Sunt din şoapte zidite în van
Cu visuri deşarte de nori,
Când pereţii mi-atârnă profan
Şi bezna înghite culori…

Sunt din şoapte zidite în cărămizi de gheaţă
Aştept să-mi curgă prin vene doar ţurţuri…
Să ardă frigul, să mă învălui în fumuri,
Cu zidul de şoapte din gânduri de ceaţă

Mă încălzeşti cu ochii traşi prin foc
Topind sărutul peste fruntea ta îţi sting privirea
Iubeşte-mă ca orbul ce nu-şi găseşte loc
Şi-aprinde-te… luceafăr să-mi devii în noaptea mea…

Toader Mircea