O carte împrumutată în perioada celui de-al doilea Război Mondial a fost înapoiată după 70 de ani unei biblioteci din estul Londrei.

Iris Chadwich, acum în vârstă de 83 de ani, cea care a împrumutat cartea cu partituri din opereta “Rose Marie” de la Biblioteca  Cubitt Town, în 1939, ar fi trebuit să plătească astăzi o taxă de întârziere a înapoierii în valoare de 2.500 de lire. Când a luat volumul de la bibliotecă se percepea o taxă de 10 peny pentru fiecare zi de întârziere de la data stabilită pentru înapoiere.

După şapte decenii, timp în care volumul a stat pe taburetul din faţa pianului la care studia în copilărie, Chadwich a găsit-o când făcea curat în casă. În primul moment s-a gândit să o doneze unui organizaţii de caritate, dar imediat şi-a dat seama că cel mai corect ar fi să o înapoieze bibliotecii de la care a împrumutat-o când era copil. “Am luat-o în braţe după mult timp, m-am bucurat mult că am găsit-o, pentru că pur şi simplu este parte a copilăriei mele. Tot atunci mi-am amintit şi de profesorul de pian la a cărui sugestie am împrumut partiturile de la bibliotecă.” Vezi aici toata stirea

bogdan_daradan Social biblioteca, cultura, marea britanie

Recent, am avut sansa sa vorbesc cu Oana Pellea. A fost invitata intr-o emisiune la Realitatea TV, iar dupa emisiune, emotionat si recunosc, cu lacrimi in ochi am reusit sa leg cateva cuvinte si sa fac schimb de numere de telefon. Azi, va prezint un interviu cu un OM extraordinar, un actor de exceptie si un suflet care merita indragit, ascultat, citit, urmarit, privit… Intrebarile le-am trimis pe e-mail si le-am primit la fel. Nu vreau sa insir aici date si cifre biografice. Sunt si asa putine cuvinte cand ai sansa sa cunosti un OM ca Oana Pellea. Pentru cei interesati, puteti accesa o superba galerie foto si video la adresa www.oanapellea.com

Reporter: Cum trăieşte astăzi un artist ca Oana Pellea, într-o ţară în care umorul a fost înlocuit cu promiscuitate, arta a fost înlocuită cu kitch, iar iubirea a fost înlocuită cu ură?

Oana Pellea: Care tara? Nu exista o Romania –generic vorbind. Fiecare are Romania lui.Personalizata.Depinde din ce unghi  te uiti la realitate,depinde si cum iti construiesti realitatea.Realitatea si viata ti o construiesti tu.Nu e ceva dat.Date pot fi anumite conditii sociale,politice,etc.De aici mai departe, depinde de fiecare dintre noi ce alegeri facem.De bun simt sau nu.Alegem vulgaritatea sau profunzimea.Iubirea sau ura.E simplu.Ce alegi si ce propagi de asta ai parte.Imprasti iubire, iubire se intoarce.Imprasti ura –asta iti vine inapo.Ii judeci pe alti, vei fi judecat…Dar a spus-o Altcineva mult mai bine decit mine….

Reporter:  Dintre actorul de teatru şi actorul de film, în care dintre cele două moduri de exprimare artistică Oana Pellea simte că se poate deschide mai mult faţă de public?

Oana Pellea: Fiecare dintre noi ne manifestam intr-o infinitate de moduri….Nu stiu sa raspund la intrebare altfel. Ma exprim de dimineata pina seara in x moduri.Eu nu sint impartita intre actorul de teatru sau film…eu sint un simplu muritor,un spirit ce caut sa inteleg drumul meu pe planeta asta ciudata si albastra .iubesc, ma bucur, sufar ca fiecare .Sint un om banal ,care ma exprim cum pot…prin teatru, film,scris,zimbet,lacrima,taceri.

Reporter:  Recent, intr-un interviu acordat Oanei Stancu la Realitatea TV, ai afirmat ca randurile pe care le-ai scris in cartea “Jurnal”, carte pe care o vei promova miercuri la Libraria Humanitas Kretzulescu, sunt franturi din tine, iar cartea ai intitulat-o metaforic ca fiind “bucata de carne”. Nu iti e teama ca randurile tale de suflet, scrise din suflet pentru suflet, nu vor patrunde la sufletul celor care le vor citi si nu vor intelege, simti si trai ce ai trait tu?

Oana Pellea: Nu mi e teama de nimic in viata asta.Cartea este scrisa inspre”nemurirea” parintilor mei, oamenilor pe care i am iubit si numai sint pe pamint…Mai vorbesc cinstit despre Romania.Cum ma doare Romania.Despre intilniri, turnee, insingurari, bucurii…De ce sa mi fie frica?.Fiecare va intelege din carte cit va vrea el sa inteleaga.Cei care ma judeca sau care nu ma plac…o sa ma injure in continuare.Toatea lumea e libera sa faca orice judecata.Eu nu am publicat jurnalul sa demonstrez ceva.E o bucata  de carne , de suflet, e adevarat.Fiecare e liber sa judece dupa puteri.

Reporter: Am remarcat că ai curajul să vorbeşti despre Divinitate, despre Dumnezeu, iar recent ai afirmat ca “umpli golul din tine cu Dumnezeu”. Unde iti gasesti tu resurse pentru credinta, in timp ce mii de tineri sunt debusolati, se pierd de Dumnezeu, il reneaga sau cauta sa il explice si apoi sa il nege?

Oana Pellea: E un curaj sa vorbesti despre Dumnezeu?Eu credeam ca e un privilegiu. Nu s a pierdut nimeni de Dumnezeu.Nu poti pierde ceva in care esti inclus si care  este inclus in fiinta ta. Poti sa L uiti, sa Il negi, sa Il cauti, sa incerci sa Il explici, etc…pina intr o zi….cind intelegi ca nu poti decit sa Il Iubesti.E simplu.Regasirea lui Dumnezeu nu trebuie fortata,.impusa.Ea se intimpla cind trebuie sa se intimple.Fiecare are timpul lui.E normal ca tinar sa te iei la trinta cu Viata inclusiv cu Dumnezeu.Face parte din procesul de RegasireJSi eu am fost la fel.Absolut firesc.Eu nu pot decit sa le doresc tuturor sa L regaseasca cit mai repede.cu alte cuvinte le doresc tuturor sa fie cit mai repede fericiti!

Reporter: Dacă ai avea ocazia să dai timpul inapoi, care sunt lucrurile pe care ai vrea sa le faci din nou si care sunt lucrurile pe care ai vrea sa nu le mai repeti, sau care ai vrea sa nu fi avut loc deloc?

Oana Pellea: As vrea sa nu fi fumat niciodata.e cea mai mare timpenie din viata mea.As vrea sa nu fi fost atit de incapatinata si sa fi ascultat mai mult de sfaturile date de cei care ma iubeau cu adevarat.Cistigam timp.Dar degeaba….va spun eu aici sa nu faceti asta si asta…caci voi veti face tot ce vreti voi si veti spune:lasa ma sa ma dau cu capul de pragul de sus…sa inteleg eu din greselile mele…asa esta!Aveti dreptate.Drum bun spre greseli….doar ca daca ati mai asculta in stinga si dreapta ati cistiga timp.Adica Viata. Ce este minunat este ca Absolut toate intrebarile esentiale pe care si le pun tinerii azi, toata agresivitatea, toata negarea, toata cautarea, toata “superioritatea”…absolut toate au fost parcurse de parintii lor ,de bunicii lor, de strabunicii lor…Nu e frumos, nu e senzational.?Toate au fost traite, gindite ,simtite de toti inaintea noastra.”Originalitatea – este lipsa de informatie “ spunea cineva intelept! Eu cred foarte tare in tineret.Dar Eugen Ionescu spune un mare adevar:”Ar fi o prostie sa crezi ca tineretea are toate virtutiile”. Nu, tineretea nu are toate virtutiile!.Am cunoscut oameni tineri batrini si batrini foarte tineri spirituali.Pe de alta parte nu in cutele de pe fata se ascunde valoarea.Valoarea nu tine cont de virsta.N are nici o legatura cu virsta. Picasso spunea:”Iti trebuie mult timp ca sa devii tanar”.Cu cit esti mai deschis fata de Viata, de Lume, de Dumnezeu, de Viu, nu conteaza cum il numesti, deci cu cit esti mai deschis cu cit iubesti mai mult , cu atit ai mari sanse sa intelegi ceva ,sa nu treci degeaba pe pamint.Radu Beligan spune superb:Important in viata e sa iubesti.Atit.

By: Bogdan DARADAN

bogdan_daradan Cultural arta, cultura, Dumnezeu, Oana Pellea, suflet, teatru

Nu-i roman cel ce nu simte ca pe propriul crez moral
Cele trei cuvinte sfinte: mama, tata si ARDEAL !

Asa mi-am pierdut eu (din nou) vocea ieri seara, de 1 iunie, in Parcul Plumbuita, unde am ascultat pentru prima oara Cenaclul Flacara pe viu. Asa m-am trezit azi dimineata, cu versurile de mai sus si acordurile de chitara in minte. Spre rusinea mea nu-mi aduc aminte nici cine interpreteaza si nici cum se numeste cantecul, stiu doar ca versurile ii apartin lui Adrian Paunescu. Nici prietenul Google n-a putut sa-mi zica, asa ca va rog pe voi sa-mi spuneti daca stiti.

Chiar daca spectacolul face parte dintr-o campanie electorala, chiar daca locul era plin (foarte plin) de oameni care n-aveau nici o legatura cu ce se canta pe scena, ci mai degraba cu mirosul de mici, a fost una dintre cele mai frumoase seri de care am avut parte. Folk de calitate, poezie, prieteni, racoare pe inserat, plecarea dupa miezul noptii, nimic mai frumos

Am cantat mult, chiar daca vocea nu prea ma ajuta si nu stiam nici versurile, iar acum imi aduc aminte unele dintre cantece : Oameni de Zapada, Walter Ghicolescu - Telefon peste moarte, Adrian Paunescu - Repetabila povara, Ruga pentru parinti, Io-s ficior de morosan, Un’ te duci tu mielule, Traiasca, Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca, Vanghele Gogu - Cat ti voi, Castelul, Tara lui Impozit Voda, Hanul lui Manuc, Mama lor, Treceti batalioane romane Carpatii, Cantecul lui Charlie Chaplin

P.S. In timpul unui cantec Cezar mi-a zis: “Va veni o zi cand iti va fi si tie dor de parinti”

andrei_cojea Cultural Adrian Paunescu, Cenaclul Flacara, Concert, cultura, folk

Nu e o gluma sinistra si nici un text la caterinca. E vorba despre un lucru real si absurd care se intampla numai in România. Distinsul  nostru “troglodit” cu aere de burghez gentilom, distinsul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, vrea sa distruga parcul Brezoianu din Bucuresti pentru ca jidanii, adica evreii sa construiasca un monument pentru mortii lor. DETALII AICI

Nu am nimic cu evreii, recunosc Holocaustul, sunt împotriva nazismului, dar cred cel mai mult în MEDIU. Am văzut de mai multe ori filmul “Lista lui Schindler” si am ramas profund impresionat…Nu neg ca atunci cand l-am vazut prima oara, la 15 ani, am varsat lacrimi…Dar de la emotii si empatie, de la regret si compasiune la nesimtire si indolenta e cale lunga. Eu inteleg ca evreii sa simt oprimati ca azi nu stau in mizerie, ca au bani, aur, averi, religia lor construita pe cati dinari sa dai si cui, dar sa stea in tara lor sa isi planga ce morti vor si cat vor. Care e logica distrugerii a 3.000 de metri patrati pentru ca evreii sa isi planga mortii? Pe morti oricum ii lasa rece si daca au ciment deasupra si daca au verdeata, dar pe vii ii cam arde la plamani  ce aer respira.

Dupa ce ca avem cea mai poluata Capitala, unde masinile sunt mai multe decat numarul de copii si femei de pe raza unui sector, dupa ce ca avem cea mai prafuita Capitala, dupa ce ca am inteles urbanismul asa cum inteleg cainii chineza si am construit turnuri de 50 de metri langa biserici de 500 de ani si depozite de materiale chimice langa gradinite, acum mai distrugem si parcuri ca sa construim stelele lui David pe un ciment cu umbrele trecutului pe el? Repet nu am nimic cu evreii, dar distrugerea parcului Brezoianu ma dispera la culme. Chiar daca nu traiesc in Bucuresti decat de doi ani de zile, faptul ca tin la spatiul verde din Capitala ma face mai bucurestean decat “Doctorul fantezist” alias Oprescu, ma face mai bucurestean decat toti cretinetii si trepanatii din Cultura care citesc Kant cu dosul si inteleg Holocaustul dupa zgomotul dinarilor de aur lasati in portbagajul gipanelor lor. Eu zic sa o punem de o mica revolutie. Voi, ce ziceti!?

By: Bogdan DĂRĂDAN

bogdan_daradan Caramida Zilei Bogdan Daradan, cultura, evrei, mediu, parc

Îmi pare rău că am ajuns să scriu despre acest mare pocinog naţional ce a stârnit atât de multă isterie printre ai mei compatrioţi. Îmi permit să ridic o întrebare a cărui răspuns complet va fi ridicol: Ce sărbătoare a fost celebrată în duminica de 12 aprilie de poporul Român?! Nu, nici pe departe nu la Paştele Catolic mă refeream, nici la Sarbatoarea Floriilor pentru ortodocşi sau la Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii, ci la Ziua internaţională a rromilor, sărbătorită cu mare fast, printe Don Juani cu mustăcioară şi pălării mari în jurul cărora să danseze de zor ţigăncuşe sprâncenate şi focoase.

”Manifestarea culturală” s-a desfăşurat în Piaţa Constituţiei, pe scena urcând o droaie de manelişti. În acelaşi loc unde au susţinut concerte nume ca Brian Adams, Al Bano, Iris, Horograf, în faţa Palatului Parlamentului, clădire în care oameni suspuşi tratează prezentativitatea egală şi deplină a poporului român, acolo incultura este trâmbiţata şi metamorfozată în mod de exprimare a etniei rrome.

Nu am nimic cu etnia rroma, admir „exotismul” şi voluptatea din sângele acestor pribegi prin lume care au supravieţuit ca sub-istorie a popoarelor lângă care au trăit, dar nu admit crearea unui raport de identitate între manea şi cultura rromanes- a dansurile ţigăneşti, mişcările iuţi de picioare, muzica lăutărească veche, focurile în jurul cărora se spuneau poveţe.

Cred că marea problemă ce priveşte situaţia românilor din străinătate se datorează tocmai acestor manifestări de stradă ce doresc a fi reprezentări a vieţii sociale şi culturale a maselor.

By: Diana BONE

bogdan_daradan Social cultura, manele, muzica, tigani