Catalina Nae este studenta la Facultatea de Management din cadrul SNSPA si este fericita castigatoare a titlului de MISS 2012. Nascuta pe 27 decembrie 1992 , in zodia Capricornului, Catalina este atrasa de plimbarile in aer liber , iubeste muntele in defavoarea marii , muzica si dansul. Fire optimista, priveste intotdeauna partea plina a paharului si nu se lasa usor batuta indiferent de context…

Reporter: Catalina am inteles ca ai castigat titlul de Miss al Facultatii de Management din cadrul SNSPA. Cum te simti dupa atata timp, avand in vedere ca ai adjudecat locul I?

CATALINA: Da, este adevarat. Pe moment am fost extraordinar de incantata , bucuria a fost de nemasurat, mai ales datorita faptului ca am avut niste adversari de temut.

Reporter: Care proba te-a provocat cel mai mult?

CATALINA: Cred ca cea mai provocatoare proba a fost cea de karaoke.  Acolo am avut cele mai mari emotii, eram convinsa cu nu o sa pot scoate un cuvant , insa o data ajunsa in fata juriului si a colegilor care ma sustineau , m-am relaxat si chiar m-am bucurat din plin , am cantat si am dansat pe ritmurile baietilor de la Akcent .

Reporter: Care crezi ca au fost atuurile tale care au convins juriul ca meriti locul I?

CATALINA: Am incercat sa fiu cat mai naturala , sa fiu eu insami , fara sa ies in evidenta , fie cu o rochita prea scurta , fie cu un machiaj exagerat , deci naturaletea si simplitatea, consider ca au fost atuurile mele.

Reporter:  S-a schimbat ceva in viata ta in raport cu profesorii si colegii tai dupa castigarea titlului?

CATALINA: Clar nu ! Castigarea coronitei a fost o chestie de moment , o bucurie de o seara . Acest lucru nu m-a schimbat cu nimic , nu mi-a schimbat atitudinea sau obiceiurile , nu m-a facut mai frumoasa sau mai inteligenta , asadar nici relatiile cu profesorii si colegii mei nu s-au schimbat .

Reporter: Ce planuri ai pentru urmatorii trei ani?

CATALINA: Pe primul plan sunt studiile , pe care le voi continua cu un master in domeniu. Imi doresc de asemenea sa imi gasesc un job care sa imi permita sa capat si ceva experienta .

Reporter: Un sfat pentru elevii si elevele de liceu care inca nu sunt convinsi ca ar trebui sa urmeze o facultate in cadrul SNSPA

CATALINA: Ca studenta a Facultatii de Managenent din cadrul SNSPA , le pot recomanda cu sinceritate sa ni se alature . Facultatea mea are multe de oferit : profesori dedicati , deschisi si dornici sa le impartaseasca studentilor din cunostiintele lor vaste, colegi mai mari care le vor fi alaturi si-i vor indruma , si multe alte activitati care au loc in afara cursurilor , cum ar fi conferintele desfasurate in cadrul BizMasters , dar si Balul Bobocilor , care se anunta a fi cu totul inedit .

Continuare ziua 2

Ii urmaream ochii veninosi cum ma priveau din fata usii, astepta un raspuns, dar ce sa-i spun? Nici eu nu stiam ce se petrece cu mine, totul plutea in haos si lipsa de somn incepea sa-si spuna cuvantul.

 “Iesi afara! Iesi afara din casa mea!” i-am strigat din rasputeri incercand sa-l tin cat mai departe de casa si de mine implicit. Mi-am stalcit fata atat cat sa il sperii, apropiindu-ma de el amenintator. M-a pocnit. O data si zdravan, m-am prabusit la podea imbratisandu-mi fata cu mainile. Lovitura nu o anticipasem in ciuda faptului ca barbatul era de doua ori mai mare decat mine si ca nu infruntasem pe nimeni  niciodata. Am simtit cum timpul incetineste din nou si un huruit imi zdruncina urechile, apoi vocea…

 “O sa il lasi sa te trateze asa Rares? Cine este el sa te umileasca in propria ta casa?” vocea imi dicta sa recurg la violenta, eram singur si propriul meu stapan. In lipsa de rationament mi-am inclestat mainile in jurul piciorului sau si l-am muscat, am simtit cum dintii mei se infig si aproape se ating la capat, lasand in urma un urlet de durere.

 “Aaagghh! Jigodie!” isi smucii piciorul si ma pocni din nou, de data aceasta mai tare. “Esti nebun, nu am nici o indoiala ca esti scrantit! Ai nevoie de ajutor si il vei primii fie ca vrei fie ca nu.” Imi arunca ce parea a fi o carte de vizita, apoi schiopata pana la usa. “Sa nu indraznesti sa te arati la inmormantare!” inchise usa lasand-o sa zdruncine peretii din temelii.

 Am stat intins pe spate o vreme. Poate a fost doar adrenalina, dar momentul cand simteam sangele cum tasneste si se scurge ma facu sa ma simt in viata. Am inceput sa rad necontrolot, frenetic, m-am rasucit de cateva ori pe podea straduindu-ma sa uit de durerea loviturilor primite. M-am oprit intr-un final si mi-am intins bratele simtind la varful degetelor cartea de vizita.

“Doctor Psiholog Madelin Ana – Somnambulismul este o cauza, invata sa traiesti in echilibru –“

 Incremenisem, orice pofta de ras pierise odata cu acel mesaj: “Somnambulismul este o cauza…”. De unde stia de problema mea? Si de ce incerca sa ma ajute aruncandu-mi la inaintare acest doctor? M-am ridicat si am pus mana pe telefon dorind sa clarific lucrurile, era sansa mea sa primesc ajutor, sa vorbesc cu cineva despre problemele mele, profitam de momentul de luciditate, asta cu riscul de a-mi petrece tineretea in puscarie.  

 “Avea dreptate, esti scarntit.” Tuna vocea din nou. “Doar nu esti atat de prost sa cazi in capcana? Ia mana de pe telefon!” Am continuat sa formez numarul ignorand vocea. Eram crispat, asteptam inevitabilul, mainile imi tremurau si palmele erau transpirate tinand receptorul strans la ureche. La telefon se auzi o voce tanara, nu parea a avea mai mult de 25 de ani, surprinzator, deoarece era insasi doctorita si nu secretara. Era ocazia mea sa ma destainui, El nu facuse nicio miscare neasteptata si ma simteam pe deplin in control. Daca urma sa fiu prins, il taram si pe el dupa mine. Dupa ce am povestit pe larg ce se intampla cu mine, fata facu o pauza, apoi imi ceru adresa. Urma sa ajunga in acea dupa-amiaza aici pentru a discuta mai multe. Nu eram naiv… stiam, eram constient de conspiratie. Gandeam ca aceasta Madelin Ana era in slujba politiei, a anchetei care era in curs, iar problema mea era o dovada fundamentala pentru caz. Probabil, in aceasta dupa-amiaza voi fi incatusat, asa ca va scriu stand in cioburi, cioburile oglinzii pe care am spart-o in actul meu de nebunie. M-am cuibarit intr-un colt al holului. Nu mai imi era frig asa ca am ascuns in fundul sertarului manusile blestemate; de le vor cauta, le vor gasi. Eram in asteptarea destinului, spun asta nu pentru ca povestea mea are nevoie de mai mult dramatism, pentru ca ma simt sleit de puteri, stors de vlaga de a lupta cu mine insumi. Dupa ore si ore de chin, pleoapele mele cedeaza, la fel si mainile pe care le simt slabite, nu o data am scapat din mana creionul cu care va scriu… Nu mai aveam nimic de pierdut, mi-am inchis ochii si am cazut intr-un somn adanc. Orice ar fi facut El in acest moment era inutil si nu putea afecta situatia. Imi intinsesem mie o capcana pentru a ma descotorosi de propria persoana.

Ma numesc Rares, sunt singur, dar nu pentru mult timp… 

Lungu Cosmin Andrei

Am fost la IAB MIXX AWARDS 2012 la Silver Church iar cuvantul de ordine – DEMENTIAL. Andi Moisescu, din juriul show-ului Romanii au talent  s-a teleportat pe scena din Silver Church unde a facut show si a vanat prin noile puteri mentaliste cei mai creativi creativi din publicitatea online romaneasca. La acest capitol, cei mai inspirati au fost cei de la THE GEEKS, care, cu ajutorul clientului lor Groupama au adjudecat marele premiu – Best Digital MIXX Campaign. Prin zona a mai fost si Gainusa, cu spiritul lui plin de carcoteli, Lucian Mandruta cu look-ul lui de macho man, Zoli de la Sistem, eco cum il stiti,  Dani Otil cuceritor si berbant iar Teo, avea si el chef de stand-up comedy dar il presa Andi cu timpul:). Detalii si video cu cele mai bune campanii online bineinteles d0ar pe IQADS

Din zona de culise, evenimentul a fost organizat ca la carte. Hostess cool, ambianta rock and other kind of music stuff, PUBLIK intr-un concert de zile mari, toate cover-uri si ambianta.  Si era sa uit ce era mai important:)

Staropramen a facut cinste cu bere iar samburesti cu vin rosu si alb. Ghiciti ce s-a consumat pe rupte? Eu recunosc ca am mers pe vin pentru ca nu sunt fan al berilor blonde. Prefer brunetele si roscatele tari, ca-n viata:)

Cea mai mare bucurie a serii a fost totusi reintalnirea cu ,,tinerii mentori,, de la Advice si cu un fost coleg de la proiectul TSY 6 , Catalin, maestru prezentarilor Prezi.

IAB MIXX Awards, o competitie internationala a IAB, premiaza creativitatea, talentul si strategia, impingand, astfel, publicitatea interactiva tot mai departe. Axate pe creativitate si impact, MIXX Awards evalueaza toate fatetele marketing-ului online, inclusiv strategia, dezvoltarea creativa si executia, plasamentul media si integrarea, eficienta si ROI. MIXX Awards sunt organizate in mai multe tari (Statele Unite, Belgia, Turcia, Polonia, la nivel european etc) si acum si in Romania.

Juriul a fost condus de David Doty (Executive Vice President & CMO, Interactive Advertising Bureau US). Ceilalti membri ai juriului au fost: Alex Visa (Managing Partner, HyperActive), Stefan Iordache (COO, Leo Burnett),Radu Ionescu (Fondator si Director de creatie, Kinecto), Alin Zainescu(Business Development Manager, TradeAds Interactive), Bogdana Butnar(Business Development, Head of Telco/eCommerce Google Romania),Orlando Nicoara (General Manager, Mediafax Group), Oana Iliescu (Online Proposition Web Development Manager, Romtelecom), Robert Anghel(Online Sales Care Manager, Orange Romania), Radu Apostolescu(Fondator, eMag), Cristian Petriceanu (Presedinte, IAB Romania).

Modele pentru TINEri este un eveniment care promovează adevăratele modele ale României în rândul tinerilor, printr-o serie de conferinţe, unde vor asculta şi se vor putea identifica cu aceste modele.

Proiectul Modele pentru TINEri se doreşte a fi cea mai puternică sursă de inspiraţie, idei şi motivaţie pentru tinerii valoroşi din România. Este unul dintre cele mai pretenţioase şi totodată ambiţioase proiecte implementate de către Clubul Studenţilor CS-URA şi credem în reuşita sa şi a impactului pe care acesta îl poate avea în rândul “TINErilor”.

Aducem faţă în faţă lideri autentici ai României cu tineri studenţi între 18 şi 25 de ani pentru a-i ajuta pe aceştia din urmă să-şi găsească exemplul de urmat în viaţă sau carieră, prin impărtăşirea experienţelor, ideilor, cunoştinţelor din domeniul speakerilor.

Trăim într-o societate în care tinerii se plâng de lipsa modelelor însă de cele mai multe ori le caută acolo unde nu trebuie. Noi încercăm să vă ajutăm în această căutare şi vi-i aducem în faţa voastră.

Astfel, dupa succesul înregistrat de prima ediţie, care i-a adus faţă în faţă pe  Doru Octavian Dumitru, Marian Staş şi Crina “Coco” Popescu  cu aproape 400 de tineri, vă invităm la ediţia a doua.

Conferinţa va avea loc Miercuri, 16 Mai, ora 18.00 în Aula Magna a Universităţii Româno-Americane şi îi are ca invitaţi pe:

• Leonard Doroftei
• Cosmin Alexandru
• Florin Grozea

Este ora 7. Ceasul ticaie imperturbabil provocandu-mi palpitatii severe ce abia pot sa le fac fata. Astept o fata omeneasca, orice fata cu care as putea discuta despre problemele mele, in ultima vreme problemele mele au devenit problemele noastre…

„Ce vrei sa spui? Au trecut ani in care ti-am fost sluga; stergeam praful, spalam rufele, ba chiar m-am incumetat sa duc si gunoiul. Este randul meu sa ma joc cu tine.”

 Ma aflam in fata oglinzii inalte din hol si vorbeam cu mine insumi, nu ma puteam controla. Clipeam fara voia mea si respiram deasemenea. Innebuneam. Sunt sigur ca nu este nimic, doar fructul imaginatiei mele care a luat-o razna.

 „Fructul provine din semintele plantate de tine, nu ai avut grija de fruct, iar acum, acesta-i ranced. Nu ti-ai dorit mereu sa ai pe cineva langa tine? Nu spuneai tu ca viata de pustnic este greu de suportat? Acum ma ai pe mine… adica pe tine, cel care ti-a fost mereu alaturi.”

 Din nou acea voce, vorbeste atat de clar si incearca sa-mi ia mintile. Poate doar am adormit si asta este doar un vis. Prost, prost, prost ! Cum am putut sa ma las prada somnului tocmai acum? Cum?

 „Nu-ti voi vorbi in somn Rares, sunt factor al realitatii tale acum, sa-ti vorbesc in somn ar fi nepoliticos, nu ma mai ascund acum Rares.”

 Taci ! Taci cand iti spun ! Tipam in toata casa, imi urmaream expresia disperata pe chip, ma schimonoseam in oglinda precum un copil toate astea sub ochii barbari ai acestei persoane. Vocea parea sa ma fi ascultat, numai auzeam nimic.

 „Cauta-ti manusile Rares, s-a facut cam frig. Va trebuii sa dormi candva Rares.”

 Nu inceta sa ma chinuie. Intr-un act de furie am smuls oglinda din perete si am zdrobit-o de pamant imprastiind cioburi in tot holul. Eram transpirat si respiram cu greutate, chiar nu a fost un vis, sunt treaz si imi tremura genunchii in fata emotiilor noi. Emotii pe care nu le simtisem niciodata. Parul mi se ridicase pe maini si scoteam aburi calzi pe gura. Era Mai si frigul pe care il simteam era derutant, m-am luat in brate. A spus ceva despre niste manusi, am o singura pereche si le tin intr-un sertat. Am fugit grabit pana la sertarul cu pricina si am inceput sa cotrobai agitat si presat de adierile spontane si reci pe care le simteam in ceafa. Mi-am gasit manusile negre, stateau acolo unde le-am pus in Decembrie, sub pullover. Le-am incercat sa vad daca mai sunt bune, daca nu cumva mainile mele se ingrasasera subit. Am observat imediat urma de saliva intarita pe degetul mare al manusii. Mintea mi-a zburat de-ndata la strangulare.

Se auzi usa cum se deschide si fiul batranei, imbracat intr-un costum negru elegant, se opreste in usa privindu-ma ciudat.

 „Esti bine Rares? Te-am auzit tipand si am crezut ca te certi cu cineva. Esti singur aici?” mi-a spus barbatul, vorbindu-mi rar, de parca eram bolnav sau asa ceva. Cum indrazneste sa intre nepoftit la mine in casa?

 „Sunt singur… cu ce onoram aceasta vizita?” i-am spus incercand sa par cat mai linistit.

 „Rares, tu ai nevoie de ajutor, uitate la tine, ai ochii tulburi, manusi in plina vara, casa ta e un dezastru. Si de ce vorbesti la plural? Mi-ai spus ca esti singur.”

 Imi scrijeleam dintii de frig incercand sa ies curat si din asta. Era un barbat suspicios si incerca sa ma convinga sa recunosc ce am facut, si chiar de ar fi adevarat nu voi recunoaste nimic.

Rares ma numesc si sunt treaz. Sunt treaz… dar pana cand?

 Lungu Cosmin Andrei

si vorbesc cu cine vorbesc sa mi se raspunda,

sa mi se zambeasca…

dar nu, incrancenare, nervi, iritare,

ca si cand as fi dusmanul lor de moarte,

ca si cand le-am calcat pe suflete si le-am spart inteligenta…

Rautatea din unii dintre noi e mai mare decat tot raul din lume…

Avem nivel de comunicare mai josnic decat ferocitatea unor feline…

Ne mancam din ura, ne lovim din reflex morbid,

Nu inteleg, de ce?

Bine ca sunt rare creaturile astea infecte pe care le contactez din nevoie

Imi place comunicarea, dar detest oamenii fara inteligenta comunicarii…

Mi-e dor de oameni, m-am saturat de javre, de hiene, de hoitari…

by Unul…

Sunt treaz. Este starea pe care o ador sau cel putin am invatat sa o fac de-a lungul timpului. Vedeti voi, sunt somnambul si nu cred ca se poate o forma mai concreta de a va spune. Sunt asa de cand ma stiu, de la varsta de 3 ani mai exact cand draga mea mama incepuse sa vada siluete cum traverseaza camera de oaspeti. Am ras atunci, am ras si mai tarziu, dar cu timpul pofta de ras a fost innabusita. Au trecut 24 de ani de la prima aventura nocturna si de atunci, nu a incetat sa-mi condimenteze viata.

Deschid acest jurnal cu scopul de a primi ajutor de la propria persoana. Sunt singur. Chinul noptilor este cu atat mai greu de suportat atunci cand dimineata, trebuie sa caut indicii, lucruri pe care le fac, sa nu, in timpul noptii. Initial, aceasta manifestare ar fi trebuit sa fie benigna, insa un incident recent ce s-a petrecut la mine in bloc mi-a schimbat parerea si m-a tulburat serios in ciuda indoctrinarii de natura pozitiva in legatura cu ‘situatia mea’. Doamna Georgescu ce locuieste pe palier cu mine, a fost ucisa asnoapte prin strangulare. A fost un soc deoarece o cunosteam, ba mai mult, o aveam in grija atunci cand fiul ei era in tura de noapte. Eu si fiul ei eram singurii care aveam cheile apartamentului batranei. Refuz sa cred ca sunt un criminal si mai mult, unul inconstient. Sunt obosit, dar trag cu dintii  sa nu adorm. Ziua de astazi m-a extenuat pana la refuz. Am fost la sectie pentru declaratii si amprente apoi casa a fost rasturnata cu capul in jos pentru dovezi, nu s-a gasit nimic. Starea mea de ‘automatism ambulator nocturn’ asa cum este numit de oamenii de stiinta s-a agravat.

Azi dimineata, dupa ce m-am intins ca un pui de pisica si am pus cafeaua in ibric, mi-am asezat un scaun fara spatar langa aragaz pentru a sta de veghe la cafea. Privind fix la ochiul aragazului, aflat intr-o stare pur constienta am simtit un tremur si parul de pe maini s-a ridicat precum florile de camp la venirea soarelui; vederea mi s-a incetosat si limba s-a facut ca un burete, umflandu-se si sufocandu-ma incet. Nu puteam sa ma misc, sa respir si degetele de la picioare se incolacisera incordate. Am intrat in panica, oare sufeream de vre-o boala? Ceva de care nu stiam inca? Am inceput sa ma zbat in interiorul meu disperat sa scap cu viata si o senzatie de arsura constanta imi aparu la mana dreapta. In acele momente stranii timpul nu mai avea valoare, senzatia de arsura se transforma intr-o tortura, dureri groaznice de parca cineva imi sectiona mana. Intr-o clipita m-am aruncat de pe scaun si m-am zdruncinat serios de podea. Limba, ochii bulbucati sau degetele de la picioare, toate simptomele disparusera. O privire atenta la mana mea dreapta mi-a dat fiori, cafeaua dadu-se in foc in timpul visului meu si apa fiarta imi mangaie mana pentru cateva secunde bune. Pielea imi bolboresea dar grija mea era indreptata intr-o cu totul alta directie, acest vis sau realitate imi impaienjenii mintea cu ganduri grotesti.  

Aceasta intamplare s-a produs cu o ora inainte ca politia sa-mi de-a de stire evenimentul nefericit de pe palierul meu. Ceea ce ma nelinisteste este ca senzatia pe care am avut-o pare inrudita cu senzatia de strangulare. Oare este posibil ca somnambulismnul sa fi creat o nou personalitate care sa alterneze intre bine si rau. O personalitate criminala care sa rationalizeze singura. Daca singuratatea ma impins la a atenta la siguranta celor din jurul meu, lucrurile au scapat de sub control. In toti acesti ani totul s-a rezumat la plimbari prin casa sau prin gradina blocului, spalat rufe sau spalat baia, dar niciodata, niciodata tentative criminale. Gandesc ca acel vis poate fi o departajare a propriei persoane pentru interventia celeilalte, cea cu ganduri criminale care imi ofera un indiciu, un fragment din ceea ce el poate sa faca. Poate acest nou Eu are libertate de gandire in timpul noptii, profitand de somnambulism pentru a devenii independent locomotoriu.

Sunt depasit de moment si nu stiu ce va urma; Fiul batranei ma considera suspectul principal in cazul mortii batranei, la fel si politia pana la noi dovezi. Incidentul de dimineata in urma caruia m-am ales cu o durere de spate si mana dreapta bandajata nu a facut decat sa inrautateasca situatia. Cu toate acestea sunt singur si ma aflu in fata unui razboi cu mine insumi. Singur intr-un apartament cu doua camere, lucru care probabil a sugerat mintii mele ca mai este nevoie de cineva in viata mea pentru a umple golul. Nu mi-am dorit doi Eu deoarece abia ma descurc cu unul. Este noapte si sunt treaz si asa voi ramane pana la noi vesti. Probabil de maine se va face o ancheta mai amanuntita in cazul crimei, daca voi ramane treaz pana in zori, voi evita o alta catastrofa nocturna. Este noapte… si sunt treaz.

by Cosmin Andrei Lungu

Daniela Alexandru s-a născut pe 11 iunie 1969,  este căsătorită şi are un băiat. A terminat cursurile Universităţii Artifex cu specializare în Economia Comerţului, Turismului şi Seviciilor, iar în prezent administrează un business de cadouri şi decoraţiuni interioare. Dar dacă lucrurile nu par cu nimic deosebite până acum,  rândurile vor începe în curând să se coloreze…

REPORTER: De ce ai ales pictura ca mod de petrecere a timpului liber?

Daniela: Pentru că desenul îmi place de când eram copil, iar legatura cu pictura o am din şcoala primară, de prin anii 80 de la profesoara de desen care m-a încurajat sş mi-a împărtăşit secretele acestei arte.  La acea vreme foloseam acuarela, iar desenele îmi erau expuse la expoziţiile de la Clubul Copiilor de la acea vreme. Şi când eram la şcoală toate caietele mele erau pline cu desene pe care le făceam în timpul orelor.  În prezent pictez pe pânză în ulei şi îmi doresc să particip la o expoziţie. Încă nu mi-am îndeplinit acest vis…Pot spune despre mine că sunt o “pictoriţă” amatoare şi nu pot spune că tablourile mele sunt realizate tocmai după regulile şi tehnicile unui tablou pictat în “ulei”, dar am încredere în ceea ce fac. 

REPORTER: De ce pictura pe ulei?

 Daniela: Tehnica picturii in ulei este mai deosebita fata de celelalte. Poti picta cu pensula  cat si in “cutit”. Vopseaua se poate aplica in straturi mai groase obtinand efecte speciale. Uleiul se usuca mai greu si ai timp sa poti corecta micile greseli sau modificari ale culorilor, se poate ajunge la o compozitie minunata. În plus, picturile in ulei sunt trecutul artistilor- pictorilor faimosi si poate fi viitorul unei persoane care investeste in arta.

Reporter: Cum alegi temele pentru un tablou?

Daniela: Tema preferata : natura, iar florile  imi dau cel mai mult un sentiment de nostalgie pentru că în redarea lor pun mult suflet si multa culoare. Imi mai place natura statica si pictura abstracta. Pe langa pictura ma pasioneaza si fotografia care ma ajuta foarte mult in alegerea temelor. Transform fotografia intr-un tablou unic.

REPORTER: Ce culori folosesti mai des si de ce?

Daniela: Culorile sunt prezentate peste tot in natura. De obicei folosesc culori vii, calde, luminoase  pentru ca da mai multa naturalete lucrarii, mai multa stralucire.

5. Un mesaj pentru tinerii care vor sa picteze…

Daniela: Pictura este materia dominanta utilizata de catre pictori si care pune în aplicare diferite materiale (pigmenti si pudra, guase, uleiuri, acrylic, cerneala, etc.) destinata exprimarii personale si creerii operelor de arta. Cuvîntul pictura denumeste de asemenea si opera însasi creata cu aceasta tehnica. Fiecare om are o pasiune, a mea e cea de a picta. Chiar daca esti artist sau doar amator si ai talent, dar nu ai avut timp sa studiezi si sa practici pictura, fi curajos si asterne pe hartie sau panza ceea ce simti. Intr-o zi vei reusi !

Alexandru George s-a născut la data de 22.Februarie.1994 si este elev in clasa a XI-ala Liceul „Mircea Eliade” din Capitală. Odată plecat de acasă cu cei 7 ani de educatie  primiti din partea familiei, Alex s-a inscris la karate la doar 7 ani.  Ambitios, spirit tenace, Alexandru a reusit in scurt timp sa fructifice orele de antrenament si a obtinut sute de rezultate dintre care spicuim: campion national (2002,2004,2005,2006,2007,2008,2009,2010,2011),  participări la Campionate Europene unde a obtinut locul II in anul 2009, locul II Ungaria in 2010  si locul I tot in Ungaria dar in 2011.  Dar cel mai frumos rezultat ramane locul I pe echipe si locul III individual la Campionatul Mondial de la Brazilia din 2010.  Pe langakarate, Alex este pasionat de fotografie. Iar surprizele nu se opresc aici…

Reporter: DE CE AI ALES KARATE? 

Alex:  Alegerea de a face karate a fost a parintilor inca din primii ani ai copilariei, pentru a invata autoapararea, pentru a avea o educatie buna si pentru ca sa imi dezvolt personalitatea.

Reporter: CE INSEAMNA KARATE PENTRU TINE?

Alex: Karate  este o activitate care contribuie la formarea personalitatii intr-un mediu in care primeaza disciplina, educatia respectul si sunt promovate munca mentala, spirituala si fizica. Practicantul de karate se numeste karateka. In functie de nivelul de pregatire, in urma unui examen , practicantului i se acorda grade. Fiecarui grad ii corespunde o centura de o anumita culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul.  Primul nivel in Goju Ryu   se incepe de la centura alba apoi in functie de grad dupa cum urmeaza:

• 9 kyu  centura alba cu tresa galbena
• 8 kyu centura galbena
• 7 kyu centura galbena cu tresa portocalie
• 6 kyu centura portocalie
• 5 kyu  centura verde
• 4 kyu centura albastra
• 3 kyu centura maro
• 2 kyu centura maro
• 1 kyu centura maro
• 1 – 10 Dan centura neagra

 REPORTER: AI UN IDOL PE PLAN INTERNATIONAL DINTRE LUPTATORII DE KARATE? 

Alex: Da. Idolul meu la nivel International este Rafael Aghayev – sportiv din Azerbaijan  (Sumgayit) este de 9  ori campion European si de 3 ori campion Mondial WKF.

REPORTER: CUM AI CONVINGE TINERII SA FACA KARATE?

Alex:  Practicarea karate-ului contribuie la:

• dezvoltarea atentiei distributive a capacitatii de intelegere si memorare;
• dezvoltarea unui tonus muscular sanatos si combaterea starilor generale de apatie;
• dezvoltarea si intelegerea calitatilor motrice viteza, indemanare, rezistenta si forta;
• puterea de evaluare si capacitatea de a lua decizii rapide si corecte;
• dezvoltarea curajului si puterii de a depasi momente foarte grele in viata.
• Click aici pentru galerie foto completa