Şi vreau ca tu să mă ajuţi! Ai sa ordonezi cuvintele bizare între linii trasate strâmb cu o cretă albă pe un perete de sare,

Iar pe cele scurte, sonore…cuvintele fulg şi cuvintele ploaie să le porţi goale sau…

să le porţi pe paie.

Drag vânzător de cuvinte, ştii ce mai vreau?!

Vreau să fim menestrei, sau misionari, sau simplii drumeţi

Şi să ne ţinem mereu tolba de vorbe deschisă.

Ai să ştii atunci că viaţa nu ne e o pildă scrisă-

Cât timp vom umbla, ştiu sigur că vei învăţa să-mi descri în mii de cuvinte sterpe chipul, iar eu,

eu voi desprinde forme clare din anagrame încâlcite.

Cuvintele ponegrite o să le vindem când eu îţi voi spune „Iubite!”

doar printr-o clipire şi un dram de virtute.

Şi apoi…Şi apoi o să fim săraci! Săraci în grăire! Şi muţi, paradisiaci!

Îţi vei hrăni doar spiritul cu seva buzei mele de jos, iar sânu-mi se va împlini ca al unei primordiale Eve.

Nebună în cânt am să înfulec din nou din păcat şi din nou tu-mi vei purta urma prin lume drept vânzător ambulant de cuvinte.

Spre apus am să secer cuvinte

Şi am să-ţi spun „Iubite!”.

By: Diana Bone