Nu îmi vine să cred. Pentru prima oară Băsescu pleacă urechea la plebe, adică la noi aştia bloggeri anti flăcărica violet şi se dezice de titulatura de ACADEMICIAN. Să trăiţi bine domn preşedinte, dar de kko tot s-a făcut Academia Română cu toată şleafta de pupinbăseşti…

Iată comunicatul oficial de pe site-ul Prezidenţial!

“COMUNICAT DE PRESĂ
(12 martie 2010)

REF: Precizări ale Administraţiei Prezidenţiale cu privire la desemnarea preşedintelui Traian Băsescu ca membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

Cu privire la propunerea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România ca preşedintele Traian Băsescu să devină membru de onoare, Administraţia Prezidenţială precizează că iniţiativa nu a primit acordul Preşedintelui sau al instituţiei prezidenţiale.

Preşedintele Traian Băsescu consideră că acordarea unui sediu şi promulgarea unei legi sunt obligaţii de serviciu care nu trebuie răsplătite cu titluri academice.

Preşedintele mulţumeşte membrilor AOSR pentru iniţiativa lor, dar din motivele expuse anterior nu poate accepta titlul de membru de onoare al AOSR ” Citiţi aici restul!

PS: Şi totuşi, de furtul telefonului şi de ţigancă împuţită nu îl uit!

bogdan_daradan Caramida Zilei Academie, AOSR, Basescu

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la ţărişoara asta cum se manelizează până în cele mai profunde zări, zău că îmi vine să mă mut în Thailanda şi să caut tot restul vieţii drumul spre Shambala călăuzit de flăcărica violetă.

Nu pot să cred că Marinaru nostru abject e Academician. Parcă trăiect un coşmar…

Şi asta nu e tot…Modul în care s-a justificat Academia Română pare scos din poveştile de petrecere cu manelişti…

Iata DOVADA! “Presedintele Traian Basescu este de joi, 11 martie, academician de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania. Reprezentantii Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania sustin ca meritele presedintelui ar fi ca a asigurat Academiei un sediu pe cand era primar si ca, in calitate de sef al statului, a semnat legea prin care AOSR devine institutie bugetara. Reprezentantii aceleiasi institutii sustin ca au primit acceptul Administratiei Prezidentiale si ca urmeaza ca presedintele sa stabileasca o data la care sa isi ridice titlul si sa tina un discurs. Secretar stiintific al Academiei Oamenilor de Stinta, Doru-Sabin Delion a explicat pentru HotNews.ro ca presedintele Traian Basescu are doua mari realizari pentru care a fost numit membru de onoare al academiei. “Prima ar fi aceea ca dumnealui, pe vremea cand era primar, a asigurat sediul Academiei. Un al doilea motiv pentru care primeste aceasta distinctie este si aceea ca, tot dumnealui, a semnat legea prin care Academia Oamenilor de Stiinta a devenit institutie bugetara”, a declarat Doru-Sabin Delion”

Ce poţi să mai zici!? Totuşi, ca o refulare de ultim moment, vă prezint aici cele mai elocvente dovezi de elocinţă academicienească băsesciană…Un limbaj cult de mari valenţe eterice, un caracter de mari proporţii ezoterice…Vai de ţara asta şi de flăcăriştii violeţi pupinbăsescieni….

IMAGINI BRUTE SCENA TIGANCA IMPUTITA…ROL PRINCIPAL DOMNUL ACADEMICIAN BASESCU TRAIAN cu al sau limbaj ELEVAT DE ELOCVENT SI PLIN DE ELOCINTA SI PROFUNZIME CONGNITIVA

bogdan_daradan Caramida Zilei academician, Basescu, manele

Am găsit la rubrica comentarii un articol care mie, personal, recunosc că mi-a mers la suflet. Sper că şi dumneavoastră…

Care ar fi oare rolul unui ‘telectual de curte? Sau rolul poetului de casa? Pai, inseamna un fel de Vadim pentru Ceauşescu, adică un om care dă impresia de înţelepciune datorită limbajului său întortocheat dar fără substanţă şi care imediat ce prezidentul aruncă o beşină, iese la rampă argumentând cu elocinţă că beşina nu este, de fapt, beşină, ci izvor de înţelepciune. Într-o discuţie despre intelectualul public, Daniela îl definea în modul următor: “ESTE UN LIMBIST ORAL CARE ISI EXPRIMA EXHAUSTIV PUPINBASISMELE NASCUTE DINTR-O AMPLA EXPUNERE A DOSULUI CU CARE SE PREZINTA IN FATA NOASTRA GENERAND ELOGII ADMIRATIVE CELOR CE NU AJUNG LA DOSUL ATOTPUTERNIC.”

H.R-Patapievici a ţinut (pentru a câta oară?) să demonstreze că se încadrează perfect în această definiţie, ieşind în faţa boborului pentru a explica genialitatea băsesciană atunci când afirmă că 99% dintre români ascultă manele şi sunt admiratori ai culturii rrome. Mediafax dixit! Mai cu seamă, ‘telectualul de curte ţine să demonstreze că mulţi dintre manelişti pronunţă mai bine limba română decât majoritatea prezentatorilor TV. Mai departe, HRP afirmă că statul nu are absolut nicio vină pentru manelizarea societăţii, acest fenomen fiind pus exclusiv în sfera de responsabilitate a vorbitorului individual de limbă română.

Să stabilim nişte lucruri. Vorbitorul individual de limbă română are nevoie de o educaţie culturală. Dacă nu mă înşel, şcoala este, până la urmă, o institutie a statului, prin urmare, statul nu este o fecioară neatinsă când vine vorba de acest eşec educativ.

Apoi, trăim într-o cultură a imaginii, fără a exista însă, un simţ dezvoltat al interpretării imaginilor. Prin urmare, educaţia fiecărui vorbitor individual de limbă română depinde de imaginea de care este asaltat. Or, atunci când tovarăşul preşedinte îşi bazează campania electorală pe manele, ce imagine propune instituţia prezidenţială?

Evident, propune manelizarea drept fiind o cheie a succesului, adică să ajungi să ai “bani fără număr”, “femeia cea mai tare” şi “duşmani care mă urăşte”. Şi la finalul acestei lecţie de etică să spui în scârbă: “i-am ciuruit. Un fleac!”.

În cele din urmă, domnul Patapievici încearcă să ne demonstreze că, de fapt, cărţile sale ori nu le-a scris el ori sunt plagiate. Un om atat de educat precum domnul Patapievici ar trebui să ştie că maneaua nu este, în cele din urmă, o linie de forţă a culturii rrome, din contră, nu aparţine acestei culturi în niciun fel. Maneaua este o formă de subcultură care s-a lipit cel mai bine în acele medii.

Probabil domnul Patapievici este un vajnic ascultător al manelelor, deoarece altfel nu îmi explic cum şi-a putut da girul unor expoziţii de artă în care Isus era prezentat ejaculând. Un om care a scris cu propria pană eseuri precum cel despre ucenicii de pe drumul Emausului nu poate gira o asemenea expoziţie.

Ruşine Patapievici!

BY Dan PĂTRAŞCU

PS: Pentru o mai bună veridicitate a celor argumentate de către Dan vă invit să urmăriţi asta şi apoi să spargeţi calculatorul!:)

JEG 1

JEG 2

NU AM REZISTAT SA ATASEZ MAI MULTE! POATE MAI GASITI SI VOI SI VA ASTEPT PE 2 APRILIE LA “NO BĂSESCU DAY”!

bogdan_daradan Politica Basescu, Bogdan Daradan, Dan Patrascu, PATAPIEVICI

1. Ce au făcut românii în timpul preşedinţiei dlui Mircea Geoană?/ Au dormit !

2. Cum se salută pesediştii?/ “Eşti mai geoană decât prevede legea”

3. Ce i-a pus Moş Nicolae lui Mircea Geoană în ghetuţe?/ Programul “Geoană-Preşedinte”, varianta demo.

4. De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?/ Pentru a părea mai deştept.

5. Geoană va ţine maine o conferinţă de presă. Filmuleţul cînd el se bucură şi ţopăia pe scenă este trucat!

6. Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?/ “Dacă-aş fi pentru-o zi, preşedinte”….

7. “Când te culci cu un preşedinte şi te scoli cu altul mai bou ca primul, e clar, politica e o… femeie uşoară.”

8. “Ce face acum Vanghelie? / Caută pe google să vadă ce înseamnă diaspora, să o cheme la ordine”.

9. “Geoană, foarte vesel, se întâlneşte cu bunicuţa. De ce eşti asa vesel? Mi-am făcut testul IQ. Şi? A ieşit negativ la fel ca a lui Băsescu”.

10. Cel mai scurt banc: “Geoană, preşedinte!”

11. Culmea prostiei: Să facă Boc Băsescu.

12. Cine e mai blondă ca Udrea? Băseasca cea mică.

13. De ce nu se uită Băsescu la Copiii spun lucuri trăznite? Pentru că se enervează uşor când vede concurenţa şi vrea să-i ia la palme.

De la lume adunate si la lume date

bogdan_daradan Politica Basescu, Mircea Geoana, politica

Traim in Romania si asta ne omoara tot timpul - e o replica deja intrata in folclorul urban, dar, dincolo de tot si toate nu cred ca e numai Romania si a ei populatie de vina pentru aceasta stare balcanica de “las-o ma ca merge asa”…Problema sunt conducatorii, alesi de noi, din pacate pe dudele lor! Dupa disparitia nefericita a lu Nea Nicu zis Ceasca sau Cizmaru, cred ca tara asta a fost lovita de un blestem de deochi mai ceva decat incantatiile preotilor Vodoo sau ale vracilor indo-americani, blestem care zice cam asa: “Sa va dea conducatori nemunciti si-nselatori. Sa va faca autostrazi cand o creste malaiu-n pereti, iar binele la voi in tara sa vina la Pastele Cailor. Sa va construiasca mall-uri si sa va-ndoape cu E-uri, sa va fure si ca garda, si cu politia si barda, iar de nu vreti sa muriti sa va dea pensie de faliti, cat sa rezistati si voi ca sa-i votati tot pe ei“…. Dupa 20 de ani de tranzitie pe paine, dupa 20 de ani de circ, dupa 20 de ani de luminite si beculete la capete de tunele, azi ne procopsim cu-n chior care se vrea vrajitor si-abureste la popor. Lasand odele in metru antic si cartile lui Dumas, mister Base, un presedinte scos din benzile desenate cu Popeye marinarul se da in stamba pe la TV.  In aceste vremuri tulburi, cand actualul Guvern e in criza majora de identitate, cand tara se scalda in colaps si datorii externe, cand leul se duce la vale mai ceva ca saniuta pe partie iar bancile nu mai au lichiditati, in aceste vremuri de criza, in care lumea moare de foame si fara job, Chelu nostru ce face!??? Hai ghiciti! Va rog, intrazniti!? Face bai de multime la Cotroceni??? Nuuuuuuuuuu! Dezbina guverne??? Nuuuuu! Se ascunde cu Udrea dupa boscheti???? Nuuuuuuu! Basescu face POEZII! Cum??? Unui presedinte de tara europeana ii arde de scris versuri??? Omul asta e sanatos la cap??? Inteleg ca e disperat dupa voturi, inteleg ca juiseaza cand mai castiga cate un procent de gugustiuci, da sa vii tu ca presedinte cu atata nonsalanta si nesimtire sa reciti versuri la TV, versuri care nici nu cred ca ii apartin si sa te dai poet, sa plangi ca ultima stoarfa de pe centura cand vine garda sa iti dea amenda, e deja culmea tupeului. Deja nu mai am ce invective sa postez aici la adresa lui…De la ipocrit, jigodie, tradator, mincinos, fariseu…ma rezum la randul asta- Zic Basescu si trag apa! PUNCT

PS: Si pentru ca tot vorbim de presedinti si alegeri, va invit sa cititi si postul asta…E bine scris, pararea mea si e scris de Jean Bica

Isteria continua! Desi parca in ultimii ani nici macar nu cred ca s-ar fi oprit vreodata. Atentia publica e tot timpul ocupata cu ceva. Fie ca e cu faptul ca Simona (ne)Sensual a facut sex in mare cu Maharu (nu am gasit un subiect mai banal si mai ridicol ca asta pentru a sublinia ideea), fie ca Basescu a zis ca Romania are nevoie de chelneri nu de filosofi. Acum toata lumea freamata ca vine campania. De la militanti la pensionare, toata lumea se uita si comenteaza iminenta demarare a campaniei electorale. Si mai zice lumea ca romanul nu este pasionat de politica, ca s-a saturat de ea. Aiurea! Romanul mananca politica pe …stomacul gol, ca nici macar paine nu mai are….Vezi aici tot textul

BOGDAN DARADAN

bogdan_daradan Caramida Zilei alegeri, Basescu, penibil

Eu n-am avut nicio pretenție de la Emil Boc atunci când a fost desemnat prim ministru de către cei 30%. Nici de la PDL, nici de la PSD, nici de la alianța lor înduioșătoare. Guvernul trebuia să existe, în fruntea lui trebuia să fie cineva. Probabil că mulți dintre ei ar fi mai potriviți prin alte locuri, ba la Fornetti, ba într-un penitenciar, dar nu poți să te opui dorinței electoratului: oamenii aceștia au fost aleși să ne reprezinte. Inclusiv pe noi, cei care n-am votat sau n-am fi votat.

N-a trecut un an de la alegeri și Emil Boc a devenit una dintre cele mai plictisitoare imagini de pe micul ecran (dar și de pe monitor), ba chiar se bate cu puricii în care-o bagi pe dânsa când semnalul e prost. A-i urmări cuvântările e mai chinuitor decât să-ți târăști ouăle pe cărbuni încinși, zici că n-are nimic mai bun de făcut decât să ne tortureze cu aparițiile sale. Mintea mea s-a opus cu încăpățânare să-l priceapă pe Boc de fiecare dată când acesta a avut ocazia să se cațere la microfon, indiferent de ce-a avut de zis.

Marele merit al prim ministrului este că reușește să fie unul dintre cei mai talentați mâncători de rahat ai actualului Guvern, ba chiar aș forța nota încercând să-l bag undeva pe podiumul politicii postdecembriste. Îți vine să-l împuști, dar ți se taie atunci când îl ai in față. Emil Boc este omul perfect pe timp de criză pentru mizeria de țară în care trăim: e incompetent, dar nu arată asta în mod direct, reușește să pară cel mai responsabil om de pe planetă, are o voință reformistă cum n-ai mai văzut, vorbește de măsuri peste măsuri, decizii peste decizii, ce să mai continuăm, omul știe meserie. Ba chiar am văzut o ușoară atitudine dezarmată a presei și a opiniei publice la adresa lui, dar s-ar putea să mă înșel. Boc pare fie inatacabil, fie că are o soluție pentru orice.

Până în noiembrie avem destule de tocat, so stay tuned.

(preluat de pe alex-moca.net)

Moca Politica antonescu, Basescu, emil boc, geoana, guvern, pdl, pnl, PSD

O lunga tacere a precedat raspunsul presedintelui Traian Basescu la provocarea lui Voronin. Nu putem decat sa presupunem ca in timpul cat s-a dat la fund a jucat table cu Becali ca sa-i mangaie singuratatea sau si-a oprit fratele de la a-i manca electoratul aparand la TV cu gura plina de “gaozari” si de amenintari cu moartea.

Dar asta nu mai este de actualitate acum dupa cum nu mai este de actualitate nici felul in care fiica lui mai mare si-a luat casa de 800.000 euro din vanzari anterioare si din salariul ei de pe urma profesiei de avocat, un avocat al carei unic argument la faptul ca finisarile la casa nou achizitionata sunt enorme este “nu au costat pana in 100.000 euro, am spus ca au costat in jurul sumei de 100.000 euro”

In centrul atentiei este acum Moldova. Si ea are acest statut gratie mai multor motive pe care o sa le sintetizam:

1. acuzatii grave la adresa Romaniei in care ni se pune in carca organizarea vandalizarii sediului Parlamentului Republicii Moldova, organizarea atacului asupra fortelor de ordine in care numerosi membrii ai defensivei au fost spitalizati, organizarea arborarii steagurilor roman si european pe cladirile presedentiei respectiv a parlamentului, toate acestea cu scopul evident de a deturna regimul politic de la Chisinau

2. declatia de razboi subtila inaintata prin identificarea ambasadorului Romaniei la Chisinau, Filip Teodorescu, ca persona non grata si oferitea catre acelasi ambasador a unui ultimatum de 24 ore pentru parasirea tarii (procedura adoptata de cercurile diplomatice intre doua tari beligerante).

3. introducerea unui sistem de vize pe criterii de nationalitate, tintind spre cetatenii romani, fapt care denota clar intentia de a bara accesul romanilor peste Prut.

4. tergiversarea acceptului pentru instalarea noului ambasador, Mihnea Constantinescu, deci refuzul de a purta un dialog cu Romania.

5. lipsirea de libertate a unor cetateni romani ca urmare a ridicarii lor de catre politia secreta moldoveana si interogarii lor fortate.

6. amenintarea jurnalistilor, de asemenea cetateni romani, in incercarea de a-i impiedica sa relateze cele ce se petreceau la Chisinau.

7. sistarea comunicarii cu oficialii romani si blocarea activitatii de reprezentare externa, fapt care, coroborat cu incalcarile drepturilor indivizilor si jurnalistilor, lipseste victimele de orice suport din partea tarii de origine.

Se pare ca toate acestea, lucruri extrem de grave care in orice moment pot degenera si care necesita cel putin o luare de pozitie, domnul Basescu le-a evitat dibaci. Ca nu resimte nevoia de a se explica in fata noastra, desi mai mult decat o nevoie a lui personala este o obligatie pasagera pozitiei dansului de presedinte al Romaniei, poate ca ne-am obisnuit deja. Insa cand vietile si libertatea unor cetateni ai acestei tari sunt puse in pericol, declaratia presedintelui este minimul de manifestari pe care le poate intreprinde. Domnul Basescu nu numai ca nu a realizat acest minim, dar a durat o saptamana intreaga pana sa faca cea mai mica referire la subiect, aceasta fiind  ca “Voronin incearca sa ridice o cortina de fier pe Prut”.

In aceste conditii, ramane ca acum, dupa o saptamana tulbure ale carei consecinte inca nu pot fi calculate, sa vedem unde ne situam noi ca tara in problema Basarabiei si unde se situeaza seful statului avand in vedere ca a lasat la voia intamplarii cateva mii de oameni si a sacrificat un imens capital de imagine prin neinterventia sa.

Pozitia Romaniei o va exprima presedintele in cursul zilei de azi, la ora 17, in Parlament.

By: Gyeorg

gyeorg Politica ambasador, Basescu, Chisinau, gaozari, Moldova

Mai mult sau mai putin subtili, angajatii la Grand Prix-ul Cotroceni, Antonescu si Basescu dau la iveala numele celor care ii subventioneaza. Presedintele PNL a tinut sa le aminteasca partizanilor liberali de domnii Patriciu si Catarama. De Geoana nu mai zice nimeni nimic. Nici macar el. In schimb Basescu nu se lasa mai prejos si, vrand-nevrand, si-a dat de gol nasul, un nume pe cat de inofensiv la prima auditie, pe atat de temut.

Despre Puiu Popoviciu nu se cunoaste mai nimic la nivel de mass-media, fiind pana de curand atat de obscur incat cele mai multe ziare tiparite sau electronice il prezentau cu aceasi poza, in deja celebra camasa portocalie. Abia cand a iesit din celula unde fusese retinut timp de 24 ore spectrul mediatic s-a mai largit in jurul sau. Ce au declarat el si altii a fost deja indelung dezbatut si rasdezbatut fara a se ajunge la alta finalitate decat ca Popoviciu este extrem de bogat, probabil cel mai bogat om din Romania.

Cum spuneam, mult mai interesant decat aparitia lui in presa este personajul in sine si itele care duc de la el la afaceri si nume cu rezonanta in toate mediile, dar cu precadere in cel politic.

Un magnat altfel, de cu totul alta clasa fata de ce avem ocazia sa vedem in Romania, Puiu Popoviciu este din rasa celor care conduc din umbra, dupa cum numai in carti mai apucam sa citim. De inteles ca Puiu tine sub cheie soarta celor mai influenti lideri politici, ca radacinile ii sunt mai bine infipte in tara asta decat ale oricui altcuiva, ca daca ziaristii au enumerat printre proprietatile sale KFC, Pizza Hut, JVC, Herastrau, Miorita, spatii comerciale de pe bulevardele Dorobanti, Regina Elisabeta si Kogalniceanu, hotelul Howard Johnson, IKEA si pavilionul H din parcul Herastrau, e foarte probabil sa nu fi ajuns la jumate, ca Basescu, care pana acum era dracul gol si improsca pe oricine, si-a plecat capul ca sa fie sigur ca nici macar nueste suspectat de vreo implicatie in sesizarea DNA si ca, de ce sa n-o spunem p-aia dreapta, probabilitatile inclina spre Puiu Popoviciu ca adevaratul conducator al Romaniei.

Cunoscut initial drept cumnatul lui Dinca “Te-leaga”, inrudirea cu generalul comunist i-a oferit rampa de lansare atat ca venit si influenta cat si ca mare proprietar. Stand pe langa “Te-leaga”, renumit pentru faptul ca inainte de revolutie era in stare sa puna catuse pana si fruntasilor partidului si de asemenea fost prim-viceprim-ministru al Romaniei si fost primar al Bucurestiului, Popoviciu a proliferat relatiile pe care le avea pentru a ajunge la averea si greutatea la care este acum, relatii cu sus-pusii statului care i-au dat pe tava tot ce a cerut.

Desigur, concluziile pe care le tragem din acest simplu fapt sunt multe si destul de clare; ca democratia e o pleasca de magar pudrata si parfumata cu Chanel, ca Justitia are ochi de bufnita, ca egalitatea in drepturi e o paparuda ieftina de Vacaresti, dar in primul si in primul rand, constatam ca cei care au condus acum 20 de ani o sa conduca mereu, netulburati si in acelasi stil.

Indraznesc sa traiesc totusi mai multumit cu ideea ca poate vestea cu Popoviciu (daca numele asta e compus, asa cum banuiesc, a fost o alegere geniala) i-a mai vanturat pe amaratii cu creiere de matura care se inmoaie la cuvinte ca “libertate” si “drepturi” si cu un dus rece si-o palma dupa ceafa le-a aratat pe ce lume traiesc si in ce Romanie traiesc.

By: Gyeorg

bogdan_daradan Politica Basescu, Crin Antonescu, politica, Puiu Popoviciu

Dupa cinci ani in care cei mai multi dintre romani au asteptat ca Traian Basescu sa isi incheie mandatul si sa plece de pe capul lor, indiferent ca nu stiau cine o sa-i ia locul, pe sistemul “Dumnezeule, oricine, doar ia-mi-l pe asta de aici” pe avizierul electoral s-a afisat o fata noua, Crin Antonescu.

Pana de curand nebagat in seama de nimeni, Crin Antonescu si-a pronuntat intentia de a concura cu actualul presedinte intr-un moment cand a reusit sa indrepte luminile asupra lui, adica dupa alegerea sa ca presedinte al PNL.

Insa cu toate ca media nu l-a prea tinut in fasa, ceea ce pentru multi e echivalent cu a nu exista, Basescu ar trebui sa se teama pentru locul lui de inalta fala in Olimpul aflat la Palatul Cotroceni. Nu pentru ca Antonescu e un mare viteaz, capabil sa ne scoata din criza daca se da de trei ori peste cap si salveaza un stiulete magic de la inec, repet, ci pentru ca in jurul sau si-a angrenat atata antipatie si repulsie din partea romanilor incat sunt gata sa fuga in bratele oricui care nu-i Basescu.

Si cu atat mai mult cu cat noul sef PNL inca nu are o reputatie bine conturata, nu si-a creat pana acum un portet bazat pe discurs si pe fapta. Asta face din el un nou-nascut, un Obama, inocent, ireprosabil, care pus langa adversarul lui care s-a manjit singur cu toate unsorile si scursurile, pare Fat-Frumos din lacrima.

Fara sa se straduiasca deci prea tare, Antonescu are o buna parte din groapa lui Basescu sapata deja… de Basescu. Ne bucuram ca sunt din ce in ce mai putini aceia care mai traiesc cu iluzia ca produsul basescian poate fi altceva decat rahat (evident, turcesc). Majoritatea carora li s-a spus “Sa traiti bine!” si au crezut ca se poate in tara asta, au realizat ca ce le dadea edilul sa rumege nu era nici foret-noir, nici profiterol, ci doar rahat. Problema e ca acum sunt gata toti sa-si clateasca gura cu apa chioara, de la oricine o da primul.

Treziti-va la realitate! Cred ca asta ar fi indemnul electoral cel mai potrivit tarii asteia.

By: Gyeorg

ionut_georgescu Politica Basescu, Crin Antonescu, politica