Fără categorie

Cand educatia se face cu neuroni ,,0,,…TUNS sau NE-TUNS! Asta e prostia din scoala secolului XXI!

Sa va spun o poveste…Prin 78, cand eram in stare latenta de atom neprogramat pentru nastere, undeva, intr-o scoala din Bucuresti, un tip, cu gusturi muzicale si IQ 134 incerca sa ajunga la scoala. Avea uniforma, unghiile taiate, dar ii placea sa poarte plete in stilul Metallica. N-a reusit pentru ca directoarea, adica tovarasa directoare l-a vazut, i-a pus castronul in cap si gata…tuns a fost.  Azi, dupa atatia ani, parca si acum imi salta inima de bucurie cand ma gandesc la democratie, la profesorii deschisi la minte, care nu te mai primesc la scoala daca nu te tunzi….WHAT? Rev, rev, rev…Mi-am revenit! Initial am crezut ca am adormit cu gandul la trecutul comunist dar nu, e REAL! La doua decenii si ceva de la decesul lui Ceausescu si a sistemului educational de atunci, nostalgia loveste din nou si nu oriunde…chiar in inima Capitalei! Intr-un liceu respectabil din Bucuresti, Andrei Fiuciuc, pe care il cunoasteti din articolul asta, e fortat sa ramana in casa sau pe strada dar  fara scoala pentru ca la unitatea de invatamant unde studiaza are INTERZIS. De ce? Nu a fost prins cu droguri, marihuana, nu a lovit un cadru didactic si nu a ademenit minore in toaleta pentru favoruri sexuale. Nu, Andrei este mult mai rau decat toti elevii la un loc pentru ca are parul….LUNG. Da, purtatul pletelor in scoala dauneaza grav intelectului, in conceptia unor hominide neaderthaliene care nu au inteles ca educatia NU are nimic in comun cu DICTATURA. Actul de a educa NU este sinonim cu actul de a DICTA. Orele de curs, predarea la scoala nu trebuie sa mai fie sinonime cu DICTAREA la scoala. Pentru profii care nu au invatat, a educa inseamna a comunica cu elevul nu de a-l subjuga. Deja am vorbit prea mult cand puteam sa las doar poza asta sa vorbeasca de la sine…Deja, pe facebook, fotografia a pornit un adevarat tsunami de idei si dezbateri…Sunt curios care va fi finalul acestei povesti, care, din pacate, de data aceasta, este cat se poate de reala fata de prima plasmuire a imaginatiei mele…

Fără categorie

Presa in blugi la 1000 de posturi! BONUS-Eu, actor la liceu, in 2003! VIDEO

Pentru sarbatoare, am scos din arhiva teatru in blugi din 2003 cu mine actor si textier!

23 martie 2009-1februarie 2012! 1000 de posturi pe site/ul presainblugi.com! Sunt multe, sunt putine, judecati voi! Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au contribuit la pastrarea acestei identitati in mica, sau mare masura, mai des sau mai rar, in vacanta sau in timpul liceului…Multumesc Andrei Cojea, caci fara tine acest site ar fi ramas doar o idee…Multumesc Alex si Vlad Mocanu, doi frati gemeni de nadejde, care acum sunt studenti in Marea Britanie…Multumesc Simina Adamescu, Daniel Luican, Gyeorg, Robert, Ana Maria Radoveneanu, Valentina Lica cu energia ei debordanta, Andrei Fiuciuc cu stilul lui acid de analitic, Diana Bone cu franturile sensibile din sufletul ei asezate in versuri si tuturor celor care ati trecut pe aici, fie si pentru o clipa, sa radeti, sa cititi, sa comentati, sa priviti…Va multumesc…Pentru toti like-rii de pe facebook, pentru toti cititorii si vizitatorii am o surpriza…Eu, „”in blugi”” in 2003, asa cum erati si voi sau asa cum sunteti inca acum in 2012….Vizionare placuta!

P.S.: Din pacate, calitatea imaginii nu este foarte buna, desi am incercat sa remontez anumite cadre sau sa randez fisierele video….CD/ul de pe care am prelucrat informatia zacea de aproape 10 ani intr-un colt uitat si arata acum ca trecut prin razboi….Nici piesa dupa Shakespeare nu am putut-o prelucra in intregime, dar sper ca pe viitor, poate la urmatoarea aniversare de 2.000 de postari sa fac rost de piesa integrala…Multumesc pentru intelegere…

Fără categorie

Primii jurnalisti C.P. Scott sunt gata sa intre in online. Galerie FOTO!

Am scris aici de proiectul C.P.Scott, proiect care s-a incheiat in acest week-end. Felicitari pe aceasta cale absolventilor: Andrei, Nicoleta, Cristiana, Tamara, Andrada, Lorena, Liliana, Florin, Robert, Monica, Doinita, Elena si Ana Maria.

 

Fără categorie

Interviu in Palkoo.com in limba lui Shakespeare!

Aliana Rateanu mi-a facut o surpriza placuta si, recent, mi-a trimis cateva intrebari pentru platforma palkoo.com. Am sa redau un fragment din interviu, restul o sa il las cu link aici! Recunosc ca e placut sentimentul sa te afli si de cealalta parte a baricadei pentru ca mi-a placut rolul de intervievat, deoarece celalalt avatar de intervievator l-am tot purtat:) si o sa-l mai port….:)

Aliana Rateanu: Tell me about you as journalist. Describe us your career path to success.

I started “playing” with journalism even since high school when I was student at Dinicu-Golescu College. I worked voluntarily at “Evenimentul Muscelean” newspaper where I published a lot of articles in the 1999 – 2003 period. The most successful “story” that I wrote in that period was about the Freshman Ball where was organized “Couple of the Year” and where a romanian celebrity participated.

Over the years, I became a journalism student at the University of Pitesti-“Constantin Brancoveanu”. I worked for 4 years (2003-2007) at the Arges Pitesti newspaper where I coordinated the youth supplement “Arges in Blugi”, that I am very proud and sometimes I became nostalgic about this period.

I wish to thank master Mihai Golescu , newspaper directory, Mr Traian Ulmeanu, Dorina Bicu, Mihai Marian, photographer “personal” in jeans, Stefan Grigore and Ana Maria Demetriade who have patience with me and also Gabriel Lixandru that guided my steps to become what I am today.

After graduation I thought it was time to make a change in my life and I decided to go to Bucharest. Once I arrived in the romanian capital Bucharest, I started working as online political editor of Realitatea.net, where for over a year and a half I learned about online media, blogosphere and social media.

That’s how I met Piticu , anti-system Pitestean famous blogger, Ana Maria Bodrug, Alina Necula and other friends who helped me a lot. Mihaela Pana was one of them too.

I am currently a senior editor at the section of the diaspora businesslive.ro site and I must mention the name of Bogdan Gavrila, the man who is behind my back lately and who is contributing also actively in shaping my online path.

And to conclude this brief introduction to my biography media I want to talk about my “child” and my soul, – presainblugi.com, that I avoid to call Blog or Website because it is a bit of both, from my point of view.

Aliana Rateanu: I would like to know more about your achievements: the greatest article written by you, your best interview.

It is a very difficult question because I have many things to say, but if you “draw a line” on each stage of my life then I think that a relatively tables would look like this:
“At the time I worked for Evenimentul Muscelean”, the most commented article was a text about “non-conformist high school uniforms muscelene” which made uproar at that time in the city.

If I mention the time when I was editor of the supplement “Arges in Blugi” I can remember interview with DJ Liviu Hodor, a former classmate, who is now a famous DJ, an interview with a romanian star, and not least the story about the humanitarian actions undertaken by a senator of Arges.

Already I was approaching my peak period in terms of journalism career when, at the site editor realitatea.net I made a report on 13 Jilava fort, where was shot Marshal Ion Antonescu by the communists, and a story about a getic village built by a handful of students from the Archaeology, a village built near the town Bragadiru and fully realized based on old technology 2000 years ago, technology remaining legacy of the Geto-Daci.

I could remember this as the last landmark interview with His Excellency, Raduta Matache, Romania’s ambassador to Sweden. You can find the interview on the diaspora section at businesslive.ro.

I should end talking about important interviews and let your readers discover more on presainblugi.com, who is a special virtual place. The most important is that you’ll find there articles about valuable young people who I really like to discover and write about. Interviul complet aici!

Fără categorie

RU-ŞI-NI-CĂ! Un puşti de liceu mai documentat decât Cristina Ţopescu şi reporterii PRIMA TV

Un elev de liceu de numai 17 ani a trimis pe adresa redacţiei noastre un material din ciclul  incredibil,  dar adevărat. La PRIMA TV, în grupajul ştirilor FOCUS, Cristina Ţopescu a prezentat un reportaj cu un subiect „teleportat”. Înţeleg că o astfel de eroare ar fi fost mai uşor de trecut cu vederea dacă avea loc într-un context de eveniment. De exemplu, dacă la locul cu pricina ar fi avut loc un incendiu, iar reporterii ar fi transmis de la faţa locului diverse.

Dar, nu. E vorba de un reportaj documentat pe genunchi (CLICK AICI PENTRU INREGISTRAREA TV). Reporteriţa nici măcar nu a avut curiozitatea să caute pe Google Map. Dar să vedem despre ce e vorba. Iată articolul….

PASAGIUL COMERCIAL TELEPORTAT ÎN  HANUL GABROVENI

La PRIMA TV (stirile FOCUS din 14.01.2010, ora 20,00) ne prezintă  ruina unui fost han-pasaj comercial  (din strada Lipscani cu ieşire în strada Gabroveni), ca fiind ruina fostului Han “Gabroveni”. Probabil că, arhaicul cuvânt “han-hanuri”, lipsit de circulaţie în limba curentă, unde este întâlnit doar sub formă de „hotele/uri de 5 stele”:) a  condus la asemenea eroare.

Mai întâi să lămurim faptul că ruina prezentată la ştiri, reprezintă tot ce a mai rămas din hanul ridicat de  Constantin Hagi Tudorache pe locul  fostului han  ce a ars  la “focul cel mare” din 1847 . Cladirea a avut felurite întrebuinţări, dintre care : negoţ propriu (familial), sediu bancar al lui Morena Solomon Archer, activitati comerciale, de unde si denumirea  de “Pasagiu comercial”  (Cristian Popoescu, “Bucuresti – Arhipelag”, editura Compania, 2007, p.33), aşa cum apare  inscripţionat şi în planurile din 1900 ale Bucureştiului. După cel de-al doilea razboi mondial, cladirea a adapostit magazine comerciale, dupa care a fost folosita ca depozit, până după anul 1990, când, fără vină şi fără vinovaţi, fostul  pasaj comercial a fost mistuit de un incendiu.

(FOTO: Andrei Fiuciuc, elev, 17 ani)

yjg Prăvăliile din “buricul Bucureştilor” au avut deseori parte de incendii. Dacă pe  vremuri,  corpul de tulumbagii (pompieri) inzestrat primitiv,  aproape ca nu putea sa dea nici un ajutor contra parjolului, dupa anul 1990, pompierii au reusit sa salveze din incendiu, ceva parti din fostul pasaj commercial din  strada Lipscani cu iesire in strada Gabroveni.

Adevaratul Han “Gabroveni”, aşezat peste drum de “Pasagiul comercial”, se transformă dupa 1900, în Hotel “Gabroveni-Universal” (George Potra, “Istoricul Hanurilor Bucurestene” editura. Ştiintifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1985, p.149).

hoteluniversal1În planurilor din acele vremuri, Hotelurile “Gabroveni” si “Universal”, sunt identificate in strada Gabroveni cu ieşire in str.Covaci,  unul langa altul.  Hotelurile “Gabroveni” si “Universal” sunt nationalizate in 1950 sub denumirea de hote “Universal”,denumire purtata si dupa anul 1990. Hotelul este revendicat în prezent, de către moştenitorii foştilor proprietari, care au avut prilejul să-şi vadă  hotelul teleportat “La ruine”, graţie  manipulatorilor „dezinformaţi şi pe genunchi documentaţi” de la stirile FOCUS.

Pentru cei care vor să ştie adevărul, a scris…Andrei Fiuciuc, elev, 17 ani.

PS: Cea mai relevantă imagine GOOGLE MAP:) Doar la o aruncătură de click de laptopul reporterilor PRIMA TV:)

ghgh

Fără categorie

PROIECTUL ONE WORLD…

tfugu Despre proiectul ONE WORLD am aflat pentru prima oara, de la  profa’ de religie,   care ne-a facut o invitatie deschisa tuturor celor interesati sa participe la acest proiect, ce mai avusese reprezentanti din liceul nostru, cu ceva timp in urma. Ne vom alege cu o diploma, si alte cateva vorbe de duh  cu scop educativ. De ce as refuza?!

M-am  aratat interestat, si astfel, nici nu incepuse bine vacanta de vara, cand am fost informat ca pe 14 iulie 2009, organizatorii proiectului  vor veni in Liceul  “Ion Neculce”,  sa  prezinte   proiectul.  Prima intalnire nu mi-a oferit suficiente date ca sa   lamuresc  scopul proiectului.

La  interval de 2 luni, in cadrul proiectului,  a avut loc  a doua intalire:  un workshop  care s-a desfasurat  la Timisul de  Sus.  Aici am intalnit elevi din diferite licee din Romania, si am aflat ca noi vom prezenta gandeste-cu-capul-tauin liceele noastre,  o serie de filme care se refra la drepturile omului.

Asociatia “Oricum” (destul de cunoscuta pentru  ”Future Shorts” ) impreuna cu Centrul Ceh, People In Need si DocuMentor au decis de comun acord sa aduca acest festival al filmului (déjà celebru in Cehia, tara fondatoare), cu un motiv bine definit: schimbarea ideii de invatamant in Romania, prin cursuri informale (de aici si tinta pentru aceste proiecte si anume liceele din tara) si informarea publicului  asupra problemelor reale, nedezbatute pana acum, cu ajutorul puterii materialelor auio-vizuale.

Acest proiect  mi s-a parut unul din cele mai interesante proiecte la care am participat pana acum.  Pana la acest proiect, am avut ochi, dar nu vedeam;  am avut urechi , dar nu auzeam …

In  Liceul “Ion Neculce” am pus in aplicare proiectul,  au fost prezentate o parte din filme. Sper ca tot ce s-a intamplat in cadrul acestui proiect, sa schimbe spre bine mentalitatea unor colegi de-ai mei.

Andrei Fiuciuc