Acum am un job mult mai bine platit, care imi aduce numeroase satisfactii profesionale. Deci pot spune ca in acest moment criza nu prea ma afecteaza. Sunt o norocoasa, trebuie sa recunosc.

Reporter: Unde te vezi peste 7 ani?

Roxana: Ma simt ca la un interviu de angajare. Desi acolo cliseul este cu 5 ani. O sa fiu foarte sincera si o sa afirm ca nu imi fixez repere asa de indepartate. Viata este plina de surprize, cert este ca mi-ar placea sa lucrez tot in acest domeniu – Markenting, PR, organizare evenimente.

Reporter: Daca ar fi sa ai un post de conducere intr-un minister care ar fi acel portofoliu si de ce?

Roxana: Nu ma simt foarte atrasa de ideea unui post de conducere intr-un minister, pentru ca nu ma simt foarte atrasa de politica. Insa cu siguranta mi-as indrepta atentia spre Ministerul Dezvoltarii Generale si Turismului. De ce acest minister??? Pentru ca eu sunt o fire mai deschisa, pentru ca Romania are cu ce, pentru ca Romania ar trebui promovata pentru toate frumusetile ei si toate frumusetile ei ar trebui conservate si protejate.

Bogdan Daradan

* Cum ai aflat de programul Work and Travel?

** Am aflat despre programul Work and Travel în primul an de studenție din Cluj-Napoca. M-a tentat din primul moment, dar am ales să profit de această ocazie doar în al doilea an când aveam 21 de ani deja împliniți. Programul Work and Travel se adresează studenților, indiferent de profilul sau anul de studiu și le oferă posibilitatea de a lucra pe perioada verii în companii din afara României. Înscrierea în program se realizează prin intermediul unei agenții specializate, care cu sprijinul unui ONG internațional (CIEE, în cazul meu) plasează studenții pe diferite posturi în SUA sau țări colaboratoare. Procesul începe prin semnarea unui contract între student – agenție și achitarea unei prime rate din costul total al programului. Studentul înregistrat este invitat la târguri pentru a-și alege orașul și job-ul pe care și-l dorește. După alegerea job-ului, studentul se programează la Ambasada Americii în România pentru obținerea vizei. Media generala , anul de studiu și fluența în limba engleză sunt decisive în obținerea vizei.

* Detaliaza in cateva cuvinte experienta americana, cum e viata de student roman in U.S.A?

** Experiența Work and Travel este una de adaptare, de înțelegere a unei culturi noi, de testare a limitelor si nu in cele din urma de a-ți face prieteni și bani. Am plecat în căutarea aventurii cu o fostă colegă de liceu și o prietenă. Cazarea nu era asigurată așa că un apartament unde să stăm a fost primul lucru pe care l-am căutat. In prima zi ne-am cazat la un hostel și am rămas acolo două luni – trei fete și un băiat într-o cameră. Probleme de conviețuire nu am avut căci treptat fiecare ne-am găsit un al doilea job și începeam să ne vedem destul de rar. A fost un adevărat test să lucrăm două job-uri, să dormim din 24 de ore doar 4 și să ne mai și distrăm. A fost interesant să ne obișnuim cu ideea că americanii sunt foarte deschiși la consumul de „vise”, că domnișoare care ofereau plăcere se plimbau pe strada principală și că ne poate trezi din somn zgomotele facute de o arma de foc. Toate astea s-au întâmplat poate și pentru că eram în Atlantic City, oraș plin de cazinouri asemănător Las Vegas-ului. Spre sfârșitul vacanței ne-am marit cercul și din 4 studenți români am ajuns la un număr de 12 cazați în 2 camere.

* Povesteste-ne mai multe despre jobul tau din America pentru ca tinerii din Romania care nu au avut curajul sa se inscrie la programul Work and Travel s-au temut de faptul ca ar putea sa nu isi recupereze banii investiti sau ca nu vor putea face fata mediului de acolo. Cum e sa ai un job american in America ca student din Romania?

** Nu e nici greu, nu e nici usor. Totul depinde de capacitatea ta de adaptabilitate si la ce iti doresti sa faci cu adevarat, pentru ca e important sa profiti de toate oportunitatile.  De exemplu, primul meu job pe care l-am ales în țară a fost de dairy cleark în lanțul de supermarket-uri Pathmark, din orașul Atlantic City, New Jersey. Am plecat cu gândul de a-mi găsi un al doilea job, iar ajunsa acolo am găsit și un al treilea. Pe cel de-al treilea l-aș numi lucky no. 3 căci a fost defapt un internship în marketing și PR în cazinoul Borgata Hotel, Casino & Spa. Conditiile de muncă oferite si mediul intern au fost satisfacatoare. Am fost bine tratați, remunerați la timp și mai mult, felicitați pentru seriozitate și dedicare. Am fost foarte apreciați pentru calitatile lingvistice; spre deosebire de studenții bulgari sau polonezi, noi chiar vorbeam limba engleză.

* Sa inteleg ca acum apare in viata ta momentul cheie, sau slujba ta ca PR in U.S.A. Ce inseamna un intership in America?

** Internship-ul în cazino, 3 cuvinte: noroc, curaj, initiativa. Totul a început la o pauză de țigară (nu încurajez fumatul) în timp unei discutii cu managerul salii de jocuri a cazinoului. Mi-am exprimat opinia, spunandu-i ca Borgata se diferențiaza de restul cazinourilor prin tipul de evenimente organizate, care erau adresate și tinerilor. Celelalte cazinouri (Trump, Harras, Tropicana) își construiau strategiile pentru un target de varsta peste medie.   A rămas plăcut surprins că am înțeles ceva din strategia lor de promovare. M-am explicat spunându-i că studiez PR-ul. În continuare, mi-am exprimat dorința de a face un stagiu de practică, voluntar, iar el mi-a dat datele de contact ale managerului de marketing și PR. Pentru a face internship-ul am susținut un interviu in urma caruia am fost acceptată. Timp de aproximativ o lună am activat în toate subdepartamentele. Printre cele mai interesante activități au fost participarea la un photoshooting realizat de faimosul Andre Stefan și gestionarea unei emisiuni radio care avea loc săptămânal în cazino. Internship-ului mi-a oferit un background, relații, bani și o scrisoare de recomandare frumoasă.

6*  * Din ce mi-ai povestit pana acum, inteleg ca cea mai mare parte a timpului tau in America ai petrecut-o muncind. Totusi, vorbim de “tara tuturor posibilitatilor”! Nu ai reusit sa iti gasesti timp si pentru calatorii sau excursii?
** Ba da. Am avut timp si de distractii si excursii. Pe lângă Atlantic City am vizitat Ocean City și New York. O nebunie! Structura clădirilor este vie și amețitoare cu multă tehnologie înglobată, comparativ cu mirosul istoriei și al clasicului ce învelesc construcțiile europene. Cazinouri construite pe teme: Wild West sau Imperiul Roman; clădiri acoperite de reclame, de panouri luminoase, originale; case tipice, fără garduri și brand-uri la tot pasul. În New York m-am cazat două nopți la un hostel din Harlem. În trei zile am acoperit Central Park-ul, Muzeul Metropolitan, Muzeul Madam Tussaud, Empire State Building-ul, m-am plimbat pe Wall-Street, am încercat să fac cumpărături în China Town (am ales să cumpăr doar tricouri cu I LOVE NEW YORK) și am înconjurat Statuia Libertății. M-am distrat din plin. Am participat la chefuri americane, la party-uri europene și la cele ținute în cluburi. În plus, ne găseam motive să sărbătorim și între noi. Ieșeam des pe acoperișul casei în care locuiam la un pahar de vorbă. Alte activități erau mersul la plajă și la film. De mai mult, ce e drept, nu am avut timp.

  * Daca ar fi sa trasezi o linie imaginara peste experienta ta Work and Travel, ce ti-a placut si ce nu ti-a placut in American?

** În mare, m-am adaptat la ce era acolo și chiar mi-a plăcut. Un singur lucru m-a deranjat teribil – diferența evidentă între clasele sociale. Pe de o parte erau muncitorii și pe de cealaltă parte „intelectualii”. Aceste două grupuri erau clar separate. Nu se întâlneau în nici un punct. Locuiau în zone diferite, aveau activități și obiceiuri distincte și nici nu intrau pe aceeași ușă la locul de muncă. În plus, am observat că americanii aveau o atitudine ofensivă față de mexicani – clasă muncitoare și tolerată. Dar dincolo de tot si toate, de toate plusurile sau minisurile unei astfel de experiente, o recomand cu caldura tuturor pentru ca programul Work and Travel este un vis ce poate deveni realitate pentru oricine. As repete experienta asta la infinit!

Bogdan DARADAN