MIRCEA IBADOF: Din Chiajna la Cannes! GALERIE FOTO!

Mircea Ibadof e practic un pusti de nici 23 de ani, dar care a demonstrat inca odata ca nu conteaza cine esti, de unde vii, unde ai crescut si cati bani ai/sau n-ai avut ci ceea ce conteaza e ceea ce vrei sa devii. Cu un nume cosmopolit, cu radacini pierdute prin stepele Siberiei si campiile Moscovei, Mircea Ibadof a reusit in nici doi ani o performanta la care multi alti regizori cu mult mai multa experienta doar viseaza…A fost invitat la Cannes. Cum si de ce? Vom afla impreuna si vom pleca intr-o incursiune pe hartie albastra alaturi de Divizia de Film…

BOGDAN DARADAN: Mircea, din Ilfov la Cannes. De cati ani ai avut nevoie ca sa faci acest salt spectaculos?

M.I: Doi ani. Desi poate parea nebunesc ca mi-a luat doi ani sa termin un scurtmetraj, sunt recunoscator ca am traversat tot acest interval de timp pentru ca multe lucruri s-au schimbat atat in mediul incojurator cat si in viziunea pe care o aveam despre film si astfel cred eu ca produsul final a avut de castigat.

BOGDAN DARADAN: Cum a inceput povestea scurt-metrajului?

M.I: Cum incep toate proiectele la care lucrez de altfel, cu o scanteie. De unde vine aceasta scanteie sau sclipire de moment si cum poti controla sosirea sau intensitatea ei, sunt intrebari la care inca incerc sa-mi raspund, dar care probabil ma vor insoti mult timp de-acum inainte.

BOGDAN DARADAN: Care e mesajul materialului realizat?

M.I: Nu cred ca scurtmetrajul are un mesaj precis, universal si usor de identificat. Intr-adevar, la final am ales sa folosesc un proverb turcesc pentru a clarifica cumva intregul discurs cinematografic si pentru a oferi o cheie catre descifrarea unor metafore vizuale pe care le-am incropit, dar nu cred ca acela poate fi numit mesaj. Mesajul sau mesajele sunt pana la urma reminiscente subiective pe care o creatie artistica, fie ca vorbim de film, muzica sau orice alta forma de exprimare artistica, le lasa undeva in subconstient. Nu e de mirare deci ca daca doi spectatori vad acelasi film este foarte probabil ca mesajele percepute de ei sa fie eminamente diferite.

BOGDAN DARADAN: Ce intelegi tu din conceptul de arta cinematografica?

M.I: Alexandre Austruc zicea o chestiune foarte interesanta: „Un limbaj inseamna forma in care si prin care un artist isi poate exprima gandirea, oricat ar fi ea de abstracta, sau isi poate traduce obsesiile”. Asta cred eu despre cinema, ca e un limbaj care permite cineastului sa faca un transfer de ganduri si fantasme din interior catre exterior, unde in mod miraculos sa fie percepute si de ceilati.

BOGDAN DARADAN: Ce regizori ai ca mentori si de ce?

M.I: Sunt multi oameni care ma inpira si daca as incepe sa vorbesc despre asta ar insemna sa nu ma opresc prea curand. Cred ca e crucial sa identificam oameni la care aspiram si mai apoi sa studiem procesele evolutive care i-au adus in prezent.

BOGDAN DARADAN:Ce asteptari ai dupa Cannes?

M.I: Dupa experienta Cannes sunt mai hotarat ca niciodata ca vreau sa continui sa fac filme. Festivalul mi-a oferit posibilitatea sa gust din cinematografia la nivel inalt si sa inteleg cum functioneaza anumite rotite.

BOGDAN DARADA:Ce pregatesti pentru urmatorii ani?

M.I: Pentru anii urmatori pregatim o serie de proiecte cu Divizia de Film, proiecte atat la nivel national cat si international. Vrem sa continuam sa dezvoltam platforma de networking si productie pe care am creat-o.Pe plan personal ma gandesc deja la urmatoarele proiecte de film, vreau sa public o carte si am in vedere un salt periculos catre lungmetraj.

BOGDAN DARADAN: Un mesaj pentru tinerii regizori

M.I: Nu cred ca sunt in masura sa lansez un astfel de mesaj pentru ca experienta mea nu e inca sufient de vasta. Pot in schimb sa enumar trei lucruri pe care eu le consider esentiale atunci cand vrei sa pornesti la drum prin coridoarele nesfarsire ale cinematografiei: perseverenta, oamenii din jur si o doza buna de nebunie.  Orice e posibil.