Privesc cum fulgii de zapada ating usor pamantul, topindu’se unul cate unul. Un zgomot infernal se aude de afara: traficul!Bun venit in orasul meu. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, si ninge incontinuu de 3 zile.

Oamenii devin nervosi: claxoane si tipete pretutindeni. Vreau sa fug, sa ma ascund acolo unde nimeni nu ma poate gasii. Imi imaginez adesea acest semineu batran, care ma incalzeste atunci cand afara este frig.
Peisajul s’a schimbat! In fata mea, apar niste varfuri ascutite, acoperite cu o patura alba. Clar nu mai sunt acolo.

“Poftim!” - il privesc in ochii si il recunosc.Este el. Imi intinde o cana mare de ceai si se aseaza langa mine. Buzele mele se apropie timide de obrazul lui, il saruta incet, apoi ii soptesc: “Multumesc!”

In surdina, muzica se aude frumos. Imi intinde o mana si ne ridicam pentru a ne lasa purtati de ea. Imi proptesc mana pe umarul lui, iar el imi atinge delicat talia. Imi strange cealalta mana, astfel incat reuseste sa ma faca atenta la el, la ceea ce ni se intampla noua. Suntem atat de apropiati incat ii simt fiecare bataie a inimii, caldura emanata de corpurile noastre se impleteste la fel de frumos, precum doua fire de ata. Imi sopteste ceva la ureche; ii aud respiratia intretaiata, ii simt teama in glas, ma regasesc in el.

Nu vreau sa parasesc niciodata aceasta lume a mea.Vreau sa raman aici, cu tine.

Mai multe povesti interesante aici:

http://ann-stories.blogspot.com

Radoveneanu Ana-Maria

bogdan_daradan Creatii Ana Maria, Idei, nuante