In anul 1878, CALEA TARGOVESTEI se denumea CALEA GRIVITEI (reduta cucerita la 11.09.1877 de trupele romane) si in anul 1891, artera de circulatie care incepea din CALEA GRIVITEI si sfarea in CALEA VICTORIEI, se denumea strada BUZESTILOR (numele familiei boieresti din Oltenia sec.XV) si mai tarziu, strada BUZESTI.

Anterior anilor 1880, locul aflat la intersectia caii GRIVITEI cu str.BUZESTI, in apropierea Pietei Matache Macelaru, era detinut de Constantin Radulescu, si care, ridica o cladire in stil neoclasic francez, situata la nr.1 pe str.Buzesti. Dupa anul 1891, Constantin Radulescu isi imparte proprietatea sa in doua imobile, pe care le vinde. Imobilul de la nr.1 pe str.Buzesti, este cumparat de Tanasescu Maria, iar imobilul de la nr.3 pe str.Buzesti , este cumparat de Franghian.

In Bucuresti, la sfarsitul sec.XIX si inceputul sec. XX, au fost construite multe cladiri in stil neoclasic francez, printre care cele mai cunoscute sunt: Ateneul Roman (1888), Biblioteca Centrala Universitara Bucuresti (1895), Muzeul George Enescu (1898-1900) Cercul Militar National (1912).

Initial, cladirea apartinand imobilului cu nr.1 pe str.Buzesti, a adapostit un teatru; dupa al doilea razboi mondial, teatrul a fost transformat in cinematograful MARNA. In anul 1948, cinematograful MARNA a fost nationalizat cu Decretul nr.303/03.11.1948 care prevedea ca ”intreprinderile …sunt considerate naţionalizate, chiar dacã sunt indicate parţial sau inexact, sau dacã şi-au schimbat denumirea sau adresa”. Restul apartamentelor din imobilul cu nr.1 pe str.Buzesti, au fost nationalizate de la Tanasescu Maria, in baza Decretului nr.92/1950.

Dupa anul 1950, cinematograful MARNA a fost denumit FEROVIARUL, Langa cinematograful FEROVIARUL, la parter, a functionat libraria „I.L.Caragiale”, una dintre cele mai mari si dotate librarii, pana in anul 1990.

La inceputul anului 1990, un incendiu a mistuit o buna parte din cladirea construita in stil neoclasic francez; nu a interesat pe nimeni cauza incendiului, despre care se spunea ca ar fi fost provocat de chiriasii ce locuiau in imobil, pentru a primi alte locuinte. Piata a fost invadata de casete VIDEO, si astfel, nici lipsa unui cinematograf nu s-a simtit prea mult. Cu timpul, cladirea a fost data uitarii, s-a degradat si mai mult si a fost invadata de tot felul de pomi sau alte gunoaie.

Mirati, trecand in graba pe langa zidurile distruse, multi trecatori s-au intrebat : ce-o fi cu cladirea asta?

By: Andrei Fiiciuc