Asta e lumea pe care o mizerie de politician nu poate s-o cunoască. E aceeași lume despre care un om oarecare vorbește cu atât de multă nonșalanță…

Mă simt cel mai norocos om că am internet, telefon cu touchscreen, mp4. Că pot să aleg, că am părinți, oportunități, o viață înainte, cineva care mă iubește, prieteni. Că am ce mânca și ce bea la orice oră și pot risipi oricât, având mereu altceva ce-mi poate satisface poftele.

Nu este greu să-ți imaginezi lumea altfel, dar este dureros când ajungi s-o înțelegi.

Am fost șocat acum o lună să văd un bătrân care aborda fiecare trecător cerându-i bani pentru medicamente. E umilitor să cerșești și e greu de crezut că există prea multe persoane care se simt bine făcând asta. Dar, atunci când nu ai de ales, ești nevoit să-ți calci în picioare demnitatea și să infrunți disprețul celor din jur care te privesc de sus doar pentru ca nu ai avut la fel de multe oportunități.

The feeling of being unwanted is the most terrible poverty! (Mother Theresa)

Nu m-am gândit niciodată la viața pe care o duce un om al străzii. Nu mi-a plăcut niciodată să le dau bani cerșetorilor. Nici măcar să-i privesc în ochi – cu toate că ei mi-ar fi evitat privirea negreșit. Totul până la întâmplarea de mai sus cu pensionarul care m-a făcut să-mi pun numeroase întrebări despre societate, oameni și… despre mine însumi.

Indiferența mea m-a făcut să ratez atâtea șanse de a-i lumina unui cerșetor măcar o secundă din viață. Nu o să primești de la nimeni altcineva un ”mulțumesc” mai sincer decât de la cel pe care-l ajuți atât de mult cu un efort atât de mic.

Nu poți schimba lumea cu 1 leu, nimeni nu ți-a cerut asta. Însă decizia ta de a dărui oricât de puțin poate avea urmări temporare aproape la fel de mari. 17 octombrie este Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei. Crezi că poți face măcar un efort simbolic, să rupi o fărâmă din your world of plenty?

Te invit să citești și următorul blog care-ți va explica și alte moduri de a contribui la eradicarea sărăciei: http://fiicetateanglobal.wordpress.com.

POSTED BY MOCA