Modele pentru TINEri este un eveniment care promovează adevăratele modele ale României în rândul tinerilor, printr-o serie de conferinţe, unde vor asculta şi se vor putea identifica cu aceste modele.

Proiectul Modele pentru TINEri se doreşte a fi cea mai puternică sursă de inspiraţie, idei şi motivaţie pentru tinerii valoroşi din România. Este unul dintre cele mai pretenţioase şi totodată ambiţioase proiecte implementate de către Clubul Studenţilor CS-URA şi credem în reuşita sa şi a impactului pe care acesta îl poate avea în rândul “TINErilor”.

Aducem faţă în faţă lideri autentici ai României cu tineri studenţi între 18 şi 25 de ani pentru a-i ajuta pe aceştia din urmă să-şi găsească exemplul de urmat în viaţă sau carieră, prin impărtăşirea experienţelor, ideilor, cunoştinţelor din domeniul speakerilor.

Trăim într-o societate în care tinerii se plâng de lipsa modelelor însă de cele mai multe ori le caută acolo unde nu trebuie. Noi încercăm să vă ajutăm în această căutare şi vi-i aducem în faţa voastră.

Astfel, dupa succesul înregistrat de prima ediţie, care i-a adus faţă în faţă pe  Doru Octavian Dumitru, Marian Staş şi Crina “Coco” Popescu  cu aproape 400 de tineri, vă invităm la ediţia a doua.

Conferinţa va avea loc Miercuri, 16 Mai, ora 18.00 în Aula Magna a Universităţii Româno-Americane şi îi are ca invitaţi pe:

• Leonard Doroftei
• Cosmin Alexandru
• Florin Grozea

Este ora 7. Ceasul ticaie imperturbabil provocandu-mi palpitatii severe ce abia pot sa le fac fata. Astept o fata omeneasca, orice fata cu care as putea discuta despre problemele mele, in ultima vreme problemele mele au devenit problemele noastre…

„Ce vrei sa spui? Au trecut ani in care ti-am fost sluga; stergeam praful, spalam rufele, ba chiar m-am incumetat sa duc si gunoiul. Este randul meu sa ma joc cu tine.”

 Ma aflam in fata oglinzii inalte din hol si vorbeam cu mine insumi, nu ma puteam controla. Clipeam fara voia mea si respiram deasemenea. Innebuneam. Sunt sigur ca nu este nimic, doar fructul imaginatiei mele care a luat-o razna.

 „Fructul provine din semintele plantate de tine, nu ai avut grija de fruct, iar acum, acesta-i ranced. Nu ti-ai dorit mereu sa ai pe cineva langa tine? Nu spuneai tu ca viata de pustnic este greu de suportat? Acum ma ai pe mine… adica pe tine, cel care ti-a fost mereu alaturi.”

 Din nou acea voce, vorbeste atat de clar si incearca sa-mi ia mintile. Poate doar am adormit si asta este doar un vis. Prost, prost, prost ! Cum am putut sa ma las prada somnului tocmai acum? Cum?

 „Nu-ti voi vorbi in somn Rares, sunt factor al realitatii tale acum, sa-ti vorbesc in somn ar fi nepoliticos, nu ma mai ascund acum Rares.”

 Taci ! Taci cand iti spun ! Tipam in toata casa, imi urmaream expresia disperata pe chip, ma schimonoseam in oglinda precum un copil toate astea sub ochii barbari ai acestei persoane. Vocea parea sa ma fi ascultat, numai auzeam nimic.

 „Cauta-ti manusile Rares, s-a facut cam frig. Va trebuii sa dormi candva Rares.”

 Nu inceta sa ma chinuie. Intr-un act de furie am smuls oglinda din perete si am zdrobit-o de pamant imprastiind cioburi in tot holul. Eram transpirat si respiram cu greutate, chiar nu a fost un vis, sunt treaz si imi tremura genunchii in fata emotiilor noi. Emotii pe care nu le simtisem niciodata. Parul mi se ridicase pe maini si scoteam aburi calzi pe gura. Era Mai si frigul pe care il simteam era derutant, m-am luat in brate. A spus ceva despre niste manusi, am o singura pereche si le tin intr-un sertat. Am fugit grabit pana la sertarul cu pricina si am inceput sa cotrobai agitat si presat de adierile spontane si reci pe care le simteam in ceafa. Mi-am gasit manusile negre, stateau acolo unde le-am pus in Decembrie, sub pullover. Le-am incercat sa vad daca mai sunt bune, daca nu cumva mainile mele se ingrasasera subit. Am observat imediat urma de saliva intarita pe degetul mare al manusii. Mintea mi-a zburat de-ndata la strangulare.

Se auzi usa cum se deschide si fiul batranei, imbracat intr-un costum negru elegant, se opreste in usa privindu-ma ciudat.

 „Esti bine Rares? Te-am auzit tipand si am crezut ca te certi cu cineva. Esti singur aici?” mi-a spus barbatul, vorbindu-mi rar, de parca eram bolnav sau asa ceva. Cum indrazneste sa intre nepoftit la mine in casa?

 „Sunt singur… cu ce onoram aceasta vizita?” i-am spus incercand sa par cat mai linistit.

 „Rares, tu ai nevoie de ajutor, uitate la tine, ai ochii tulburi, manusi in plina vara, casa ta e un dezastru. Si de ce vorbesti la plural? Mi-ai spus ca esti singur.”

 Imi scrijeleam dintii de frig incercand sa ies curat si din asta. Era un barbat suspicios si incerca sa ma convinga sa recunosc ce am facut, si chiar de ar fi adevarat nu voi recunoaste nimic.

Rares ma numesc si sunt treaz. Sunt treaz… dar pana cand?

 Lungu Cosmin Andrei

si vorbesc cu cine vorbesc sa mi se raspunda,

sa mi se zambeasca…

dar nu, incrancenare, nervi, iritare,

ca si cand as fi dusmanul lor de moarte,

ca si cand le-am calcat pe suflete si le-am spart inteligenta…

Rautatea din unii dintre noi e mai mare decat tot raul din lume…

Avem nivel de comunicare mai josnic decat ferocitatea unor feline…

Ne mancam din ura, ne lovim din reflex morbid,

Nu inteleg, de ce?

Bine ca sunt rare creaturile astea infecte pe care le contactez din nevoie

Imi place comunicarea, dar detest oamenii fara inteligenta comunicarii…

Mi-e dor de oameni, m-am saturat de javre, de hiene, de hoitari…

by Unul…

Sunt treaz. Este starea pe care o ador sau cel putin am invatat sa o fac de-a lungul timpului. Vedeti voi, sunt somnambul si nu cred ca se poate o forma mai concreta de a va spune. Sunt asa de cand ma stiu, de la varsta de 3 ani mai exact cand draga mea mama incepuse sa vada siluete cum traverseaza camera de oaspeti. Am ras atunci, am ras si mai tarziu, dar cu timpul pofta de ras a fost innabusita. Au trecut 24 de ani de la prima aventura nocturna si de atunci, nu a incetat sa-mi condimenteze viata.

Deschid acest jurnal cu scopul de a primi ajutor de la propria persoana. Sunt singur. Chinul noptilor este cu atat mai greu de suportat atunci cand dimineata, trebuie sa caut indicii, lucruri pe care le fac, sa nu, in timpul noptii. Initial, aceasta manifestare ar fi trebuit sa fie benigna, insa un incident recent ce s-a petrecut la mine in bloc mi-a schimbat parerea si m-a tulburat serios in ciuda indoctrinarii de natura pozitiva in legatura cu ‘situatia mea’. Doamna Georgescu ce locuieste pe palier cu mine, a fost ucisa asnoapte prin strangulare. A fost un soc deoarece o cunosteam, ba mai mult, o aveam in grija atunci cand fiul ei era in tura de noapte. Eu si fiul ei eram singurii care aveam cheile apartamentului batranei. Refuz sa cred ca sunt un criminal si mai mult, unul inconstient. Sunt obosit, dar trag cu dintii  sa nu adorm. Ziua de astazi m-a extenuat pana la refuz. Am fost la sectie pentru declaratii si amprente apoi casa a fost rasturnata cu capul in jos pentru dovezi, nu s-a gasit nimic. Starea mea de ‘automatism ambulator nocturn’ asa cum este numit de oamenii de stiinta s-a agravat.

Azi dimineata, dupa ce m-am intins ca un pui de pisica si am pus cafeaua in ibric, mi-am asezat un scaun fara spatar langa aragaz pentru a sta de veghe la cafea. Privind fix la ochiul aragazului, aflat intr-o stare pur constienta am simtit un tremur si parul de pe maini s-a ridicat precum florile de camp la venirea soarelui; vederea mi s-a incetosat si limba s-a facut ca un burete, umflandu-se si sufocandu-ma incet. Nu puteam sa ma misc, sa respir si degetele de la picioare se incolacisera incordate. Am intrat in panica, oare sufeream de vre-o boala? Ceva de care nu stiam inca? Am inceput sa ma zbat in interiorul meu disperat sa scap cu viata si o senzatie de arsura constanta imi aparu la mana dreapta. In acele momente stranii timpul nu mai avea valoare, senzatia de arsura se transforma intr-o tortura, dureri groaznice de parca cineva imi sectiona mana. Intr-o clipita m-am aruncat de pe scaun si m-am zdruncinat serios de podea. Limba, ochii bulbucati sau degetele de la picioare, toate simptomele disparusera. O privire atenta la mana mea dreapta mi-a dat fiori, cafeaua dadu-se in foc in timpul visului meu si apa fiarta imi mangaie mana pentru cateva secunde bune. Pielea imi bolboresea dar grija mea era indreptata intr-o cu totul alta directie, acest vis sau realitate imi impaienjenii mintea cu ganduri grotesti.  

Aceasta intamplare s-a produs cu o ora inainte ca politia sa-mi de-a de stire evenimentul nefericit de pe palierul meu. Ceea ce ma nelinisteste este ca senzatia pe care am avut-o pare inrudita cu senzatia de strangulare. Oare este posibil ca somnambulismnul sa fi creat o nou personalitate care sa alterneze intre bine si rau. O personalitate criminala care sa rationalizeze singura. Daca singuratatea ma impins la a atenta la siguranta celor din jurul meu, lucrurile au scapat de sub control. In toti acesti ani totul s-a rezumat la plimbari prin casa sau prin gradina blocului, spalat rufe sau spalat baia, dar niciodata, niciodata tentative criminale. Gandesc ca acel vis poate fi o departajare a propriei persoane pentru interventia celeilalte, cea cu ganduri criminale care imi ofera un indiciu, un fragment din ceea ce el poate sa faca. Poate acest nou Eu are libertate de gandire in timpul noptii, profitand de somnambulism pentru a devenii independent locomotoriu.

Sunt depasit de moment si nu stiu ce va urma; Fiul batranei ma considera suspectul principal in cazul mortii batranei, la fel si politia pana la noi dovezi. Incidentul de dimineata in urma caruia m-am ales cu o durere de spate si mana dreapta bandajata nu a facut decat sa inrautateasca situatia. Cu toate acestea sunt singur si ma aflu in fata unui razboi cu mine insumi. Singur intr-un apartament cu doua camere, lucru care probabil a sugerat mintii mele ca mai este nevoie de cineva in viata mea pentru a umple golul. Nu mi-am dorit doi Eu deoarece abia ma descurc cu unul. Este noapte si sunt treaz si asa voi ramane pana la noi vesti. Probabil de maine se va face o ancheta mai amanuntita in cazul crimei, daca voi ramane treaz pana in zori, voi evita o alta catastrofa nocturna. Este noapte… si sunt treaz.

by Cosmin Andrei Lungu

Daniela Alexandru s-a născut pe 11 iunie 1969,  este căsătorită şi are un băiat. A terminat cursurile Universităţii Artifex cu specializare în Economia Comerţului, Turismului şi Seviciilor, iar în prezent administrează un business de cadouri şi decoraţiuni interioare. Dar dacă lucrurile nu par cu nimic deosebite până acum,  rândurile vor începe în curând să se coloreze…

REPORTER: De ce ai ales pictura ca mod de petrecere a timpului liber?

Daniela: Pentru că desenul îmi place de când eram copil, iar legatura cu pictura o am din şcoala primară, de prin anii 80 de la profesoara de desen care m-a încurajat sş mi-a împărtăşit secretele acestei arte.  La acea vreme foloseam acuarela, iar desenele îmi erau expuse la expoziţiile de la Clubul Copiilor de la acea vreme. Şi când eram la şcoală toate caietele mele erau pline cu desene pe care le făceam în timpul orelor.  În prezent pictez pe pânză în ulei şi îmi doresc să particip la o expoziţie. Încă nu mi-am îndeplinit acest vis…Pot spune despre mine că sunt o “pictoriţă” amatoare şi nu pot spune că tablourile mele sunt realizate tocmai după regulile şi tehnicile unui tablou pictat în “ulei”, dar am încredere în ceea ce fac. 

REPORTER: De ce pictura pe ulei?

 Daniela: Tehnica picturii in ulei este mai deosebita fata de celelalte. Poti picta cu pensula  cat si in “cutit”. Vopseaua se poate aplica in straturi mai groase obtinand efecte speciale. Uleiul se usuca mai greu si ai timp sa poti corecta micile greseli sau modificari ale culorilor, se poate ajunge la o compozitie minunata. În plus, picturile in ulei sunt trecutul artistilor- pictorilor faimosi si poate fi viitorul unei persoane care investeste in arta.

Reporter: Cum alegi temele pentru un tablou?

Daniela: Tema preferata : natura, iar florile  imi dau cel mai mult un sentiment de nostalgie pentru că în redarea lor pun mult suflet si multa culoare. Imi mai place natura statica si pictura abstracta. Pe langa pictura ma pasioneaza si fotografia care ma ajuta foarte mult in alegerea temelor. Transform fotografia intr-un tablou unic.

REPORTER: Ce culori folosesti mai des si de ce?

Daniela: Culorile sunt prezentate peste tot in natura. De obicei folosesc culori vii, calde, luminoase  pentru ca da mai multa naturalete lucrarii, mai multa stralucire.

5. Un mesaj pentru tinerii care vor sa picteze…

Daniela: Pictura este materia dominanta utilizata de catre pictori si care pune în aplicare diferite materiale (pigmenti si pudra, guase, uleiuri, acrylic, cerneala, etc.) destinata exprimarii personale si creerii operelor de arta. Cuvîntul pictura denumeste de asemenea si opera însasi creata cu aceasta tehnica. Fiecare om are o pasiune, a mea e cea de a picta. Chiar daca esti artist sau doar amator si ai talent, dar nu ai avut timp sa studiezi si sa practici pictura, fi curajos si asterne pe hartie sau panza ceea ce simti. Intr-o zi vei reusi !

Stefan Ronaldo Pitea s-a nascut intr-un sat de munte pe 6 august 1996. Comuna Rucar, inconjurata de varfuri semete de granit, o zona udata cu sfiala de firul firav al Dambovitei, are printre locuitorii ei talente inca nedescoperite, iar Stefan este un astfel de caz. Jucator de fotbal al echipei comunale, Stefan s-a remarcat inca de la varste fragede ca iubeste balonul rotund. Nici nu invatase sa vorbeasca, sa mearga, dar avea deja o minge de fotbal profesionala, cu autografele unor jucatori cunoscuti. In prezent, la cei 16 ani, joaca in echipa de fotbal a licelului din Rucar ca atacant, iar ca medie, inscrie cel putin un gol pe meci.  Dar povestea lui in randurile ce urmeaza…

Reporter: Ronaldo, care e echipa ta favorita?

Ronaldo: Real Madrid.

Reporter: Si ce jucator ai ca model?

Ronaldo: (rade) RONALDO, bineinteles ca doar in poarta numele:)

Reporter: Descrie ce simti tu cand vine vorba de fotbal?

Ronaldo:  Trăiesc pentru fotbal…..sunt o persoana luptătoare iar pe teren ma transform intr-un zeu. Imi place munca de echipa, colaborez foarte bine cu ceilalti jucatori si niciodata nu fug de responsabilitati cand vine vorba de fotbal. Nu concep alceva decat fotbal……este pasiunea mea.

Reporter: Cine este antrenorul tau?

Ronaldo: Bogdan Soare si sunt foarte mandru de el. Intr-un interviu pe care l-a dat recent unei publicatii online, Bogdan Soare m-a nominalizat pe lista tinerelor sperante din fotbal alaturi de alti jucatori precum Mihai Ududec, Marian Secareanu, Beniamin Nitu, David Nicusor si altii. 

Reporter: De cate ori faci antrenamente?

Ronaldo:  Antrenamentele sunt de 3 ori pe saptamana, am de 2 ori în sala si odata pe stadion. Tinând cont ca am avut competitiile între scoli si se joaca în sala, am facut mai mult în sala.

Reporter: Numeste echipa completa alaturi de care joci?

Ronaldo: Grapa Ionut – fundas, cel mai batrân jucator, este si capitanul echipei / David Nicusor/ Bunel Alexandru/ Ancu Florin/ Simion Bogdan/ Nitu Beniamin/ Secareanu Marian/ Ududec Mihai/ Cercel Ionut/ Chitescu Razvan si Eu, Pîtea Ştefan Ronaldo.

GALERIE FOTO COMPLETA AICI

Competitia a inceput la 11.00, reunind la start sportivi cu varsta peste 15 ani, de la cluburi din toata tara, care  s-au  intrecut in probele de kata (maiestrie tehnica) si kumite (lupta).

Fiind unul din cele mai importante evenimente sportive din anul 2012, la aceasta competitie a participat si karateka  ALEXANDRU GEORGE , sportiv la C.S.RAPIDBUCURESTI, sub indrumarea antrenoarei   De Jesus Mihaela. Acesta a obtinut trei medalii de aur  (kata individual, kumite shobu sanbon individual categoria 18-20 ani , -70 kg si echipe shobu ippon ) – triplu Campion National si o medalie de argint la kata echipe Goju Ryu.

La aceasta competitie, sportivii – Iorga Vlad, Botez Florin, Lambu Elena, Lambu Ioana, Sulu Iuliana, Surdu Daniela, Tamasi Andrei, Gioanca Dragos, Bulumac Dragos, Bulumac Raluca, Scanteie Alexandra, Barbalau Antonio, Papureanu George, Scutelnicu Gabriel, Miulescu Florentin  s-au clasat pe locul al I iar clubul pe locul al/II/lea. Felicitari campionilor !

Alexandru George s-a născut la data de 22.Februarie.1994 si este elev in clasa a XI-ala Liceul „Mircea Eliade” din Capitală. Odată plecat de acasă cu cei 7 ani de educatie  primiti din partea familiei, Alex s-a inscris la karate la doar 7 ani.  Ambitios, spirit tenace, Alexandru a reusit in scurt timp sa fructifice orele de antrenament si a obtinut sute de rezultate dintre care spicuim: campion national (2002,2004,2005,2006,2007,2008,2009,2010,2011),  participări la Campionate Europene unde a obtinut locul II in anul 2009, locul II Ungaria in 2010  si locul I tot in Ungaria dar in 2011.  Dar cel mai frumos rezultat ramane locul I pe echipe si locul III individual la Campionatul Mondial de la Brazilia din 2010.  Pe langakarate, Alex este pasionat de fotografie. Iar surprizele nu se opresc aici…

Reporter: DE CE AI ALES KARATE? 

Alex:  Alegerea de a face karate a fost a parintilor inca din primii ani ai copilariei, pentru a invata autoapararea, pentru a avea o educatie buna si pentru ca sa imi dezvolt personalitatea.

Reporter: CE INSEAMNA KARATE PENTRU TINE?

Alex: Karate  este o activitate care contribuie la formarea personalitatii intr-un mediu in care primeaza disciplina, educatia respectul si sunt promovate munca mentala, spirituala si fizica. Practicantul de karate se numeste karateka. In functie de nivelul de pregatire, in urma unui examen , practicantului i se acorda grade. Fiecarui grad ii corespunde o centura de o anumita culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul.  Primul nivel in Goju Ryu   se incepe de la centura alba apoi in functie de grad dupa cum urmeaza:

• 9 kyu  centura alba cu tresa galbena
• 8 kyu centura galbena
• 7 kyu centura galbena cu tresa portocalie
• 6 kyu centura portocalie
• 5 kyu  centura verde
• 4 kyu centura albastra
• 3 kyu centura maro
• 2 kyu centura maro
• 1 kyu centura maro
• 1 – 10 Dan centura neagra

 REPORTER: AI UN IDOL PE PLAN INTERNATIONAL DINTRE LUPTATORII DE KARATE? 

Alex: Da. Idolul meu la nivel International este Rafael Aghayev – sportiv din Azerbaijan  (Sumgayit) este de 9  ori campion European si de 3 ori campion Mondial WKF.

REPORTER: CUM AI CONVINGE TINERII SA FACA KARATE?

Alex:  Practicarea karate-ului contribuie la:

• dezvoltarea atentiei distributive a capacitatii de intelegere si memorare;
• dezvoltarea unui tonus muscular sanatos si combaterea starilor generale de apatie;
• dezvoltarea si intelegerea calitatilor motrice viteza, indemanare, rezistenta si forta;
• puterea de evaluare si capacitatea de a lua decizii rapide si corecte;
• dezvoltarea curajului si puterii de a depasi momente foarte grele in viata.
• Click aici pentru galerie foto completa

După aproape două săptămâni de absenţă din cauza unor probleme tehnice, presainblugi s-a întors…Încep timid, din cauza vremii de afară şi a perioadei care vine. Înainte de a intra în subiect vreau doar să urez un sincer La multi ani tuturor fetelor cu nume de flori şi baietilor si sa lasam randurile sa vorbeasca…

In umbra sărata a ploii…

Plouă încet, cu stropi vineţi,

cu stropi surzi de durere,

plouă tardiv în mine şi în frîntura de ego…

Miroase rânced, a frunze pătate,

a iz de trecut spălat de noroi, a nori uitaţi în furtună,

e gol pe cer de Soare şi raze, e gol în mine de timp azuriu,

doar creste scobite în cenuşa topită din ploaia primordială a lumii dintâi…

Totul în van e sec ca o umbră, o umbră de ploaie,

rece şi crudă, dar fără atingerea unei picături de ploaie…

mai rău ca acidul ce arde cu spume negrul de sub sufletul meu,

umbra de ploaie devorează genuni şi le schimbă cu haos din semi-zei…

E doar o zi, o altă zi pierdută printre cabluri inerte şi molecule tâmpe,

curenţi de nimic şi electricitate,

hârtii mâzgălite şi monitoare topite…

Mi-e sete de ploaia de vară, ce te aruncă ca valul sub funduri de ocean

mi-e sete de timpul în care mă bălăceam în exces în esenţe cu parfum juvenil…

Acum…sunt doar o umbră, prea sărată, mult prea uscată, ca o bucată de cretă

sculptată în vid şi în rest…doar penumbre goale şi reci de seci…Şi NIMIC…

By Nobody