Food bloggers – Un eveniment la care spun bis si astept sa mai servesc masa in blogosfera

[yasr_overall_rating size=”large”]

Recunosc ca atunci cand primesc provocari sa vorbesc despre ceasurile Sturmaskie, ma gandesc implicit la timp, la dimensiunea spatio-temporala, si ce mod poate fi mai placut de petrecut timpul decat sa gatesti si sa te bucuri alaturi de prieteni de creatiile tale.

 Bucataria fara dimensiunea timp nu exista. Nu exista reteta care sa nu-ti solicite folosirea unui ceas, a unui cadran, a unui mecanism de masurare. Orice reteta contine, dincolo de ingrediente timp de preparare – fierbere x minute, se prajeste la foc mic y minute, se lasa la cuptor z ore, se lasa la macerat atatea zile si lista poate continua la infinit. Si nu vreau sa fiu arogant, dar cei multi chefi cu 2 sau trei stele Michelin sunt barbati asa ca e important ca barbat, daca iti place sa gatesti sa o faci cu stil si sa porti un ceas barbatesc care sa-ti dea un plus de eleganta, ceas pe care il poti achizitiona si de pe site-ul ora10, de exemplu.

Si daca tot am vorbit despre timp, despre ceasuri, despre bucatari, despre chefi, mi-am adus aminte de editia Food Bloggers din 2014 cand m-am simtit ca-n povestile cu Seherezada. Bucate alese, delicatese,  la DIVAN totul a fost DIVIN, a fost ca-n legendele si basmele O mie si una de nopti. Pentru ca valoarea timpului se percepe cel mai bine cu ajutorul tuturor simturilor in bucatarie- Gustul, privirea, mirosul, sunetul, emotiile, totul pleaca cu timpul si se desavarsesc in timp. Vinurile, berea, au nevoie de timp, otetul are nevoie de timp, plantele care aduc mirodeniil in camara noastra au nevoie de timp, nimic nu se intampla fara timp, de asta vorbim de slow food atunci cand ne gandim la opere de arta culinara. Cum a inceput basmul culinar? O sa ma uit la ceas si voi da timpul inapoi…

➡ Povestea a inceput la Ora10 seara…

Am savurat la inceput mai multe tipuri de salate reci, orientale in adevaratul stil al cuvantului, cu legume aduse direct de pe tarmul Anatoliei, cu parfum de Bosfor si Dardanele. Am gustat zacusta mega-ultra-galactic de picanta, am gustat humus cu pasta de ceapa, salta vinete turcesti, chiftele de soia si putina carne tocata, paine de vatra, bulete de cascaval turcesc muiate prin pesmet arabesc, sfecla pe pat de sos tartar.

In pauza dintre meniuri am facut putina levitatie si mentalism cu furculitele care pur si simplu pluteau deasupra unui varf de scobitoare in asteptarea deliciilor. Si toata povestea culinara divina ca de basm a fost udata din belsug cu berea TURCIEI – Efes.

Am continuat cu ceva usor, o salata din legume reci – castraveti, rosii, rodii, dovleac, ardei, porumb turcesc cu lipie si lamaie din belsug.

➡ Deliciul bucatariei turcesti- preparatele din carne

Din acest moment fotografiile sunt irelevante sau practic inexistente din doua motive. De pofta, cine se mai gandeste la social media cand ai in farfurie mici turcesti din vita si berbecut, frigarui de miel, pui rotisat si condimente, vita impanata si cireasa de pe tort, un preparat pe care-l gasiti DOAR la DIVAN sau in Turcia, tochitura de vitel si berbec la ceaun de lut cu condimente, legume, sos, iar ceaunul are dop aprins pentru a simula conditiile de preparat gatit sub pamant.

 [yasr_visitor_votes size=”large”]