Mesaj de la un cititor. Nume de cod-GIM

,,Salut Bogdan. GIM aici. Iti prezint un material audio de poezie inovativ si incitant de ascultat. Totul a inceput ca o gluma, vorbind cu Esq, un amic din Bacau, cu care radeam ca poate sa scoata oricand un album de instrumentale.  Sigur, a aparut ideea ca un MC sa scoata album de accapella si asta am facut pana la urma.

Sunt mai multe bucati de versuri, o parte din piesele ce nu au mai aparut si alte poezii scrise in ultimii ani. E vorba de un student care duce o lupta interioara pentru a ajunge o persoana mai buna, un observator prins intr-o lume de pradatori, acceptandu-si in final rolul cu calm si fruntea ridicata.

Cu ocazia asta fac apel la oamenii de muzica interesati de o colaborare. Daca esti producator si te prinde vreuna din cele 16 stari, nu sta pe ganduri  Pentru restul de ascultatori, un sincer multumesc pentru rabdarea acordata!

Un mare shout merge pentru toti oamenii pe care i-am intalnit in ultimii ani, si pentru cei care au conceptii similare,
Big up!

P.S. Pentru download www.Gimnastic.ro

Ioana Florina Stupariu are 20 de ani, si printre pasiunile ei precum economia, politica, relatiile internationale, filmele, muzica, pictura, teatru se afla si debate-ul, atu care a ajutat-o sa adjudece in anul 2010 o bursa COSMOTE.  Studenta la Facultatea de Drept Universitatea Babes-Bolyai, in anul II, Ioana a fost coordonatorul YouthBank Cluj (august 2010-august 2011) si instructor al Clubului de Debate din L.T. „Nicolae Balcescu” din Cluj-Napoca (din 2010 pana in prezent) plus arbitru de debate, la competitii nationale si internationale.
Debate-ul a ajutat-o sa devina dubla campioana regionala si vicecampioana regionala si nationala la debate in liceu (2008, 2009, 2010), tot datorita debate-ului a castigat o serie de premii individuale si cu echipa la diferite competitii nationale si internationale de debate (2008-2010). Mai mult decat atat, Ioana are in palmares si un titlu de de semifinalist la IDEA Youth Forum (2010, Olanda) si se mandreste cu faptul ca a reprezentat Romania la Conferinta Mondiala a Pacii din 2009. Si lucrurile nu se opresc aici. Premiul II si III la Olimpiada nationala de limba franceza (2009, 2010) si Premiul I la Olimpiada nationala de limba romana (2009) plus organizator a numeroase concursuri de debate pentru liceeni (Cupa Liceelor, Tinerii impotriva coruptiei, Highschool goes British) si Coordonator de voluntari (Cupa Lingua 2009). Si ca meniul sa fie complet, Ioana si-a facut un nume si peste granita ca reprezentant a UBB la diverse turnee internationale pentru studenti (Oxford, Cambridge in 2010, Paris, Belgrad, Cambridge, Londra in 2011), la Campionatele Europene de Dezbateri pentru studenti (Galway, 2011) si in decembrie 2011 la Campionatele Mondiale de Dezbateri pentru studenti (Manila, 2011). Si povestea continua in stilul inconfundabil – COSMOTE…

REPORTER: De ce ai ales sa aplici pentru Bursele COSMOTE?

Ioana: In primul rand faptul ca activitatile pe care le desfasor sunt destul de costisitoare, iar o bursa m-ar fi ajutat foarte mult in acoperirea cheltuielilor cu deplasarea la competitii internationale si cu materialele pe care trebuie sa le achizitionez pentru facultate (carti, reviste). In al doilea rand, faptul ca aveam nevoie de o recunoastere a muncii mele, pentru a-mi da curaj si incredere sa imi continui activitatile. Ma implic inca din gimnaziu in comunitate prin diferite proiecte, iar odata cu descoperirea lumii debate-ului, mare parte din timpul liber pe care il aveam il investeam in formarea si pregatirea elevilor de liceu, munca depusa benevol. Iar adevarul e ca atunci cand acorzi atat de mult timp unor cauze in care crezi si pentru care lupti, ai nevoie din cand in cand de o confirmare a valorii si importantei muncii tale.

Interviul complet pe Onlinestudent.ro!

Daca acum ceva zile prezentam intr-un top in blugi cele mai frumoase nume de fete din muzica ultimelor 50 de ani, acum vom prezenta cele mai cool orase din muzica. Sa curga muzica, zic!:)

Locul V – MIAMI

Locul IV – TOKYO

Locul III – New York

Locul II – San Francisco

LOCUL 1 (I) – Hit-ul verii 2011 – ST. Tropez

Andrei Constantinescu are 24 de ani şi este un excelent interpret de muzică. Instrumentul său muzical preferat este chitara clasică dar este pasionat si de  înot si  cristalo-terapie ,,Muzica ocupa primul loc la capitolul pasiuni pentru că am putut să o am langă mine mereu si de-asemeni să o si studiez, iar înotul e doar libertate in stare pura care mă revigorează. Cat despre cristalo-terapie este o pasiune ascunsă, pe care putini la varsta mea o au. De ce am îmbrăţisat-o? Pentru că mi-a dat un alt unghi de-a privi lumea. Natura este VIE şi  trebuie respectată  şi apreciată. Daca respecti natura, te respecţi  în primul rând pe tine“. Dar asta nu e tot…

Reporter: Ce modele ai in muzica romaneasca sau internationala?

Andrei: Din Romania îmi plac trupe precum:  Phoenix,  Pasarea  Colibri   iar din străinatate  sunt fan:  Sting , Oliver Shanti, Malu, Diana Navarro  si  Anoushka Shankar.

Reporter: Care e motto-ul tau in viata?

Andrei: Citatul  meu preferat  este cel al lui Osho, un filosof  care a spus: Viaţa  este aici si acum

Reporter: Când ai avut primul contact cu muzica?

Andrei: Primul instrument la care am început să învăţ să cânt a fost orga, în clasa a II-a, apoi  chitara în clasa a VI-a  . Acestea sunt cele două instrumente la care ştiu să cânt, însă orga  nu am mai studiat-o, aşa că mi-am pierdut din exercitiu, si asa instrumentul meu preferat a ajuns chitara .

Reporter: Ce te atrage cel mai mult la muzică?

Andrei: Ce  mă pasionează pe mine cel mai tare la muzică este  efectul ei terapeutic , am citit o carte care oferă o baza teoretica a muzici terapeutice  în care se explica  efectul sunetului, ritmului şi a melodiei, iar acea carte este scrisă de Ted Andrews şi este intitulată “Manualul vindecătorului “.Desigur mai sunt şi alte cărţi dar care însă nu au fost publicate  în România despre muzica terapeutica.  Muzica pentru mine este o modalitate de-a trăi de a-mi deschide căile şi de a simti altfel lumea în care trăiesc . Muzica deseori îmi inspiră calm, pace si uneori am nevoie şi de energie (fiind o persoana calma), simt câtedoată nevoia să ascult muzica ritmată ceea ce ma revigorează îmi dă un plus de energie . Muzica pentru mine  este mai mult decât un refugiu este ceea ce mă face să merg mai departe, un bun sfătuitor si spun asta pentru că  mă inspiră în tot ceea ce fac.Nu în ultimul rând  muzica oricui  îi modelează sufletul, mintea, dacă este suficient de deschis să o primească  s-o asculte  şi să o aprecieze la adevarata ei valoare.

Reporter: Un sfat pentru cei care doresc să urmeze o carieră în muzică?

Andrei: Un sfat  pentru cei care vor să se apuce de muzica  ar fi următorul: să nu se lase descurajati si să caute cât mai multe oportunităţi să se afirme. Pentru că  a-ţi găsi un  producator de muzică , nu e chiar totul.  Există si internetul, care te poate  lansa, mai ales programul You Tube, în cazul în care prezinti o piesa bună, originala.

Interviu realizat de Monica Stoicescu

Un update la un post pe care l-am scris cu ceva vreme inainte de tragedia petrecuta recent in Capitala…Articolul nu imi apartine…Autorul, Codrut Croitoru, este un tanar care a inteles ca multi altii ce inseamna sa canti pentru o cauza si sa iubesti acea cauza pana la sacrificiu…

Cine a fost Cristian Paturca? Suntem se pare o tara mult prea ocupata cu tot soiul de Magda Ciumac sau de Iliuta nu mai stiu cum, ca sa mai avem timp sa vorbim despre oamenii cu adevarat valorosi. Este tragic faptul ca o stire despre moartea lui Cristian Paturca sta undeva intr-un colt de pagina, la fel de singura  ca si artistul aflat in discutie. Cristian Paturca, un simbol al cantecului anti-comunist si-a petrecut viata fie pe strada fie prin spitale, fiind lasat fara locuinta de catre autoritati in conditiile in care a suferit de boli grave care i-au afectat, printre altele, plamanii si ficatul. Pentru articolul complet citeste aici

Autor: Codrut Croitoru

PS: Pentru cei ce au uitat ca revolutia in Romania s-a facut cu sange

Spectacolul extraordinar „Grigore Lese si ultimii rapsozi” va avea loc in data de 4 decembrie, la Sala Radio, de la ora 19.00. Biletele sunt disponibile numai in Reteaua Eventim (magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, la casa de bilete a Salii Radio) si au urmatoarele categorii de preturi: 60 de lei si 80 de lei (in ziua concertului: 80, respectiv 100 de lei).

Spectacolul este o continuare a seriei initiate de muzicianul Grigore Lese, prin care incearca sa pastreze si sa promoveze muzici stravechi din satele romanesti. Alaturi de domnia sa, vor urca pe scena muzicanti pentru care “a canta” este un act natural, invatat firesc, asa cum ne deprindem cu mersul sau cu vorbirea.

Seria “Ultimii rapsozi” a fost produsa in colaborare cu ICR, avand ca punct culminant un concert la Ateneul Roman cu casa inchisa. De aceasta data, spectacolul este produs de Asociatia Interculturala de Traditii, in colaborare cu Societatea Romana de Radiodifuziune, urmand a fi inregistrat si difuzat in reteaua Radio Romania. In mod exceptional, Grigore Lese a acceptat sa isi cante muzicile maiastre, prezentandu-se nu doar ca amfitrion al spectacolului, ci in primul rand ca muzician.

“Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnatã, adâncatã, moroşenească.
De ce cântă omu’?… Pentru că aşa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneţilor.
Când cântă omul?… Când îi vine.
Care este diferenţa dintre muzica tradiţională românească şi muzica lăutărească ţigănească?…
Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească.
Ţăranul cânta pentru a-şi exprima un sentiment, lăutarii o fac pentru a câştiga bani.
Unii se slujesc de folclor, alţii slujesc folclorul.
Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.” – Grigore Lese

DIANA BONE

Alexandra Stefanescu are 18 ani si s-a nascut la 3 septembrie 1992. Studiaza la C0legiul National “Ion Luca Caragiale” din Ploiesti si are o vasta experienta in organizatii de tip ONG. ” Cultiv o pasiune avida pentru stiinta si domeniul virtual. Sunt un mic gamer si o persoana curioasa in ceea ce priveste lumea si cum o putem impinge mai departe“, se autodefineste intr-un moment de relaxare…Dar povestea ei de abia acum incepe…

Reporter:De ce ai ales Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!

Alexandra: Nu am participat niciodata la astfel de tabere si am decis ca e momentul sa-mi iau inima in dinti. Era o dubla provocare: tabara in sine, cu un continut foarte complex asa cum reiesea din prezentare si provocarea pe care o reprezenta un grup atat de mare de oameni pentru mine. Gandind retrospectiv, a fost o alegere inspirata!

Reporter: Stiu ca in cadrul sesiunii de 5 minute ai vorbit despre folk. Cum percepi tu curentul folk intr-o tara definita “recent” de un matelot ca tara cu 99% manelisti?

Alexandra: In ciuda curentului dominant din Romania, folk-ul nu e mort nici ca gen, nici in cadrul unor manifestari. In Ploiesti, exista anual Festivalul Castanilor, un concurs de muzica folk. Anual, se tine festivalul Folk You. Eu am crescut cu folkul si sunt dintre cei care au plans la moartea lui Pitis. Cred ca muzica asta a tinut cu dintii de cultura noastra in momentul in care riscam sa ne-o pierdem si continua sa faca acest lucru. Niciunde nu am auzit vreodata versuri mai frumoase pe muzica si sunt sigur ca nu voi auzi vreodata…

Reporter: De ce iubesti folkul?

Alexandra: Pentru ca ti se strecoara pe sub piele si cuvintele cantate in surdina iti raman impregnate in creier. Pentru ca se poate lua o chitara si o voce si se poate crea o melodie care poate rivaliza oricand cu marile hituri sau slagare in ceea ce priveste executia si textul. Este o muzica de scena si este o muzica de adunare intre prieteni. Mai mult decat atat, neavand o linie melodica incarcata, accentul se pune pe versuri si niciunde nu am intalnit poezie valorificata atat de bine…

Reporter: Care e interpretul tau de folk preferat si de ce?

Alexandra: Interpretul meu preferat ramane Pitis, un om extraordinar, cu o voce clara si patrunzatoare. A fost actor inainte de a fi cantaret si cred ca asta l-a ajutat enorm. Modul in care transmite emotie in melodiile sale te poate zgudui, inspira dar si alina si toate uneori in acelasi timp…

Reporter: Ce ti-a placut cel mai mult la Olanesti?

Alexandra: Mi-a placut enorm energia care s-a degajat in urma interactiunii noastre! Nu au existat momente “moarte”, ci eram toti intr-o continua miscare. M-a impresionat enorm cum oameni care abia se cunosc se pot sincroniza atat de bine, intelege atat de bine. Iar modul in care am invatat unii de la altii a fost procesul care pentru mine a stat cu adevarat sub sigla “yes we can”.

Reporter: Daca ar fi sa simulam un joc mimetic, cu ce ai compara LMT (obiect, floare, copac, animal) si ce ai deveni tu in acel moment in raport cu LMT

Alexandra: As compara LMT cu un copac, iar eu, in starea mea actuala, as deveni o frunza. Am petrecut o vreme alaturi de el, dar a survenit desprinderea. Am sa pic pe sol si am sa -i hranesc radacinile cu putina apa acumulata. Ca sa citez din nou un titlu folk, “Sfarsitul nu-i aici!”.

Reporter: Care e motto-ul tau dupa care iti ghidezi existenta de zi cu zi.

Alexandra: “You thought about it, now go do it!”. Nu exista risipa mai mare decat cea de idei si initiative.

Reporter: Un mesaj pentru cei care inca nu au descoperit muzica folk.

Alexandra: Cautati-o si lasati-va surprinsi! Radio3Net ( http://www.radio3net.ro/ ), radio-ul infiintat de Florian Pitis e un bun loc de unde aveti acces la concerte si muzica din belsug!

Bogdan Daradan

PS: Pentru ca nu poti sa vb de Pitis fara sa il asculti…

Constantin Andreea Alexandra are 14 ani şi învaţă la scoala “Emil Racoviţă” nr. 93. Nacută în zodia peştelui, Andreea este o persoană complexă, întelegătoare şi prietenoasă. Cu aproximativ un an în urma, prietenii au început să îi spună Jolie datorită asemănării ei cu Angelina Jolie. Are două mari pasiuni: modellingul şi street dance-ul. Cum se împacă cele două, ne va spune chiar ea.

Reporter: În majoritatea cazurilor, atunci când un copil la o vârstă fragedă se apucă de o anumită activitate, părinţii au o oarecare implicare în alegerea acesteia. Este şi cazul tău?

Andreea: Da,bineînţeles. Atunci când m-am decis că vreau să urmez o carieră în modeling cât şi în street dance, părinţii mei au fost primi care au aflat şi nu s-au opus nici o secundă, ba chiar m-au sprijinit şi susţinut în tot ceea ce am făcut, dar mi-au zis că într-o carieră de success trebuie să faci compromisuri şi că v-a trebui să ştiu unde să mă opresc sau ce să ocolesc.

Reporter: Când ai început să faci modelling? Dar street dance?

Andreea: Modelling am început să fac cu un an în urmă, iar street dance în urmă cu jumătate de an.

Reporter: Ştiu că ai colaborat cu Best Models. Cum a fost această colaborare şi ce beneficii ţi-a adus?

Andreea: Colaborarea cu Best Models a fost una bună pentru că managerii agenţiei m-au plăcut de la început, chiar în cele 3 luni de cursuri devenisem preferata lor. Au fost şi beneficii chiar în timpul cursurilor au venit 2 fotografii la sala Dalles acolo unde se desfăşurau cursurile şi m-au văzut. De atunci am tot lucrat împreună pentru diferite sedinţe foto şi chiar mi-au spus că oricând doresc un nou shooting sunt disponibili. Pe lângă beneficile profesionale mi-am făcut şi câştigat prieteni.

Reporter: Pentru a fi model ai nevoie de eleganţă şi gingăşie în aceelaşi timp. Pe de altă parte la street trebuie să fi oarecum opusul. Spune-mi cum reuşeşti să le faci pe amândouă, fiind în aceelaşi timp şi bună?

Andreea: Nu oarecum opusul, ci chiar opusul. Mereu am fost foarte feminină şi aici intră tot. Dar pe langă eleganţă sunt momente când vrei să fi doar în lumea ta, să nu-ţi pese de nimic, să fi tu însuti, să fi pur şi simplu relaxată, iar street dance-ul asta oferă. Cum zicea şi coregraful meu: “Street dance-ul provine din stradă dar vine din inimă!”

Reporter: Dacă nu ar fi fost street dance, ai fi ales alt dans?

Andreea: Cu siguranţă nu. De mică m-au fascinat mişcările lor libere, fără teamă că o să greşeşti, deşi când e vorba de un show trebuie să fi impecabil, dar atunci când repeţi şi exersezi trebuie să fi doar un fular.

Reporter: Te-ai gândit să faci o carieră din modelling sau street dance?

Andreea: Da, întotdeaua când mă apuc de ceva nu o fac pentru o perioadă, mai ales dacă îmi place ceea ce fac. Nu las nimic neterminat, însă viaţa de model cât şi de dansatoare vor fi pentru mine un job secundar pe care îl voi face cu plăcere şi daruire de fiecare dată.

Reporter: Ce alte pasiuni mai ai?

Andreea: Aşteptăm întrebarea asta. Păi îmi place să scriu, să aşez pe o foaie de hârtie o parte din sentimentele şi trăirile mele. Scriu când sunt fericită, compunând citate despre ceea ce eu simt, încercând să îi fac pe ceilalţi să înţeleagă şi să vadă lucrurile bune din viaţă şi scriu când sunt tristă, însă învăţându-i o altă lecţie: să se ferească de partea urâtă a lucrurilor.

Reporter: Dacă vei continua cu modelling-ul, până unde ai vrea să ajungi?

Andreea: Cu siguranţă voi continua, şi aici o sa folosesc un citat compus de mine: “Ţinteşte spre lună, chiar dacă nu vei strălucii, măcar vei fi printre stele.“ O să ajung până acolo unde nu trebuie să pun la bătaie integritatea mea.

Reporter: Ai un designer preferat pentru care ţi-ai dori să prezinţi?

Andreea: Un designer preferat nu am,dar dacă ar trebuii să aleg unul din România acela ar fi Cătălin Botezatu şi da, mi-aş dori să prezint pentru el,pentru că pe lângă statura de designer este şi un om minunat.

Reporter: Daca ai avea posibilitatea de a o lua de la inceput ai schimba ceva?

Andreea: Nu aş schimba nimic, pentru că la momentul respectiv când am luat o decizie eu am crezut că e cea mai bună şi dacă am greşit vreodată, aceea greşeală m-a ajutat în viitor. Deci un “nu” categoric.

Ana-Maria Radoveneanu

Ioana Gherghina are 16 ani şi învaţă la Colegiul Naţional “Ion Creangă” din Bucureşti. Născută în zodia Capricornului, Ioana este o persoană loială, practică, care se orientează spre succes. Marea ei pasiune este muzica. Încă de mică a reuşit să arate lumii talentul ei de a cânta şi să transmită acesteia energia ei pozitivă. Nume de scena: Elektra.

Reporter: Cum ai trecut peste acest an în care ai fost boboacă?

Ioana: Am trecut în clasa a X-a şi chiar dacă a fi boboacă este un sentiment plăcut, au fost şi câteva lucruri care mi-au displăcut, cum ar fi colectivul clasei. În general a fost foarte frumos, am trăit experienţe de neuitat alături de prietenii pe care mi i-am făcut la liceu dar mi-ar plăcea să fie o atmosfera mult mai caldă.

Reporter: Eşti plină de energie în momentul în care intri pe scena. Cum a început această pasiune a ta?

Ioana: Am început să cant la varsta de 10 ani şi nu aş vrea sa încetez, ba chiar mi-aş dori să fac o carieră din muzica. Da, într-adevar sunt plină de energie pentru că îmi place ceea ce fac şi mă stimulează foarte mult acest lucru.

Reporter: Am observat că toată lumea te felicită în momentul în care cobori de pe scenă. Toţi sunt foarte multumiţi de prestaţia ta în timpul spectacolelor. În ce manieră contează aceste lucruri pentru tine?

Ioana: Faptul că oamenii mă felicită şi îmi sunt alături este un lucru foarte important pentru mine, mă ajută să am încredere şi îmi dă speranţă să merg mai departe, pentru că parerea publicului este una dintre părerile care conteaza cel mai mult.

Reporter: Crezi că viaţa ta ar fi diferită acum fară muzică?

Ioana: Da, consider că viaţa mea ar fi diferită pentru că datorită muzicii am legat prietenii şi prin muzică îmi pot exprima cel mai bine sentimentele faţă de tot ceea ce mă înconjoară.

Reporter: I-ai încantat pe cei prezenţi la Gala Balurilor 2010 cu melodia “Bad romance”. Cum a fost publicul de acolo? Cum te-au primit?

Ioana: Sincer nu mă aştptam să mă primească atât de călduros. Faptul că am ajuns aici a fost de asemenea o experienţă şi totodată o încurajare deoarece publicul era alcătuit majoritar din adolescenţi.

Reporter: La ce alte evenimente de genul acesta ai participat? Atmosfera a fost diferită faţă de Gala Balurilor?

Ioana: Da, am mai participat la evenimente de acest gen, mai exact am susţinut recitaluri la diferite concursuri de muzică uşoară şi publicul a fost la fel de multţumit de felul în care m-am prezentat pe scena.

Reporter: Ce premii ai obţinut la aceste concursuri de-a lungul timpului?

Ioana: De-a lungul anilor am evoluat foarte mult, întrucât am obţinut 4 trofee, 14 premii I, 20 de premii II şi 7 premii III

Reporter: Să presupunem că peste noapte vei avea un success incredibil. Crezi în durabilitatea succesului prematur?

Ioana: Având în vedere cât am muncit în toţi aceşti ani de când mi-am început cariera muzicală, aş crede, deoarece am o experienţă destul de mare şi cred ca m-aş descurca cu uşurinţă într-o astfel de situaţie.

Reporter: Majoritatea oamenilor au un model pe care-l urmează-n viata. Care este modelul tău pe plan muzical? Dar în viaţa persoanală?

Ioana: Pe plan muzical, sunt două modele de urmat, cele care ies în evidenţă mereu : Beyonce şi Lady Gaga, deoarece atunci când îşi fac apariţia într-un show muzical se fac plăcute în primul rând prin felul lor de a cânta. De asemenea ele şochează prin vestimenţatie şi piesele pe care le interpretează. În viaţa personală, aş avea un “model” de urmat, acesta fiind cel mai bun prieten al meu pe nume Ştefan. Este incredibil, mă ajută mereu şi îmi este alături. Este tot timpul cu capul pe umeri şi ia decizii în mare parte foarte bune cu privire la ceea ce vrea să facă în viată. Sincer, îl iubesc şi mă simt mândră că îi sunt amică.

Reporter: Toată lumea spune că în perioada adolescenţei ne întâlnim marea dragoste. Muzica a reprezentat un impediment în acest lucru? Crezi că va reprezenta vreodată?

Ioana: Nu pot spune că niciodată nu mi-a plăcut de cineva din domeniul muzicii, dar timpul nu este pierdut. În unele cazuri muzica a reprezentat un “obstacol” dar nu consider că ceea ce mi-am ales să fac va putea fi cu adevărat un impediment.

Reporter: Când suntem mici visăm la Feţi Frumoşi, la castele şi tărâmuri fermecate. Cum arată lumea ta de basm în viitor?

Ioana: Consider că fiecare îşi face până la urmă un plan de viitor, iar eu mi-aş dori în primul rând să fac o carieră din muzică. Mi-aş dori să mă regăsesc la fel de energică şi în viitor şi să pot să mă bucur la fel ca şi până acum de momentele minunate petrecute în preajma celor dragi care mă susţin în tot ceea ce-mi propun să fac. Cu alte cuvinte pot spune că muzica reprezintă lumea mea de basm.

An Maria-Radoveneanu

LUNI, 12 APRILIE, ANUL 2010, MOZART ROCKS! NU TREBUIE SA RATATI daca ascultati muzica ADEVARATA!