A fost o duminica superba, o duminica fierbinte, o duminica tocmai buna ca sute de voluntari din AIESEC si nu numai sa iasa la lumina pentru ca Bucur sa se simta mandru ca-i gazduieste. Ce s-a intamplat astazi in zona Tineretului din Bucuresti!? Sute de tineri, studenti sau nu, s-au gandit sa traga un semnal de alarma si au purtat tricouri cu mesaje verzi – Tu cati copaci ai plantat pana acum!? Cata apa consumi!? De ce folosesti masina cand stii cat de poluat este Bucurestiul?, mesaje pe care le-au afisat cu mandrie in sunete de fluiere de protest fata de problemele de mediu cu care inca se confrunta Capitala.

Cum s-au desfasurat ostilitatile!? Plecarea s-a facut in jur de ora 12 din zona hotelului Horoscop din Bucuresti, iar in pasi de mars alaturi de jandarmeria romana, tinerii eco cu gandirea verde au colindat in zgomot de fluiere drumul pana la Parcul Tineretului. Aici, alaturi de MaiMultVerde si  de Clubul Montan EcoXtrem voluntarii AIESEC s-au apucat de impartit tricouri si sepci.

In acest timp eu am incercat ceva cataraturi prin copacii din parcul Tineretului in sistem rapel sub atenta supraveghere a membrilor clubului EcoExtrem. A fost o experienta inedita pentru mine. De-a lungul copilariei mele am avut multe cataraturi prin copaci la activ, dar in regim de rapel, cu tot felul de corzi si hamuri nu. Mi-am dat seama ca nu mai sunt tanar si nu mai sunt atat de atletic cum eram acum 8-10 ani:)

Dar nu am dus lipsa de activitate. Dupa ce o serie de voluntari au donat sange la Centrul de Transfuzii Mobil, ne-am dus cu totii spre zona de plantat platani. Am lucrat si eu cu spor la plantarea a trei platani pe care i-am si branduit cu numele acestui site. M-am simtit totusi trist cand am vazut oameni care treceau prin zona si criticau si spuneau – Ca de ce cheltuim pe platani, ca de ce platani, ca sunt plantati de pomana, ca sunt prea mari, ca sunt apropiati…Niciodata nu am inteles acest gen de persoane. Daca nu vrei, nu poti sau nu esti in stare sa faci ceva pentru mediu de ce NU TACI!?

Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au fost ac0lo, iar celor care nu au fost le spun Verde,n  Fata – Sper sa nu traiasca clipa cand vor dori sa stea la umbra unui copac, cand vor dori sa respire fara masca, cand vor dori sa zambeasca la racoarea unei paduri…si sa NU mai fie aer de respirat ,sa NU mai fie padure, sa NU mai fie copaci in parcuri…

Pe curand si pe mai mult VERDE!

PS: Si pentru ca mersul cu bicicleta face bine la mediu, lucru dovedit de actiuni de genul asta, asta, asta si asta va anunt de SkirtBike. Nu ratati defilarea de fustite pe doua roti! Bogdan Antohe promite o tinuta de zile mari la cat lobby si PR face pe FB!:)

In noaptea de sambata, dupa ora 1, locuitorii Capitalei au avut parte de un spectacol mai putin obisnuit. Sute de biciclisti, echipati sau mai putin echipati au participat la Ciclopromenada nocturna 2.

Am remarcat de exemplu ca pista de bicicleta de la Parcul Izvor spre Unirii, este atat de ingusta incat chiar cred ca a fost facuta doar pentru latimea unei roti de biciclete. Mai mult decat atat, in trafic, soferii cat si pietonii ne priveau ca niste ciudatenii ale naturii, si eram toti din specia socate biped motorizat pietonal cu autopingea de cauciuc suflat, pentru ca altfel nu imi explic atitudinea lor si amuzamentul lor.

In Europa, a fi biciclist e un mod de viata respectat si apreciat, iar in tari ca Olanda si Belgia, se pleaca la servici pe bicicleta la costum si pantofi, da ce sa ceri unei populatii imprastiate “undeva in Balcani” vorba lui Puya.

Multumesc pe aceasta ocazie lui Bogdan Antohe, site-ului  http://www.cyberculture.ro, si tuturor celor prezenti.

PS:  presainblugi a fost prezenta la eveniment prin subsemnatul si Andrei Cojea care a facut senzatie cu “sistemul lui de oprire”:D  si ca amuzament va prezint mai jos cateva clipe din startul ciclopromenatilor insomniaci si invazia bicicletelor de la Piata Presei Libere

By:  BOGDAN DARADAN

Nu ştiu ce vor spune unii dintre voi, dar ăsta e semn clar ca vremea a luat-o razna, iar România se apropie din punct de vedere al climei de zona tropical – oceanica.

REALITATEA.NET – Tornadă într-un cartier bucureştean, în această seară – VIDEO

Primăria Capitalei a instalat, în apropierea principalelor intersecţii şi în parcuri, 22 de corturi anti-caniculă, dotate cu aer condiţionat, apă, scaune şi banchete de consultaţie, tuburi şi măşti de oxigen, tensiometre şi stetoscoape, a anunţat, astăzi, municipalitatea.

În Bucureşti vor exista opt puncte de distribuţie a apei gestionate de Apa Nova şi patru ale Adminstraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB). Tot ALPAB va distribui gratuit apă potabilă în ştrandurile pe care le gestionează (Dâmboviţa, Berceni şi Giuleşti). Aceste ştranduri vor avea program prelungit pâna la ora 22.00, mai informează municipalitatea.  Citeşte mai mult

De doi ani de zile traiesc in Capitala României, locul unde Băsescu se intalneste cu Boc sa se joace de-a Guvernul, iar “creaturile bipede” din Parlament ne tin lectii despre democratie…Dar trecand peste aceste momente exotice, e timpul sa vorbim de lucruri concrete…Capitala României e un tărâm al posibilităţilor mai ceva decât sloganul  “The Land of Choice”… Aici în Bucureşti avem parte de evenimente mai pline de adrenalină decât o călătorie spre centrul vulcanului Etna sau o escapadă fără haine groase la Polul Sud.

Chiar azi, o femeie de peste 45 de ani, mamă a doi copii era să fie strivită sub rotile tramvaiului 41, în zona pasajului Lujerului, în staţia vis a vis  de complexul SIR. Tramvaiul 41 a venit aglomerat, ca de obicei, iar lumea a început să urce în el. Ca de obicei, lumea se îmbulzea să coboare şi tot ca de obicei, lumea se îmbulzea să urce, numai că, dacă de obicei şoferul, vatmanul, manipulatorul de 41 stie lucrurile astea, azi, după ce o parte din noi a reusit să urce, tramvaiul a pornit in trombă cu o femeie agatata de el. Lumea tipa, ea tipa sa se opreasca tramvaiul, copiii ei zbierau sa se opreasca tramvaiul, lumea incerca sa opreasca tramvaiul, apasau ca disperatii pe butoane sa se opreasca tramvaiul, numai ca tramvaiul mergea inainte. Toata scena de mai sus nu a durat mai mult de 3 secunde, si s-a incheiat cu gestul providential al unui om care a tras-o pe femeie, care, chiar daca s-a rostogolit in statie, cel putin a scapat de sub rotile tramvaiului. Eu eram chiar pe scara si ma tineam de bara. Putea femeia sa ma traga si pe mine. Nu am apucat decat sa arunc ochii spre ea si sa intind timid mana. Repet, noroc cu mana providentiala a cetateanului care a tras-o pe femeie. La un moment dat, dupa 10 de minute in care tramvaiul a stat pe sine dar mult mai in fata de statie ca sa nu fie linsat, a pornit lejer si impasibil, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

La polul opus, va prezint un fapt de Capitala. In sectorul 1, Primaria nu mai ridica masini de pe langa barurile de fitze pentru ca parcarea a devenit brusc permisa in zona. Nu credeti!? Intrati aici sa vedeti cu semnele de parcare interzisa au disparut din anumite zone ale Capitalei, pentru ca pitipoancele de Dorobanţi si Marlanii de BMW sa poate parca ca dudele linistiti.

Traim in Bucuresti, si asta ne omoara toata energia si rabdarea…

By: Bogdan DARADAN

Strada Berzei este una dintre primele strazi redimensionata si modernizata inre anii 1912-1918. In anul 1929, pentru partea prelungita a strazii Berzei, care se deschisese din Calea Plevnei si pana in b-dul Regina Elisabeta, s-a dat denumirea de strada „Vasile Parvan” (important istoric, arheolog, epigrafist si eseist roman, care a trait in perioada 1882-1927). Atunci, la confluenta Caii Plevnei si a strazii „Vasile Parvan”, a fost amenajat un scuar de verdeata, aproape de Biserica „Sfintii Imparati Constantin si Elena” (monument istoric de la jumatatea secolului XVII). Mai tarziu, in anul 1959, vis-a-vis de scuar, pe Calea Plevnei, a fost construita Scoala nr.165, actualul Liceu teoretic bilingv „Miguel de Cervantes”. Dupa anii 1990 si pana in primavara acestui an, scuarul a fost ocupat de o constructie provizorie, cu totul neavenita in zona. Acum insa, vechiul scuar apare ca o minune pentru trecatori, fiind amenajat ca parc plin de verdeata, flori, alei si banci. Sa pastram ce e frumos, sa pastram acest scuar de lumina !

de Andrei Fiuciuc

Ma tot uit in presa de azi si vad atata lume care se tot cearta pe tema lipsei spatiului verde. Pentru lenesul ce se uita la televizor,este de ajuns sa auda ca “defrisam paduri cat ne pofteste inima” si ca “nu-stiu-ce-mina a infestat un rau” ca sa cada prada indoctrinarii mediatice. Pentru omul de teren, lucrurile stau altfel .Astfel putem observa minunea naturii, descrisa in randurile urmatoare.

Tot bucuresteanul care se respecta, a fost macar o data prin centrul vechi al orasului, si cam tot de atatea ori pe strada Lipscani. De ceva vreme, acelas bucurestean mandru a observat ca anumite strazi impun si o masa corporala mai redusa pe motiv ca “trecerea se face numai pe traversele special amenajate” unde, pe o nota mai personala, denota o siguranta totala. Dinspre magazinul Victoria, s-a observat acea organizare de sit arheologic acoperit cu mucuri de tigara si verdeturi, si tot odata se previzioneaza si viitorul strazii Lipscani. Pana aici nimic grav, care sa includa aceasta lucrare in vreun tabloid de scandal.

Omul cu simtul ridicat al observarii va fi foarte mirat sa vada cum posibila rosie din sandwich-ul unui muncitor, a ajutat ca in mijlocul strazii sa apara o ditamai tufa de rosii ce in curand o sa fie gata de recolta. Dar poate ca acest lucru va fi trecut sub egida de eveniment moderat  (ignorand aria de raspandire a rosiei). Surprinzator va fi fost atunci cand semintele aruncate binevoitor de vreun cocalar de troleibuz (satul de atata sare) vor fi ajuns sa se transforme in ditamai frumusetile de floarea-soarelui ce umbresc pana si fala unor postere din apropiere. In acest moment, acelas cetatean cu simt civic, va fi uimit sa afle cum ca baltile de la ultima ploaie, au format si cea ce se numeste “matasea-broastei”.

Din acest moment, individul va da sa fuga, uimit de cele vazute spre a le impartii cu altii. Miracolul insa, va continua, expunand si o latura estetica: niste tufe de Gurita Leului si Petonii de toata frumusetea, rasarite din seminte purtate de vantul de odinioara. Ca totul sa fie complet, cetateanul lovit de descoperirea recenta, va intalni si caini somnorosi, care contureaza un Lipscani ce a devenit un adevarat ecosistem. Ca morala la toata descrierea, acelasi cetatean ce se subsemneaza mai jos, doreste sa aminteasca despre importanta locului unde se depoziteaza deseurile ce contin seminte, caci acestea pot influenta viitorul!

FI VERDE,FI TARAN!ARUNCA UNDE VREI!

De FIUCIUC ANDREI NICOLAS

Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu nu mai suport să mă plimb pe bulevardele centrale din Capitală şi să mă feresc să nu calc în…urme de câine. E greţos şi revoltător ce se întâmplă şi dacă nu credeţi puteţi vedea un articol bine documentat şi cu o galerie foto mai mult decât sugestivă AICI.

Sunt sigur că vor exista voci printre voi care vor spune ori că am dat în mintea frustraţilor sau ori că mi-am irosit subiectele şi scriu despre “chestii” la modul propriu, dar tema e cât se poate de serioasă. Dacă aş fi scris despre PET-urile din parc aţi fi reacţionat la fel? Probabil că nu pentru că PET-urile sunt deşeuri plastice care se asimilează în natură în sute de ani, pe când ceea ce reclam eu e ceva…natural. Ideea e următoarea. Am avut prieteni care au plecat în ţari ca Italia, Spania, Anglia sau Franţa, ţări unde lumea are animale ca şi în România, unde lumea îşi plimbă patrupedele prin parc ca şi în România, numai că acolo, bunul simţ, spiritul civic şi mentalitatea avansată îi determină să lase străzile şi parcurile curate.

Nu stau acum să vă detaliez cum fac asta, pentru că nu vreau ca acest subiect să fie luat în derizoriu, dar dacă tot avem pretenţia să fim ţară europeană, care comercializează pedigree pentru animale, curele antipurici şi saltele şi hăinuţe pentru câini şi pisici, cred că s-ar putea schimba şi spiritul românilor prin amenzi. România e o ţară fascinantă, pe cuvântul meu. Nu avem reglementată o lege care să aprobe o poliţie a animalelor ca în Occident şi care să dea pedepse cu închisoarea şi amenzi grele celor care maltratează animale, dar avem în schimb tot felul de mitocani şi piţipoance cu pitbuli, buldogi, pechinezi şi alte rase şi care îşi scot odrasele la plimbare pe Calea Victoriei, Dorobanţi, Magheru şi Piaţa Constituţiei, fără să se streseze că şi ,,urmele,, lăsate de animalele lor le aparţin. Am observat de exemplu că în zona Băneasa sunt amenajate nişte pubele speciale cu pungi speciale pentru ,”oamenii speciali”, numai că nu par că le-ar folosi cineva. Le-o fi ruşine, mai ştii!? Dar cu animalul în casă nu le e ruşine!? Şi dacă mai e un lucru care mă revoltă e mentalitatea de a ţine un câine, doi, trei la bloc şi de a ieşi cu ei fără botniţe.

Nu e vorba că m-ar speria nişte potăi, problema e că dacă le agresezi şi verbal de faţă cu proprietarul, chiar dacă el e vinovat că îi e lene să le pună botniţă, tot pe tine te înjură de tot neamul şi te trece pe lista neagră, mai ales dacă e şi administrator cum e tipul de la mine de la scară. Adică am ajuns să văd câini care duc o viaţă de om şi care sunt hrăniţi cu trei mese pe zi, care sunt duşi la hotel şi coafor, asta în ţara în care mor copii de foame pe străzi, unde bătrâni se sting singuri în spitale, iar mame minore îşi aruncă bebeluşii la tomberon să-i mănânce câinii. E o realitate crudă, o realitate cutremurătoare. Şi atunci nu e sfidător să vezi piţipoance care coboară din Rover cu o mogâldeaţă îmblănită doar ca să îşi exprime creatura nevoia naturală? Nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt împotriva animalelor de casă. Şi eu iubesc animalele, iubesc enorm pisicile, am avut şi o pisică pe care am educat-o să se ducă la cutiuţa cu nisip, dar de la dragostea de animale la “modă” şi “impresii” e cale lungă. Mă opresc aici, pentru că ar mai fi multe de spus…Vă las pe voi să comentaţi şi să votaţi…

By: Bogdan Dărădan

In anul 1878, CALEA TARGOVESTEI se denumea CALEA GRIVITEI (reduta cucerita la 11.09.1877 de trupele romane) si in anul 1891, artera de circulatie care incepea din CALEA GRIVITEI si sfarea in CALEA VICTORIEI, se denumea strada BUZESTILOR (numele familiei boieresti din Oltenia sec.XV) si mai tarziu, strada BUZESTI.

Anterior anilor 1880, locul aflat la intersectia caii GRIVITEI cu str.BUZESTI, in apropierea Pietei Matache Macelaru, era detinut de Constantin Radulescu, si care, ridica o cladire in stil neoclasic francez, situata la nr.1 pe str.Buzesti. Dupa anul 1891, Constantin Radulescu isi imparte proprietatea sa in doua imobile, pe care le vinde. Imobilul de la nr.1 pe str.Buzesti, este cumparat de Tanasescu Maria, iar imobilul de la nr.3 pe str.Buzesti , este cumparat de Franghian.

In Bucuresti, la sfarsitul sec.XIX si inceputul sec. XX, au fost construite multe cladiri in stil neoclasic francez, printre care cele mai cunoscute sunt: Ateneul Roman (1888), Biblioteca Centrala Universitara Bucuresti (1895), Muzeul George Enescu (1898-1900) Cercul Militar National (1912).

Initial, cladirea apartinand imobilului cu nr.1 pe str.Buzesti, a adapostit un teatru; dupa al doilea razboi mondial, teatrul a fost transformat in cinematograful MARNA. In anul 1948, cinematograful MARNA a fost nationalizat cu Decretul nr.303/03.11.1948 care prevedea ca ”intreprinderile …sunt considerate naţionalizate, chiar dacã sunt indicate parţial sau inexact, sau dacã şi-au schimbat denumirea sau adresa”. Restul apartamentelor din imobilul cu nr.1 pe str.Buzesti, au fost nationalizate de la Tanasescu Maria, in baza Decretului nr.92/1950.

Dupa anul 1950, cinematograful MARNA a fost denumit FEROVIARUL, Langa cinematograful FEROVIARUL, la parter, a functionat libraria „I.L.Caragiale”, una dintre cele mai mari si dotate librarii, pana in anul 1990.

La inceputul anului 1990, un incendiu a mistuit o buna parte din cladirea construita in stil neoclasic francez; nu a interesat pe nimeni cauza incendiului, despre care se spunea ca ar fi fost provocat de chiriasii ce locuiau in imobil, pentru a primi alte locuinte. Piata a fost invadata de casete VIDEO, si astfel, nici lipsa unui cinematograf nu s-a simtit prea mult. Cu timpul, cladirea a fost data uitarii, s-a degradat si mai mult si a fost invadata de tot felul de pomi sau alte gunoaie.

Mirati, trecand in graba pe langa zidurile distruse, multi trecatori s-au intrebat : ce-o fi cu cladirea asta?

By: Andrei Fiiciuc

“Din ciclul acest text e un pamflet – Ei vorbesc şi nu gândesc, iar eu scriu şi povestesc”

Iubesc ploaia. Poate pentru că sunt boem sau nu, da acu kiar pe bune, eu iubesc ploaia. Ploaia e un pic romantică toamna, un pic parfumată primăvara şi un pic caldă vara. Numai că soarta m-a trântit în buricul României, iar ploaia a devenit un calvar cotidian. Recunosc că atunci când scriu aceste rânduri, nu ştiu ce să aleg dintre câinii prăfuiţi şi câinii udaţi până la piele, dintre miasmele uscate de “no fuking water on my brown body” şi “aroma de rom udată de ploaie“, dar dacă stau să mă gândesc mai bine, a doua variantă o contopeşte şi pe prima, numai că aici mai apar şi lagunele Veneţiei şi ca ciupercile după ploaie, mai apare o specie bipedă pe patru roţi la orizont şi anume mitokanis manelaris urbanis, care trec ca BOIIIII ( scriu cu atâţi de mulţi “i” ca să pun punctul pe “i”) prin bălţi de BOI ce sunt, doar ca să îţi facă în ciudă ca ei nu au ce ai tu, adică creier.

În concluzie, prefer “Micul Paris”, ala prăfuit, balcanic da însorit, faţă de mica Veneţie de baltă…

Voi ce nume vreţi să-i daţi Capitalei?

PS: Pe bune, chiar detest ploaia mai ales că azi am avut neşansa să mă întâlnesc chiar în zona unde stau cu doi gibonis bemwedicus cretinus.

By: Bogdan DĂRĂDAN