Sunt eleva si “recent” am avut o experienta de viata interesanta. Trebuia sa particip la un concurs organizat la sala Radio a Radiodifuziunii Române. Am ajuns la Sala Radio şi m-am indreptat spre sala in care se desfasura concursul. Era o sala foarte spatioasa cu un sistem de sonorizare bine pus la punct. Sala era inalta, dreptunghiulara cu mocheta, cu cate 2 scaune asezate fata in fata. In capat era juriul format din cativa profesori si o doamna care prezenta concursul si care avea datoria de a coordona buna desfasurare a acestuia. Inainte ca acesta sa inceapa, am fost aleasa de o doamna jurnalist de la radio, spre a da un interviu in care mi s-au pus intrebari despre dorinta mea de a participa la acest concurs si aspiratiile mele in viata. A durat cateva minute, apoi m-am intors in sala de concurs.

Toti cei care participam la concurs eram clasa a douasprezecea. Concurentii au luat loc fiecare cat mai aproape de juriu. M-am asezat pe locul cel mai propiat de juriu, caci acolo ma simteam mai stapana pe mine si am fost pusa sa extrag dintr-o plasa un biletel cu un numar. S-a nimerit sa fiu exact numarul 13. L-am considerat norocos, insa dupa ce restul concurentilor au facut si ei acelasi lucru, numarul 13 s-a dovedit a fi prea indepartat pentru ca nu erau atatia concurenti, asa ca am fost nevoita sa mai extrag din sacosa, inca o data, alt numar. Acesta a fost 8. La scurt timp, doamna care se ocupa de coordonarea concursului de lectura a luat microfonul in mana, a venit in fata noastra si a inceput sa ne faca o introducere in concurs, in care ne explica cum va decurge acesta. Concursul avea sa contina doua probe : una orala si una scrisa. Cea orala consta in o intrebare legata de una dintre operele literare studiate in scoala; iar cea scrisa consta in dovedirea creativitatii fiecarui concurent. Mai apoi, privind lista cu numele concurentilor pe care o avea, i-a chemat in functie de numarul pe care l-a tras fiecare.

Cand a venit randul meu, m-am dus plina de emotie la microfonul ce statea pe un suport inalt pus in mijlocul salii si am asteptat sa mi se puna intrebarea de catre aceeasi doamna care imi vorbea de langa juriu de la microfonul ei. Intrebarea a fost legata de opera lui I. L. Caragiale, “O scrisoare pierduta”, Mai exact, intrebarea facea referire la unul dintre personajele piesei. Am incercat sa imi aduc aminte despre ce personaj era vorba, dar in ciuda tuturor detaliilor pe care mi le-a oferit juriul, nu mi-am putut aminti cum se numea acesta. Desi concurentii care nu au stiut prima intrebare au avut sansa sa raspunda la o a doua, eu nu. Pentru putinele lucruri la care am raspuns cand mi s-au oferit detaliile ajutatoare, am primit totusi un punctaj, pe care l-am aflat la sfarsit.

Am luat loc, am asteptat sa termine si ceilalti concurenti cu prima proba, iar dupa aceea fiecare concurent a primit un fragment dintr-o opera scrisa de Mircea Nedelciu, pe care noi trebuia sa il continuam. Dupa timpul acordat scrierii, fiecare dintre noi a iesit la microfonul datator de emotii spre a-si citi “opera”. Foile scrise au fost adunate iar juriul a avut circa 10 minute in care s-a uitat peste ele si a dat punctajul fiecaruia tinand cont de ortografie, semne de punctuatie si coerenta in limbajul scris. Aceeasi doamna ne-a citit punctajul, si juriul a spus si el cateva cuvinte. Eu am obtinut 58 de puncte in total, ajutata de punctajul foarte mare pentru creativitate, iar cel mai mare punctaj a fost de 71 de puncte, obtinut de un elev din liceul I. L. Caragiale. Toti concurentii am primit carti de literatura scolara, diploma de participare, o cana si o esarfa rosie pe care se afla inscriptionata marca sponsurului concursului de lectura: Radio Romania.

Pentru mine, concursul a fost solicitant si obositor. A fost o experienta interesanta, deoarece pentru prima oara in viata mea, am vorbit la microfon in fata multor oameni. Prinsa intr-o atmosfera incarcata de seriozitate, liniste si usoara tensiune, am acordat fiecarui minut importanta si seriozitatea cuvenita, m-am consumat, iar cand am plecat de la Sala Radio, am avut un sentiment de satisfactie vazandu-mi diploma si punctajul satisfacator. Am fost multumita iar acum ma gandesc cu drag la acea experienta, mai ales pentru ca acum, ca si atunci, sunt constienta ca a fost si va ramane o “simulare” foarte buna a probei orale de limba si literatura romana a bacalaureatului pe care il voi sustine.

By: Carina Arapu