Atelier de Idei

Scrisori către Rita – Pentru că sunt bărbați care fac sex pentru că nu mai pot să iubească…

Spread the love

Scrisori către Rita, spre deosebire de Povesti despre TINE, chiar dacă are la bază aceleași texte ale lui Stefan Caraman și aceeași regie în semnătura lui Cristian Bajora este subtilă, este ascunsă. Dacă ești bărbat, primul impuls freudian este să crezi piesa un pretext erotic de a veni cu o tipă superbă, senzuală, fierbinte, goală, NUD, dezbrăcată pe scenă. Și când e vorba de Andreea Stafie și stafiile tremură și prind viață, dacă mă înțelegeți, mai ales când arată cum arata.

Încercați să vizualizați așa ceva la nici 20-30 de centimetri de voi, toată GOALĂ ? Un moment erotic ați spune. Nici măcar nu-l mai vezi pe Ștefan Nistor, colegul ei de șcenă, nu mai auzi ce spune chiar dacă ea e doar pictată din cap până în picioare oricum vezi ce vrei să vezi. Și totuși…

tristete

După ce hormonii tăi se liniștesc și toate emoțiile și trepidațiile trec, după ce conștientizezi unde ești începi să înțelegi. Nu e o piesă erotică pentru că prezența ei acolo e ca să ne aducem aminte, noi, sau unii dintre noi, bărbați sau femei că avem cu toții o umbră intrinsecă, colorată, ca un fluture pictat pe piele și care ne-a învățat odată SĂ IUBIM…

Piesa nu e misogină pentru că dincolo de limbajul explicit plin de cuvinte cu tentă sexuală extrem de explicită, cu descrieri de scene porno, vorbește despre un Bărbat gol, nebun de gol și de SINGUR care SE sufocă în viața lui lipsită de sens.

La fel de ușor pe cât își schimbă tricourile pe atât de ușor face sex cu organul lui în stânga și dreapta cu vecina, cu femei măritate, cu babe, cu MILFE, cu directoare de bănci, cu eleve de facultate, cu puștoaice și, cu toate astea…SE SUFOCĂ.

Se sufocă pentru că, așa cum spune și el, când a făcut dragoste, cu EA, a fost ca o rugăciune, ca o întoarcere, în timp acasă…Pentru că atunci când iubești cu adevărat, o faci atât de puternic încât îți rămâne trupului celuilalt imprimat, pictat, pe epiderma ta, pe gâtul tău, pe retina ta, pe sufletul tău…E ca atunci când ea, deși la mii km distantă, la Viena de exemplu, și tu aici, în București, sau Pitești de exemplu, o simți lângă tine, o miroși, o atingi, și tot ce vezi e o proiecția unei imagini digitale generate de un monitor de 15, sau 17 inchi.

E ca atunci când ești cu ea în iarbă și chiar dacă trec lunile, și anii, și când treci pe acolo parcă vezi contururile voastre printre firele de păpădie, printre pânze de păianjen de câmp, printre trifoi și caprifoi de parcă iarba și solul au întipărit în ADN-ul lor conturul vostru…E ca atunci când ea rătăcește un medalion după ce ați lăsat pasiunea să smulgă regulile din voi și rușinea să fie doar un cuvânt inert pentru oamenii fără viață și, rătăcit fiind, să-l regăsești ca într-un deja-vu mereu și mereu chiar dacă medalionul i l-ai dat demult, și ea nu mai e a ta demult, poate n-a fost niciodată, și ajungi să iubești amintirea ei, și proiecția ei de parcă ar fi ceva aievea, și să devii din ce în ce mai gol.

Despre asta e piesa…Nu despre erotism pentru că nu e nimic erotic în trupuri goale de sens, nu e despre limbaj vulgar pentru că dragostea dă magie tuturor gesturilor grosolane și fetide, însăși transpirația pare ca roua dimineații, nimic din ce e carnal și scârbos nu există când iubești pentru că te afunzi intrinsec în celălalt și nu mai simți nimic din tine, din ea, totul devine o masă care pulsează de mușchi, vene, sânge…Nu e despre bărbați pentru că și femeile pot să ajungă goale chiar dacă sunt dezbrăcate sau îmbrăcate…Nu e nimic misogin în ea pentru că adevărata victimă e el.

Se SUFOCĂ. Chiar dacă are clipele lui agonizante de plăcere e ca la drogații în stare critică sau ca la alcoolici. Își ea doza de nimic și nu simte NIMIC… Piesa e despre acei oameni, suflete, ființe, bărbați și femei care deși au bani, 1000, 2000, 20.000, 200.000 de euro sunt săraci și goi…Piesa e despre acei indivizi, individe care sunt surprinși de sărbători fără NIMENI lângă ei deși au făcut sex înainte și vor face și după și, nimic. Scrisori despre RITA e despre noi, sau, mai bine zis, e despre aceea dintre noi care n-au nimic. Au job sau nu, au o relatie, sau doua, sau nu, au femei sau barbați, sunt gigolo sau curve, sau nimic, au timp, au ce bea, ce mânca, practic n-au Nimic. E vorba despre aceea care sunt OK, sunt în regulă, doar sunt NEFERICIȚI.

 

0 gânduri despre „Scrisori către Rita – Pentru că sunt bărbați care fac sex pentru că nu mai pot să iubească…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *