Frânturi de rânduri…
Am sceptrul greu rezemat de umărul stâng
Iar trupu-mi se pleacă pe-o parte
Formând un unghi ascuţit cu pământul.
Sunt la fel ca spicul de grâu
Răpus sub serure-
Şi el şi-a susţinut cândva călăul
Cu muchii tăioase şi lucinde.
Mai greu şi mai greu:
Simt divizii de dureri ce asediază în ritmuri crescânde şira spinării.
Acum e momentul căderii:
De acum sunt marca declinului-
Davă fortificată de roiuri de zei.
By: DIANA BONE








Recent Comments