Ma intreb subit…

Daca Pamantul ar fi fost un patrat spart,

Un cub ciobit,

Cum si Nichita traia inchipuit intr-o lectie despre un cub imperfect…

Cum ar fi fost pasarile,

stelele, copacii si iubirea dintre oameni!?

Oare nu cumva cerul ar fi parut un fel de vata confiata patata de ganduri

iar copacii un fel de aschii oarbe?

Oare nu cumva oamenii ar fi fost niste vase goale de lut

perfide si ascunse

iar iubirea un soi de compromis asexuat?

Cand vorbele nu mai au sens

oare nu inseamna ca cel de langa noi traieste pe un Pamant PATRAT!?

Visele se sparg in cioburi,

gandurile se topesc in nimic

iar sentimentele se sterg pe emotii si empatii contextuale

Totul are fatete, ca la un cub ciobit de imperfect…

Unde e sensul atunci cand te simti cu sufletul patat de patrate!?

Cine mai intelege sa simta iubirea pe un Pamant Patrat!?

Golul de Sens e mai adanc decat lipsa golului din sensul insusi…

E doar un gand, un gand la patrat lipsit de sens…

Aparent… 

by Un ins fara sens

Sub gorunul lui Nichita

Mi-e trupu-mi ancorat

De ramura unui gorul bătrân

Şi-mi vad prin scoarţa lui

Penitenta-mi, moartea şi dorul de bătrâni.

Prin încordarea firii

Îmi plec capul pe mâini-

Falange mici, reci, osoare,

În care parcă s-a întrupat noaptea.

De ce nu vii?

De ce nu vii degrabă

Să-mi sufli-n plete colbul

Ce are să mă îngroape

Sub ramul lui Nichita

Astă dată fară de sicriu.

By: Diana Bone